Trecerea de la zgură la iarbă, mereu complicată: Nadal și Murray, eliminați timpuriu la Halle și Queen's

Patrick Mouratoglu spunea ieri că tranziția de la zgură la iarbă e cel mai puțin naturală, dar pe care jucătorii sunt obligați să o reușească în cel mai scurt timp cu putință. Dacă pentru spectatori e mereu fermecătoare iuțeala cu care se trece de la zbuciumul de pe zgura roșie de la Paris la liniștea verde de la Londra (sau din Germania), pentru tenismeni nu e mereu atât de plăcut, motiv pentru care, în mod tradițional, surprizele abundă în această săptămână a sezonului. Dovadă că trei dintre cei patru semifinaliști de la Roland Garros au adunat împreună o victorie în meciurile jucate în aceste zile. E încă devreme pentru concluzii, dar sunt semne care avertizează că am putea avea un Wimbledon din cale afară de imprevizibil anul acesta, cu un posibil campion surpriză. Dar până acolo mai e.

În mod normal, orice zi în care Nadal și Murray pierd unul după altul în turnee de 250 ar fi o zi cel puțin surprinzătoare. De data asta, șocul a fost mult mai mic, pentru că ambele eliminări nu-s tocmai din cale afară de inexplicabile.

Să începem cu Andy și proaspăt botezatul #TeamMurresmo. În ciuda semnelor promițătoare pe care le arată la intervale regulate în ultimele luni, Murray nu și-a regăsit nici pe departe ritmul post-operație. Cea mai bună dovadă? Sunt deja 13 turnee consecutive în care britanicul nu reușește să ajungă în finală, iar anul acesta a pierdut deja patru meciuri la tenismeni din afara primilor 30. În plus, cel care l-a învins astăzi, Radek Stepanek, e exact genul de jucător capabil să-ți strice ziua, indiferent de forma ta. Un jucător capabil să execute orice lovitură, să vină la fileu și să nu-ți dea ritm, Stepanek a jucat totul pe atac și a profitat din plin de pasivitatea dusă la extrem de către Andy.

Nu-s multe lucruri de citit în acest eșec, nici bune, nici rele. A fost abia al doilea meci de la startul colaborării cu Amelie Mauresmo, iar Andy a și avertizat că e încă devreme pentru a trage orice fel de concluzie în ce privește inspirația alegerii fostei campioane de la Wimbledon. Într-o postare pe site-ul său, Murray a detaliat cum a ajuns la soluția Mauresmo: “I-am dat un sms: Îmi caut un antrenor. Dacă vrei să discutăm, dă-mi de veste. Nu știu dacă am surprins-o sau nu, dar a lăsat să treacă o noapte înainte de a-mi răspunde la mesaj. Am vorbit la telefon înainte de French Open, apoi ne-am întâlnit la Paris. Cred că am fost un pic agitat la început, dar mi-a plăcut să vorbesc cu ea. E foarte calmă și știe să asculte. Am lăsat-o să se gândescă vreo câteva zile, apoi a zis că e gata să încercăm. Aveam nevoie de un răspuns înainte de Wimbledon, așa că i-am sugerat să încercăm, pentru început, sezonul de iarbă, să vedem cum merg lucrurile, iar apoi să discutăm din nou și să vedem dacă mergem mai departe. E mai puțină presiune așa, o perioadă de probă părea a fi cea mai bună soluție. (…) Faptul că e femeie nu a cântărit prea mult, odată ce mi-a venit ideea. Am adus-o pe Amelie în echipă pentru că aveam nevoie de ceva extra. Am câștigat titluri de Grand Slam și acela e nivelul la care doresc să mă întorc. Într-un fel, pentru mine a fost un an greu de când am jucat ultima oară pe iarbă. Depășirea operației suferite în septembrie e un proces greu. În Slamuri am jucat decent, două sferturi, apoi semifinala de la Paris, un rezultat bun, în ciuda felului în care s-a terminat turneul pentru mine. A fost nevoie de trei, patru luni ca să mă simt suficient de puternic să duc meciurile, chiar și la Roland Garros am avut probleme fizice. Din când în când, încă mai simt dureri la spate, dar în comparație cu anul trecut, e mult mai bine. Obișnuiam să am dureri mari când mă trezeam dimineața, ceea ce nu mai e cazul acum (…) Despărțirea de Ivan a fost iarăși greu de depășit, pentru că el a însemnat enorm pentru cariera mea. El era liderul echipei și a avut o influență mare asupra mea. E încă foarte devreme în ce-o privește pe Amelie, deocamdată prioritatea e să o integrăm în echipă, să se simtă confortabil. E nevoie de puțin timp pentru acomodare, dar a fost grozav să fie aici cu mine, în special că am început turneul cu o victorie”.

Nu pe fiecare zi un deținător de Grand Slamuri alege să fie antrenat de o femeie, așa că e lesne de înțeles că decizia lui Murray a fost îndelung comentată (și chestionată) în media de peste tot. Andy are și un susținător high-profile, pe Roger Federer. Elvețianul a spus că i se pare o alegere “interesantă și grozavă. Numai timpul va spune dacă a fost inspirată sau nu, dar Andy a fost mereu tipul dispus să încerce lucruri noi, să meargă într-o direcție diferită, așa cum a făcut-o și cu Brad Gilbert sau cu Ivan Lendl. Sper să aibă mult succes împreună”.

Eșecul de azi cu Stepanek (7-6 (10), 6-2) pune punct unei serii impresionante de 19 victorii consecutive pe iarbă pentru Andy, serie care a cuprins titlul olimpic din 2012, titlul de la Wimbledon din 2013, precum și titlul de la Queens, de anul trecut. Stan Wawrinka și Tomas Berdych sunt jucătorii cu cel mai bun clasament dintre cei rămași pe tabloul de la Queens.

