Simona rămâne realistă și nu dramatizează: "Mi-am pierdut concentrarea, n-am simțit deloc jocul. Dar mergem înainte"

Adrian Țoca | 27 ianuarie 2015

Conferința de presă a Simonei a confirmat ceea ce am văzut oricine pe teren, anume că jucătoarea nu s-a simțit deloc în apele ei. Simona spune că starea a intervenit “în timpul meciului” și că n-a fost anunțată de nimic. Pune totul pe seama unei zile foarte proaste, “normale”.

Conferința Simonei a făcut valuri pe Twitter încă înainte de a se termina, după ce jurnaliștii prezenți în sală au postat fragmentul de declarație al Simonei în care aceasta spunea că sfertul de finală făcut la Melbourne ar fi un rezultat “suficient”. Înainte ca această bucățică de frază să fie eventual maltratată și manipulată în toate felurile în titluri de presă țipătoare și departe de realitate, trebuie să fac un disclaimer, valabil oricând: e important de știut că uneori poate fi o diferență uriașă între nuanța pe care jucătorul o transmite la o conferință de presă și ce reiese din transcriptul acesteia. Am fost la zeci de conferințe de presă la trei Slamuri și trei Turnee al Campionilor și am observat nu o dată acest detaliu, pe care orice jurnalist de tenis bine intenționat îl poate confirma. Jucătorii dau uneori răspunsuri în glumă, sau poate absente, sau poate plictisite, sau poate spuse din obligație, din nevoia de a răspunde ceva, orice. Alteori se alintă, sau nu înțeleg corect întrebarea, sau se prefac că nu înțeleg și răspund ce vor ei, sau pur și simplu sunt trași într-o capcană de întrebare, sau sunt interpretați greșit. Dar aceste nuanțe nu reies din lectura unui transcript. Sunt fraze pe care trebuie să le auzi, să asculți întrebarea, să urmărești dialogul și tonalitatea celor implicați în dialogul respectiv, jucătorul și jurnalistul. Starea jucătorului are și ea de-a face, pentru că îi influențează răspunsurile. Sunt unii tenismeni care vin negri de supărare în sală și răspund în dodii. E motivul pentru care la Slamurile la care am fost prezenți am introdus acele articole ultradetaliate de la conferințele Simonei, tocmai pentru a da o imagine cât mai clară a stării și atitudinii Simonei.

Așa că, înainte de a trage concluzii pripite, înainte de a citi pe undeva că Simona ar fi resemnată sau că se mulțumește cu puțin, e bine să ne gândim întotdeauna de două ori. Ies un pic din context, pentru că nu e valabil doar acum, ci în general. Acest intro prelungit nu e o eventuală scuză pentru enough-ul Simonei, indiferent ce-o fi vrut el să însemne, e o reacție preventivă, de saturare, la adresa titlurilor care scot din context atât de mult, încât ajung să denatureze complet adevărul și sfârșesc prin a face un deserviciu general, jucătorului, presei și publicului.

Iar reacția obținută? Este de domino și o vedem în zilele proaste, precum cea de azi: unii cititori ajung să-și facă o impresie greșită, sau judecă jucătorul de tenis cu pricina plecând de la premise greșite. Când se pleacă de la premise false, se ajunge la reacții nelalocul lor. Simona n-are nicio vină că i se urează mereu să “scape de adversarele grele de pe tablou”, că se scot quote-uri despre ea din nimic (povestea cu jurnalista de la Sports Illustrated) sau că e plantată, una-alta, în contexte în care n-are ce căuta, care ajung s-o dezavantajeze ulterior. Când fabricăm o stare de așteptare balonată, culegem ce semănăm. O parte considerabilă a publicului va fi furios la orice eșec, iar un 0-6 al Simonei într-un sfert de finală de Grand Slam i se va părea o catastrofă națională, tocmai pentru că acelei părți a publicului i se creează o stare de așteptare nepotrivită. Nu zic așteptări mari, pentru că e normal să avem așteptări mari de la Simona de acum înainte; însă și așteptările mari pot fi dozate potrivit, rezonabil.

Dacă tot avem o jucătoare de locul 3 în lume, poate n-ar fi rău să ne ridicăm cu toții jocul la nivelul corespunzător acestui loc 3 și să transmitem mai departe modelul pe care îl inspiră un astfel de clasament. Inclusiv cultura acceptării zilelor slabe. Altminteri, e degeaba totul. Cumva, Simona nu face doar perfomanță la un nivel foarte înalt, aproape de neregăsit în sportul românesc actual, dar își asumă, vrând-nevrând, și o educare a publicului, dar și a unei părți a presei. Și poate că e o greutate prea mare pentru ea, de care am putea-o scuti. “Enough”-ul Simonei s-ar potrivi, poate, mai bine în alte direcții.

Asta fiind spuse, conferința Simonei a confirmat ceea ce am văzut oricine pe teren, anume că jucătoarea nu s-a simțit deloc în apele ei. Simona spune că starea a intervenit “în timpul meciului” și că n-a fost anunțată de nimic. Pune totul pe seama unei zile foarte proaste, “normale”. Un discurs echilibrat, nu resemnat, ci realist, în stilul Simonei, niciodată prea exaltată, niciodată prea dărâmată. Ceea ce ne dorim și nouă.

Despre cum s-a simțit înainte de meci

”Am avut un antrenament foarte bun de dimineață, dar poate am fost prea încordată înainte de a începe meciul. N-a fost ziua mea. Am avut o zi proastă. Dar ea a jucat bine și totul a mers în favoarea ei, așa că merită victoria. Sunt un pic tristă acum, pentru că nu am putut să-mi joc tenisul meu, să-mi fac jocul, dar așa-i tenisul și acum trebuie să mă orientez spre următorul turneu”.

Despre presiunea resimțită ca favorită a meciului

“Nu pot să spun că a fost presiune. Poate un pic încordată. Nu știu de ce. Am experiență de anul trecut în sferturi de finală de Slam, așa că nu a fost presiune. Doar că nu am simțit deloc jocul, nu am simțit mingea. A fost o zi foarte proastă pentru mine”.

Despre momentul în care a simțit că îi scapă meciul din control

“Am simțit de la începutul meciului că nu e bine, așa că am tot încercat să schimb, dar n-a funcționat grozav. În momentele importante, ea a jucat foarte bine. A avut noroc cu multe mingi pe linie, ale mele au fost toate out. Da, n-a fost prea plăcut. Sunt totuși mulțumită cu evoluția mea la acest turneu”.

Despre când a fost ultima oară când a avut un astfel de meci

“Nu pot să spun acum când s-a mai întâmplat. Dar uneori ți se întâmplă să simți că nu ești în starea potrivită ca să joci tenis, că nu simți jocul. Dar cred că e ceva normal. Sunt multe meciuri, uneori e normal să te mai simți și așa”.

Despre influența temperaturii reci

“A fost mai rece azi (decât în celelalte meciuri). Diferit. Dar și pentru ea a fost la fel”.

Despre când a simțit efectul încordării

“Cum am zis, la antrenament am lovit foarte bine. Dar când am început meciul, mi-am simțit corpul încordat, poate mintea a fost la fel, apăsată. Doar în timpul meciului am simțit asta. Nu înainte, nu ieri.”

Despre strategiile pe care le are ca să răspundă stresului

“Am experiență în Slamuri, dar uneori nu poți să manageriezi situația. Am încercat. Am încercat tot ce s-a putut în timpul meciului. Dar cred că a fost totul mental, pentru că n-am luptat prea mult în timpul punctelor. Mi-am pierdut concentrarea, apoi încrederea că pot câștiga meciul. Așa că n-am mai crezut în al doilea set, și poate de asta l-am pierdut cu 6-0”.

Despre jocul Makarovei

“Mă așteptam să lovească mult mai puternic, dar n-a făcut-o. A jucat un tenis foarte soft azi. Și-a deschis bine unghiurile. Așa că a fost un joc diferit de ce așteptam. A servit foarte bine. Slice-ul ei de jucătoare de mâna stângă nu e ușor de returnat”

Despre cum se schimbă așteptările ei comparativ cu anul trecut

“Anul trecut a fost un rezultat mare pentru mine aici. Acum nu pot să spun că e un rezultat foarte mare, dar pentru mine e destul. Am început anul foarte bine. Am câștigat un titlu și am făcut câteva meciuri bune aici. Am încredere că sezonul acesta va fi mai bun decât anul trecut. Vreau să-mi îmbunătățesc atât jocul, cât și pe plan mental. Cred că sunt pe drumul cel bun să urc în clasament. Dar e greu. Fiecare meci e dificil la acest nivel. Toată lumea vrea să mă bată acum, pentru că sunt în top. Știu asta din trecut, pentru că și eu aveam aceeași mentalitate (contra jucătoarelor de top). Încă îmi propun să joc fără presiune, cu plăcere, să fiu relaxată pe teren. Nu trebuie să fiu prea încordată pe teren, pentru că fiecare zi e diferită, fiecare meci e diferit, așa e tenisul. Trebuie să nu ne oprim, să mergem mereu înainte, să muncim în continuare, să vedem cât de buni putem deveni.”

Despre surorile Williams

“Le-am urmărit mult când eram mai mică, erau modele pentru mine. Încă luptă atât de mult, la peste 30 de ani, 34 de ani. E impresionant. Sunt campioane extraodinare și încă am de învățat de la ele”.

Despre programul următor

“Fed Cup, în România. Apoi Dubai, și apoi vedem mai departe”.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi