Tennis Wishlist 2018. Ce dorințe avem când vine vorba de tenis

Treizecizero | 14 ianuarie 2018

Sezonul 2018 a început spectaculos, cu deja trei finale pentru românce în primele două săptămâni, dar lucrurile cu adevărat importante încep odată cu Australian Open. Va fi un an captivant, așa că ne-am notat ce ne-am dori de la el.

Camelia

1. Noutate

Dorința asta se pare că-mi va fi îndeplinită. E o perioadă de schimbare de generații în ambele circuite și periodic apar nume noi cu personalități și stiluri de joc diferite. Unul dintre lucrurile care m-au atras mereu la tenis este varietatea de forțe și nenumăratele match-up-uri care ies din aceste ciocniri.

Tenisul este de asemenea și un sport care cere gândire și mă interesează cu ce soluții noi vin jucătorii la problemele puse de aceste match-up-uri. Deci sper pentru acest an la cât mai mulți oameni noi, care să aducă probleme noi și soluții noi.

2. Personalități emblematice

Pentru mine ca scriitor, este foarte important să am în jurul a ce să construiesc mitologii. Realitatea mă interesează doar în măsura în care poate fi elevată. Pentru asta am nevoie de personaje care pot fi ridicate la nivel de eroi, fie negativi, fie pozitivi. Jucători care să se remarce prin calități fizice și mentale excepționale. Mijlocul curbei lui Gauss nu-i o bază bună pe care să poți picta. Starurile din cinema, sport, sau muzică sunt importante pentru că ne scot din realitatea de zi cu zi, care poate fi destul de sumbră, și ne arată o altfel de realitate posibilă, excepțională.

Nu toți jucătorii de top sunt candidați la postura de eroi. În generatia veche a Big 5 am avut noroc ca toți să aibă profiluri eroice: Rafa, Roger, Novak, chiar și Andy și Stan, cu toată reticența lor publică (Andy a avut intervenții curajoase în arena egalității sociale, Stan a arătat că vulnerabilitatea emoțională și ferocitatea jocului nu se exclud). Generația nouă pare a avea și ea câțiva candidați promițători la statutul de personalitate și sper să mai apară și alții.

3. Public inteligent

Asta e iar o dorință egoistă. Nu sunt genul care să scrie pentru sertar sau pentru sine. Scriu cel mai bine atunci când știu pentru cine scriu. Iar dacă publicul e bun, scrisul e și el bun. E ca în tenis, când dacă ai dincolo de fileu un jucător valoros, îți ridici și tu jocul. Deci sper în 2018 la un public informat, inteligent și versat în a interpreta ce vede pe terenul de tenis și nu numai pe terenul de tenis. Un public care să gândească și să simtă dincolo de clișee, locuri comune și scurtături. Și pe care să-l intereseze mai mult dialogul decât sentințele rapide. Iar dacă dă sentințe rapide, măcar să fie amuzante.

 

Andrei

Lista asta cu dorințe personale de la sportul ăsta îmi dă sentimentul că forțez nota. Până la urmă, cât să tot ceri? Și cât să mai primești după un 2017 care ți-a dat deja mai mult decât ai știut că e voie să ceri. N-am știut, anul trecut, că am voie să cer (din nou) finale cu Rafa și Roger. Cinci seturi pentru titlul din Australia? Mda, sigur…  Și totuși, am primit și-am tot primit, iar azi, la vremea listelor noi, m-am trezit timid: parcă aș mai vrea o dată, dar numai dacă e loc; dacă mai rămâne ceva după ceilalți, oameni buni cu listele restante.

Și ca să nu iasă discuții, aș cere obișnuitul:

1. Un an la fel de imprevizibil în circuitul fetelor, unde nimic nu o să mă  bucure mai mult decât eventuala revenire a Serenei. Nu pentru că-i lipsește gloria, dar pentru că sarcina în sine – încă un titlu de Slam, încă o dată  pe locul unu în lume – e măreață. Dacă o împlinește, povestea va fi, pentru multe jucătoare, inspirațională.

Nu-mi închipui că-n circuit își vor face loc prea multe mame, dar poate că unele sportive vor avea curând curajul unui concediu prelungit. Câteva luni departe de birou n-au făcut rău nimănui.

2. O nouă finală de Slam pentru Simona Halep. Câștigată sau pierdută, ea va lansa din nou dezbateri pe cât de subțiri, pe atât de necesare. Că unii vor striga „ e o zeiță!“ și alții vor răspunde că „e o fraudă?“. Foarte probabil, dar ăsta-i un preț mic dacă-l compari cu  potențialul câștig: prilejul să-l asculți din nou pe domnul Cristian Tudor Popescu comentând finala.

3. La băieți, lista cu dorințe ține mai mult de joc decât de altele. N-am să cer nici finale Roger vs Rafa, nici revenirile lui Novak sau Andy, pe care i-aș vrea, ca tot omul, sănătoși; nu voi cere nici confirmările lui Dimitrov, Nick Kyrgios și alții ca ei. Astea apar pe lista colectivă a iubitorilor de tenis, n-are sens să-mi pun piatra (tot) aici. În schimb, am mare nevoie să-l văd pe Wawrinka lovind din nou. Dacă-i loc de vreo finală cu el și alergători ca Nole, Murray sau Rafa, cu atât mai bine. Dacă nu, accept fără ezitare orice revenire la forma din trecut.

4. Tot aici, în ATP, am prins gustul tenisului jucat cu voie bună. În loc de încrâncenare și scrâșnit din dinți, am văzut, mai ales în ultima vreme, câteva concursuri unde, lângă loviturile grozave, s-a găsit loc pentru detașare: Laver Cup și Hopman Cup m-au lămurit că-n tenis e destul spațiu pentru camaraderie, poante și autoironii. Așa că pe lângă meciurile care ne țin pe vârfuri, cu ochii gogonați și palmele transpirate de emoție, aștept ca tendința asta să continue: mai multe jocuri ca cel dintre Federer și Sock, la Perth!

Îți place?
Cele mai noi