Rafa: „Am pierdut la un jucător care a fost mai bun azi”

La puțin timp după înfrângerea lui Andy, a venit rândul lui Rafa Nadal. Abia ieșit de pe zgura de la Paris, liderul mondial s-a înclinat în 59 de minute în fața lui Dustin Brown, la un scor care nu lasă loc de comentarii: 6-4, 6-1. Șocant? Nu chiar. Sunt câteva lucruri care creează contextul acestui meci și care explică rezultatul.

Cel mai important e că Rafa abia ce a ieșit dintr-un turneu lung și foarte emoțional pentru el, în special că l-a terminat epuizat. În setul patru al finalei cu Djokovic, Rafa era pe punctul să cedeze complet fizic și a solicitat și primit o intervenție medicală imediat ce a ajuns la vestiare. În aceste condiții, însuși Rafa a mărturisit că n-are niciun fel de așteptări de la turneul de la Halle. Probabil că nici nu l-ar mai fi onorat, dacă nu ar fi avut un contract ferm cu organizatorii germani. Chiar și în zilele lui mai bune din punct de vedere fizic, Rafa n-a avut niciodată succes la Halle. În 2005, la prima lui apariție în Germania, tânărul Nadal a pierdut în trei seturi la Aleksander Waske. O vreme a jucat apoi la Queens, și a revenit la Halle în 2012, când l-a învins pe Lacko, dar a pierdut imediat la Kohlschreiber în sferturi (l-ar fi întâlnit și acum în caz de victorie).

Pe lângă asta, Dustin Brown se potrivește, din multe puncte de vedere, profilului clasic de jucător care îi dă mari dureri de cap lui Nadal pe iarbă. Excentricul și atât de diferitul german de origine jamaicană poate juca excelent pe orice suprafață rapidă, dacă se concentrează și dacă toate astrele i se aliniază. Brown lovește foarte puternic și vine des la fileu, returnează agresiv și poate reuși uneori puncte senzaționale, calități pe care le-a demonstrat și anul trecut la Wimbledon, când l-a eliminat pe Lleyton Hewitt în turul 2 cu un tenis strălucitor.

Așa s-a întâmplat și acum: Dreddy Brown a funcționat în general pe sistemul “vezi mingea? Bubuie mingea!”, dar a completat cu un joc agresiv la fileu și cu loburi inspirate. Rafa n-a jucat, de fapt, tocmai rău în primul set, a și salvat primele trei mingi de set, dar apoi n-a mai putut face față retururilor foarte agresive ale lui Brown, care devine jucătorul cel mai slab clasat care învinge un lider mondial de la Mardy Fish încoace (2008, vs Federer la Indian Wells, pe atunci locul 98).

După cinci finale la Wimbledon, Rafa a ajuns acum la a treia înfrângere la rând pe iarbă, după cele cu Rosol și Darcis (toate la jucători sub locul 80), dar, cum spuneam, ar fi eronat dacă n-am lua în calcul și efectul Roland Garros.

Pe de altă parte, discuția despre cât de eficient mai poate fi Nadal pe iarbă în această etapă a carierei lui merită și ea atenție. Înfrângerile lui premature pe această suprafață nu sunt întâmplătoare, și e de așteptat ca Rafa să aibă viață grea și la Wimbledon. Pe o notă mai încurajatoare pentru Rafa, există o diferență de rapiditate între iarba de la Halle și cea de la Wimbledon, în sensul că ultima e mai lentă.

În tonul unei săptămâni plină de surprize, și Federer a avut ceva emoții azi: elvețianul, favorit doi la turneul pe care l-a câștigat de șase ori, a pierdut la tiebreak primul set cu Joao Sousa, înainte de a reveni și a câștiga, 6-7, 6-4, 6-2. În câteva cuvinte, tenisul lui Federer s-ar caracteriza așa: serviciu impecabil, retur foarte slab, plus câteva momente de strălucire, precum returul în forță reușit la una dintre mingile de set ale lui Sousa, din primul. Federer își exprimase însă rezerva vizavi de rapiditatea cu care s-a ajustat la iarbă anul acesta, spunând chiar că a fost foarte dezamăgit după primul antrenament. Va juca mai departe cu Lu, și în mod normal ar trebui să avem o semifinală de vis între elvețian și Kei Nishikori, un meci cu mare potențial, în special după ultima lor înfruntare directă, cea de la Miami.

Nadal – Brown

În alte știri, Florin Mergea e în semifinale la dublu la Halle, alături de același Marin Draganja. Și Federer e în semifinale la dublu, pe partea opusă a tabloului.

Alte noutăți: Victoria Azarenka va reveni în sfârșit în circuit săptămâna viitoare, fostul lider mondial primind un wildcard la Eastbourne, la timp ca să prindă Wimbledonul. Iar finala Roland Garros a Simonei Halep a devenit cel mai urmărit meci feminin din istoria Eurosport, cu o audiență medie de 3,8 milioane telespectatori la nivel european.

Tot despre Simona și despre finala de la Roland Garros, de notat declarația lui Justine Henin despre româncă: „Nu o mai văzusem niciodată jucând pe Halep până acum. Joacă un tenis inteligent. E ceva la ea ce-mi amintește de mine. E ofensivă și agresivă”. Henin a mai spus că ar fi interesată de o experiență în antrenorat în câțiva ani, alături de „o jucătoare mai tânără”.

Tweet-ul zilei

Sharapova was WTA #1 3 months earlier RT @zootennis Dimitrov back in 2005, when he won the Eddie Herr 14s title #tbt pic.twitter.com/pf03gBNP1N

— José Morgado (@josemorgado) June 12, 2014

Imaginea zilei

Unul dintre antrenamentele lui Federer de la Halle: