Simona Halep, victorie enormă contra Makarovei, merge în semifinale la Dubai

Un prim set promițător spre bun, un al doilea care a amintit de Australia și un al treilea dramatic, palpitant și de o calitate nemaipomenită. Din fericire, Simona a rezistat unui carusel emoțional și a obținut cea mai importantă victorie a anului, 6-3, 1-6, 7-5 cu Ekaterina Makarova, la reeditarea sfertului de finală nefast de la Australian Open. 

Jocul Simonei din zilele acestea îmi dă senzația unui șantier. Să ne închipuim că e șantierul unei vile cochete, construită pe un teren uriaș, dar din care nu ocupă decât o părticică. Vila e micuță, chit că foarte frumoasă, prețioasă pentru proprietari din motive sentimentale. Numai că vila noastră e într-o zonă premium; valoarea terenului pe care e plasată e prea mare pentru a mai putea fi ignorată. Așa că, pentru a beneficia din plin de potențialul zonei și ca să rămână competitivă pe piață, vila trebuie să primească de urgență îmbunătățiri masive. Trebuie să fie extinsă și transformată într-un palat de lux, așa cum au vecinii. Șantierul e instalat imediat, dar mai e o condiție: lucrările trebuie să aibă loc fără ca locatarii să-și părăsească reședința. Ba mai mult, ei primesc vizite zilnic, în ciuda utilajelor, a zgomotului și a prafului. Evident, nu totul arată grozav acum. Dar va arăta spectaculos la final.

Cam așa-i și jocul Simonei. Ca să se poată lupta pentru locul 1 în lume și pentru titluri de Grand Slam, Simona e în situația în care trebuie să adauge din mers componente vitale jocului ei. Asta ÎN TIMP ce încearcă să și câștige meciuri grele, cu adversare care se mobilizează de două ori mai mult împotriva ei acum, comparativ cu anul trecut. Are potențialul de a-și upgrada jocul, are fundația pe care să construiască. Ca pe orice șantier, nimic nu arată întotdeauna prea limpede în timp ce se lucrează. Pe alocuri, jocul Simonei suferă, sau nu mai seamănă cu ce știam noi de anul trecut. Uneori, dispare serviciul cu totul. Vin dublele greșeli și serviciul doi slăbit, vulnerabil. În locul punctelor bine construite apar alegerile inexplicabile; surplusul de forță e binevenit, dar îi lasă uneori pe fani scărpinându-se în cap și privind nostalgic către “plimbatul dintr-un colț în altul” al adversarelor de anii trecuți. Erorile curg cu duiumul, shot selection-ul e discutabil pe alocuri, răbdarea îi e pusă la încercare, așa că uneori se pripește. Simona cere mult de la lungimea loviturilor și nu o obține de fiecare dată. Partea bună? Fundația a rămas la fel de solidă ca și în varianta inițială (rever, deplasare, joc de picioare, intuiție, tennis-IQ, curaj), iar ținta e clară și necesită timp ca să fie atinsă: mai multă agresivitate, mai multe puncte încheiate rapid, mai multă forță.

Dar cu adevărat important în tot acest proces e altceva: în ciuda contestațiilor, șeful de șantier are un plan și se ține de el. Știe cum va arăta palatul în forma lui finală. Ca să ajungi undeva, e important să ai idee încotro mergi. Cu toate ezitările și cu toate căderile ocazionale din acest început de an, ar fi o greșeală să nu observăm imaginea de ansamblu. Întotdeauna e o greșeală să judeci un jucător după un singur meci. Va mai trece timp până când jocul Simonei, în varianta 2015, va căpăta mai multă consistență. În plus, Simona face ceea ce trebuia să facă: ține o parte a vilei locuibilă. Cu alte cuvinte, continuă să câștige meciuri. N-o fi întotdeauna frumos, dar e perfect sănătos. Victoria de azi a fost a 12-a din 13 meciuri jucate în WTA anul acesta (plus 1-1 în Fed Cup). Iar singura înfrângere? Tocmai ce a fost răzbunată. Motiv pentru care succesul cu Makarova de la Dubai are potențialul de a se transforma într-un posibil turning point pentru restul sezonului.

S-a simțit pe teren cât de important a fost succesul pentru Simona. Întâi, că a reglat conturile după Australian Open, mai mult cu ea însăși, decât cu Makarova. Apoi, pentru că e genul de victorie cu mai multe semnificații: a fost obținută împotriva unui adversar incomod, care și-a demonstrat și azi valoarea. A fost muncită, trăită primejdios, smulsă cu ghearele într-un final roller coaster, genul de victorie care o poate descătușa și-i dă ce nu avea la venirea la Dubai: mai multă încredere. Îi mai dă (cel puțin) un meci în plus, încă o șansă de a mai acumula siguranță, puncte, confirmări, timp petrecut pe teren în partide cu miză. Lucruri de care are nevoie zilele acestea.

Meciul a început entuziasmant pentru Simona, care a lovit foarte curat și agresiv în primele trei game-uri, a jucat cu scop, cu multă motivație și determinare. Break-ul a venit firesc, dar apoi a urmat o scădere sesizabilă de ritm. Un break cedat prea ușor la 4-2 a fost însă recuperat imediat, cu la fel de multă ușurință, iar setul a fost închis la a treia tentativă, în ciuda a două duble greșeli consecutive în al nouălea game.

Adesea, felul în care termini un set anunță cu fidelitate cum se va desfășura următorul. Simona a luat cu ea în manșa secundă insecuritățile de pe propriul serviciu și s-a înclinat brusc, parcă apăsată de amintirile din Australia. Un set urât, neprietenos, în care cele trei șanse tardive de break venite pe final au fost parcă izgonite de Simona. La 6-3, 1-6, după un set decent spre bun și un al doilea catastrofal, absolut nimic nu anunța furtuna din decisiv.

Dar neașteptatul se întâmplă de multe ori, pentru că tenis. Dramatismul, învolburarea, pasiunea și emoțiile și-au dat mână și s-au înlănțuit în horă pe terenul central de la Dubai, spre disperarea unei doamne care a devenit rapid viral, cu tot cu fularul tricolor pe care l-a mușcat, l-a fluturat, l-a legat la cap, l-a smotocit. Emoțiile au fost fantastice, comparabile cu cele din marile meciuri de anul trecut. Simona, și odată cu ea noi toți, intuiam importanța victoriei și apăsarea eventualului eșec. Cele două posibilități au stat, mult timp, în cumpănă. A fost un amestec de lovituri sclipitoare și erori glorioase de ambele părți, totul petrecându-se în raliuri intense, iuți, epuizante. Simona, care a servit prima în decisiv, și-a regăsit hodoronc-tronc siguranța la serviciu și și-a câștigat confortabil primele trei servicii, de fiecare dată la 15. Smash-ul apăsat cu care a subliniat câștigarea game-ului trei din decisiv a anunțat, parcă, încordarea din final.

Dincolo, pe serviciul Makarovei, n-a fost game în care să nu existe șanse pentru româncă. Dar cum au venit, așa s-au și dus. Două mingi de break la 2-1, ratate. Trei mingi de break consecutive la 3-2, ratate. Inevitabil, după atâtea ocazii irosite (19 șanse de break în tot meciul, 14 ratate), n-avea cum să nu apară o șansă de break și pentru Makarova, și odată cu ea, teama că lucrurile vor scăpa rapid de sub control. La 1-1, 3-3, 30-30, adică în condiții de egalitate perfectă, Simona a găsit cel mai nefast moment cu putință pentru o dublă greșeală, prima din set. Dar a survolat cu bine momentul și a continuat să bată la poarta Ekaterinei. La 4-3 și avantaj Makarova, Halep a răspuns cu un forehand huge down the line, apoi cu un passing de rever în cross. Șansa de break creată cu această combinație de bijuterii a fost însă ratată, după un rally de o intensitate incredibilă, iar numărul 4 mondial a rămas țintuită locului, fixând cu furie un punct de undeva, de dincolo de fileu, în timp ce abia-și trăgea respirația, iar tensiunea atingea cote din cele mai înalte. Dar la a opta șansă de break din set, Halep a reușit, în sfârșit, să spargă blocajul, după un out la care Makarova a făcut un challenge inutil.

Caruselul emoțional și alternanța de puncte frumoase și erori nu aveau să se termine așa de repede. Servind pentru meci, Simona a clipit, și dintr-o dată eram iar la egalitate, 5-5. Tiebreak? Nu. Intensă, dar cu un body-language încrezător, românca a răspuns cu cel mai nimerit hold la zero posibil. 6-5. Apoi a venit hora mingilor de meci. Una, două, trei, patru. Două salvate de curajoasa Makarova, două greșite de Simona. La a cincea, rusoaica a trimis în out. Victorie.

Adică exact ce trebuia. NU VREI să pierzi un astfel de meci, mai ales când ești într-o perioadă de căutări, precum Simona. Cu meciul de azi, românca a șters gustul amar al “dispariției” din Australia, a obținut o semifinală în premieră la Dubai, și-a redescoperit spiritul de luptă și ne-a reamintit că e, înainte de altceva, o curajoasă. Ne-a reamintit, cu toate emoțiile și cu toată descătușarea din final, de momentele frumoase din 2014. 

“Au fost suișuri și coborâșuri azi, nu e simplu să fii mereu în controlul meciului, pentru că ea e o jucătoare bună. Am jucat bine în primul set, apoi în al doilea ea a început să lovească mai tare și cred că m-a împins un pas în spatele baseline-ului, ceea ce n-a fost bine pentru mine. Dar am încercat să mă relaxez și să reintru în teren. Sunt fericită pentru că, până la urmă, s-a dovedit a fi un meci bun pentru mine. Înseamnă mult, mai ales că am nevoie de multe meciuri acum”, a spus Simona. 

Halep 2015 continuă mâine, de la ora 17:00, cu Caroline Wozniacki, sau finala care ar fi putut fi în Singapore. N-a lipsit mult, un punct. Cea mai recentă întâlnire datează din 2013, când Simona s-a impus la New Haven, dar victoria lui Caro s-a petrecut chiar la Dubai, în 2012.

RT @DDFTennis: Some very happy @simona_halep fans #DDFTennis pic.twitter.com/O7TBbbxXyD

— Treizecizero.ro (@treizecizero) February 19, 2015

Halep: „I found my way to be a fighter girl on the court.” I like that quote.

— Chris Oddo (@TheFanChild) February 19, 2015

Our hero 🙂 „@thetennisisland: Who was the real winner of the Halep/Makarova @DDFTennis? An ode to Simona's No 1 fan http://t.co/Mk8qCkwoeb

— Treizecizero.ro (@treizecizero) February 19, 2015

Simona Halep o va întâlni pe Caroline Wozniacki în semifinalele de la Dubai, vineri, nu înainte de 17:00 (ora Ro). Meciuri directe: 1-1

— Treizecizero.ro (@treizecizero) February 19, 2015

La Rio, Irina Begu s-a calificat în semifinale la dublu, alături de Maria Irigoyen. Elena Bogdan a pierdut în sferturi.

— Treizecizero.ro (@treizecizero) February 19, 2015