Simona Halep regăsește drumul spre victorie, trece de Riske în debutul la Beijing

Radu Marina | 30 septembrie 2017

Favorita 2 o va întâlni în runda următoare pe câștigătoarea dintre Magdalena Rybarikova și Eugenie Bouchard. A fost a 40-a victorie a anului pentru Simona Halep (vs 14 înfrângeri).

Simona Halep a câștigat primul meci din august încoace, de la semifinalele Cincinnati, oprind o mini-serie de trei înfrângeri consecutive, cu un succes contra lui Alison Riske, 6-3, 3-6, 6-2.

A fost o victorie muncită, cu destule momente bune de joc, în care s-a luptat serios să revină la un nivel care s-o mulțumească; per total, deși încă a arătat semne de nesiguranță și nu a excelat, e o victorie sănătoasă, menită să o mai elibereze după perioada mai puțin reușită din ultimele săptămâni.

Până la 1-3 în primul set am revăzut același joc fragmentat arătat atât cu Muguruza, la Cincinnati, dar și recent cu Kasatkina, cu o Simona mult prea agresivă și fără răbdare; treptat, Halep a revenit la ceea ce știe să facă foarte bine: a construit cu multă răbdare, a deranjat cu lungimea returului, loviturile au fost mai rotunde și a jucat intens fiecare minge, așteptând cea mai bună ocazie pentru a fi decisivă. Faptul că a jucat cu mai multă răbdare, iar loviturile au fost mai liftate a făcut-o să lege mai bine jocul, să joace cu mai multă încredere și intensitate; Riske a început să dea primele semne de slăbiciune, a făcut câteva duble, nu i-a mai convenit ritmul, iar Simona părea în fine în control și sigură pe ceea ce face. A câștigat, astfel, 5 game-uri consecutive pentru a lua primul set.

Apoi, deși pe un trend ascendent, deși jocul propus de ea în ultimele game-uri era clar că o deranjează pe americancă, în setul doi a revenit la aceeași agresivitate sporită și joc liniar; Riske s-a simțit excelent cu ritmul primit de la Simona, cu faptul că majoritatea loviturilor româncei venea fix în zona ei de confort; dintr-o dată Simona avea iar de recuperat.

La 1-4, Andrei Pavel a venit pentru a două oară la OCC și i-a atras atenția că setul 1 l-a câștigat cu răbdare, nu forțând loviturile, fără grabă și jucând punct cu punct. Tot el a sfătuit-o să nu mai lovească tare și foarte tare stânga-dreaptă, ci să construiască punctul, să joace punct cu punct, astfel încât să își aleagă mingea cu care închide. Fie să joace lung, să pună cumva presiune pe adversară, fie să o cheme la fileu, să pună scurte.

Setul doi a arătat ca un set în care Simona a experimentat o grămadă de lucruri. A forțat din nou loviturile, a încercat să preia repede inițiativa, să atace de la primele mingi cu forehand-ul, sau a încercat retururi decisive – cu alte cuvinte a dat impresia că vrea ca lucrurile să depindă doar de ea și nu de adversară. Doar că nefiind ăsta jocul ei natural, au apărut greșelile și nu a mai putut întoarce setul. Chiar și așa, nu a cedat deloc ușor.  La 2-4 și 2-5 a reușit câteva puncte entuziasmante. A încercat 3 scurte (dintre care 2 reușite), iar punctul de la 2-4 a fost grozav; întâi a ieșit dintr-o situație complicată cu un slice de rever, apoi a răspuns cu un forehand plin și a închis punctul cu un passing de rever slice, toate în decurs de câteva minute.

Decisivul l-a început tare. A avut mingi de 4-0 și părea că a luat o opțiune serioasă în a termina meciul fără mari emoții. Doar că jocul previzibil, loviturile puternice stânga-dreapt (uneori Riske pleca înainte să lovească Simona pentru că știa cam unde urmează să trimită) și aceeași agresivitate parcă mult prea forțată a făcut să fie 3-2 și nu 4-0. Însă Simona și-a revenit la timp, a răspuns cu 4 game-uri la rând și cu 12 din ultimele 14 puncte, pe fondul unui joc mult mai așezat, mai lung și încercând să profite de deplasarea deficitară a americancei. De altfel, ori de câte ori Simona a jucat tenisul ei obișnuit, bazat pe o selecție a loviturilor foarte bună, pe construcția punctului și cu răbdare în schimburi, ea a dominat și a câștigat majoritatea punctelor. Doar că acum, conform spuselor ei, vrea să fie mai puternică și mai agresivă, iar intențiile astea le-am văzut în repetate rânduri, în special după Wimbledon. Și Darren spunea, în interviul 30-0, că unul dintre obiective e ca loviturile Simonei să capete mult mai multă greutate – lucru resimțit ca o necesitate în special după finala Roland Garros. E adevărat că deocamdată agresivitatea asta mult sporită nu a ajutat-o prea mult însă o astfel de schimbare necesită răbdare și timp, iar Simona pare dispusă să încerce și să caute soluții.

Articol în curs de actualizare.

https://twitter.com/WTA/status/914060118127386624

 

***

Noile tricouri 30-0  sunt acum pe stoc!
„My Forehand” și „Play Hard” sunt disponibile.

Ia-le din Shop 30-0:

 

My Forehand

 

„Play Hard”

 

 

Fă-ți o bucurie sau ia cuiva drag un cadou din Noul 30-0 Shop, aici

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi