Swiss Army: Roger și Stan cresc ritmul, se revăd în semifinalele US Open

Treizecizero | 10 septembrie 2015

Cei doi elvețieni ajung la ora meciului direct într-o formă foarte bună, ambii surclasându-și adversarii din sferturi. Djokovic – Cilic și Federer – Wawrinka sunt semifinalele US Open 2015. Cele două meciuri sunt programate vineri.

Ca și în cazul turneului feminin, doar două meciuri ne mai despart de o finală perfectă, între favoriții 1 și 2. Dacă se va întâmpla așa, s-ar repeta întru totul și finalele de la Cincinnati, de luna trecută. Până acolo, Roger Federer și Novak Djokovic au fiecare de depășit câte un adversar greu în semifinale. 

Meciurile celor doi, cu Cilic și cu Wawrinka, au un fir narativ relativ similar. Ambii outsideri, Marin și Stan, au trăit mult timp în umbra adversarului pe care-l vor întâlni vineri. Head-to-head-urile sunt complet defavorabile lor, dar dacă Wawrinka a început să mai câștige în fața lui Roger, Marin nu a făcut încă acest pas cu Djokovic. Cel mai bun meci al său cu Novak rămâne cel de la Wimbledon 2014, când l-a împins pe sârb în cinci seturi; nu e de mirare că Marin spunea că și-ar dori să nu-l vadă prea des pe Djokovic. Pe lângă această asemănare, și Marin și Stan mai au în comun faptul că sunt singurii jucători (alături de Del Potro) care au spart monopolul Big Four în ce privește titlurile de Slam în ultimii ani. 

Vor încerca să facă asta încă o dată, deși (altă asemănare) în ciuda succesului lor din ultimul an, au fost priviți cu multă neîncredere la începutul turneului. N-au fost mulți campioni en-titre mai ignorați decât Cilic, dar croatul poate spune că deja a făcut uitate discuțiile despre aerul de întâmplare din jurul triumfului său de anul trecut: o semifinală în turneul la care și-a apărat titlul este un rezultat mai mult decât onorant. 

La rândul său, Wawrinka a intrat în turneu marcat de problemele deja știute, iar nivelul său a fost mai degrabă fluctuant în primele tururi. Previzibil însă, Stan a început să crească pe măsură ce competiția a avansat. Iar în sferturi a reușit cea mai convingătoare victorie, contra sud-africanului Kevin Anderson: 6-4, 6-4, 6-0. Cu tancul gol după victoria memorabilă cu Murray, Anderson rămâne cu satisfacția celui mai bun rezultat al carierei în turneele de Slam. În ce-l privește pe Stan, bilanțul său din GS-urile acestui an arată fantastic: două semifinale, un sfert și un titlu.

Federer, la rândul său, l-a expediat neceremonios pe Richard Gasquet, 6-3, 6-3, 6-1, într-un meci în care raportul winners spune toată povestea: 50-8. Dacă l-ar întâlni mai des pe francez în fazele avansate ale Slamurilor, probabil că Federer n-ar mai rata nicio semifinală, atât de convenabil îi este match-up-ul. Nu că s-ar descurca prost și fără: aceasta este a 38-a semifinală de Slam a carierei lui Federer, un record absolut. Federer are cel puțin 10 semifinale la trei Slamuri diferite. Împărțite, ele sunt astfel: 11 la Australian Open, 7 la Roland Garros, câte 10 la Wimbledon și US Open.

Federer n-a pierdut niciun set de la finala Wimbledon, câștigându-le pe toate 25 jucate. Va avea o misiune mult mai grea cu Wawrinka, în fața căruia a cedat în trei seturi clare la Roland Garros, într-unul dintre cele mai bune meciuri făcute vreodată de Stan.

Roger a fost din nou ofensiv și a câștigat 22 din cele 28 de puncte în care a urcat la fileu. În tot turneul, numărul 2 mondial a pierdut doar 44 de game-uri. „E grozav să-l vezi cum se mișcă pe teren. Ți se pare că zboară”, a spus Stan despre prietenul și adversarul său din semifinalele de vineri. Admirația campionului de la Roland Garros pentru Federer a mers și mai departe: Wawrinka a pus în aplicare procedeul inventat la Cincy de Roger, atacul pe serviciul al doilea al adversarului încă de pe linia de serviciu.

„Nu mă simt deloc atât de bătrân precum sunt. Mă simt tot tânăr”, a spus Federer. Poate și pentru că face bine două lucruri la care nu te-ai gândi: unu la mână, doarme foarte mult. Doi la mână, se detașează foarte repede de ce se întâmplă pe teren și se pierde în ceea ce el numește cealaltă viață a lui. „Pentru mine, somnul a devenit foarte important. Încerc să dorm între nouă și zece ore pe noapte. Cred că somnul îți dă energie pentru momentele importante, de aceea o să-l prioritizez în zilele următoare”. Când nu doarme sau nu e pe teren, Roger își petrece timpul cu familia. „Când plec de la terenuri, simt că trec în cealaltă viață pe care o am. La fel și invers: orice problemă pe care aș avea-o în exterior o uit atunci când intru pe teren. De aceea, pentru mine nu contează prea mult starea în care sunt. Nu-s genul de persoană care se trezește furioasă. Și chiar dacă sunt, nu are un impact asupra felului în care joc. Mă izolez cumva de toate celelalte atunci când sunt la un meci”.

Federer va avea nevoie de toată concentrarea de care e capabil pentru a-și încărca bagajul cu încă un trofeu de Grand Slam, la trei ani de la ultimul astfel de titlu. „E important să ne aducem aminte că n-am mai fost, totuși, în finală aici din 2009. În 2010 și în 2011 am avut mingi de meci pentru calificarea în finală, așa că vreau întâi de orice altceva să mă calific în finală și să-mi dau o șansă la a câștiga trofeul. Când ești în finală ești chiar acolo, se poate întâmpla orice, pe când în sferturi sau în semifinale ești încă foarte departe”.

Roger spune că se simte și mai proaspăt față de anul trecut, în același segment al sezonului, când a rămas fără energie în semifinala cu Cilic, în urma maratonului cu Monfils din sferturi, când a revenit de la minge de meci. Federer spune că și-a ajustat programul în consecință anul acesta, renunțând la Toronto. 

 

Îți place?
Shop
Shop
Cele mai noi