Madridul trebuie să mai aștepte: Simona Halep pierde în primul tur cu Alize Cornet

În ceea ce a fost cea mai rapidă eliminare suferită de ea în acest an, Simona Halep a fost învinsă de Alize Cornet încă din primul tur al turneului de la Madrid, 7-6 (6), 6-3. Maria Sharapova își poate recupera locul al doilea cu condiția să facă finala la Madrid, ceea ce înseamnă că locul 2 și statutul de cap de serie 2 la Roland Garros se vor decide mai mult ca sigur la Roma, turneu care urmează săptămâna viitoare.

Noaptea trecută, în NBA s-a jucat genul de meci care, peste ani, devine un clasic: game 7, adică decisivul, în seria dintre Clippers și Spurs. Clippers au câștigat grație unei aruncări memorabile reușite în ultima secundă de Chris Paul, un point guard care a jucat aproape tot meciul într-un picior, accidentat fiind. Cele două echipe au fost aproape inseparabile timp de șapte meciuri. Spurs, o echipă glorioasă, campionii la zi printre altele, n-au făcut aproape nimic greșit în întâlnirea decisivă. Și totuși au pierdut. Pur și simplu, la trasul liniei de după șapte meciuri, au ieșit cu un singur coș mai puțin. Finalul i-a găsit pe Paul și pe învinșii lui îmbrățișați și împărțindu-și lacrimile.

Prefer baschetul care, la fel ca și tenisul, oferă infinit mai multe lecții de viață decât, de exemplu, împopoțonatul meci al secolului din box. Un meci în care cei doi protagoniști au câștigat împreună, în numai 36 de minute, mai mulți bani decât au câștigat Federer, Nadal, Djokovic și Murray din premii în întreaga lor carieră. Cumulat. 

Iar una dintre lecții e că trebuie să ai înțelepciunea de a-ți accepta înfrângerea și de a scoate ce-i mai bun din ea, în perspectiva viitoarelor ocazii. Spurs au mai pierdut acum doi ani în circumstanțe infinit mai dramatice. Conduceau cu 3-2 în finala cu Miami Heat și aveau un avantaj confortabil în meciul șase și totul părea gata. Un coș rarisim le-a năruit visul. Cumva, un an mai târziu au putut să revină în ciuda tuturor pronosticurilor, să depășească amarul acelui dezastru atât de greu de trecut, și să devină campioni. Postură în care i-a găsit meciul de ieri.

Din fericire pentru noi, în tenis sunt șanse săptămânal, nu ca în NBA, unde trebuie să aștepți un an întreg și să te rogi ca zeci de planete, financiare și sportive, să se alinieze în favoarea ta ca să mai apuci o nouă șansă la titlu. Tot din fericire pentru noi, Simona Halep este exact genul de jucătoare care știe cum și ce să învețe din astfel de momente nefaste. Să învețe dintr-o înfrângere pe care nu o anticipa mai nimeni, la un turneu pe care și-l dorea foarte mult. Și timingul e nepotrivit, exact după preluarea locului secund, într-un moment când tot discursul public era despre titlurile pe care le va câștiga Simona pe zgură. Primul impuls ar fi să ne gândim la acest eșec ca la un momentum-killer. 

Comparația se oprește aici, pentru că, spre deosebire de Spurs, înfrângerea Simonei a fost una incontestabilă. Implicit, nu e o înfrângere cu asterisc. A fost o zi neinspirată, dar nu ghinionistă. Ghinion a fost, poate, în finala de la Paris de anul trecut, în meciul cu Wozniacki de la Stuttgart, poate chiar și în cel cu Serena de la Miami. Nu azi. 

Alize, mereu incomodă pentru primele clasate, a fost mai bună și mai înfometată. Cornet are cele mai multe victorii contra Top 2 în ultimul an, patru la număr cu tot cu aceasta. Are, de asemenea, și bagajul necesar pentru un astfel de meci, în special când el se petrece în turul inaugural, unul tradițional dificil pentru Simona. Jucătoarea franceză a avut mai multă variație, s-a apărat mai bine și a avut întotdeauna răspuns în punctele mari, ceea ce a înmulțit peste măsură numărul îndoielilor din mintea Simonei.

E ușor să uităm că n-a lipsit mult ca meciul să apuce o cu totul altă traiectorie: după un început echilibrat, Simona a făcut prima break, a servit pentru primul set la 5-4 și și-a procurat două mingi de set. Una în game-ul cu pricina, la 5-4, o a doua într-un tiebreak lung, intens, echilibrat și cu multe schimbări de momentum. Însă de fiecare dată când a fost cu spatele la zid, Alize a găsit un răspuns pe măsura întrebării puse de Simona: fie s-a apărat exemplar, obținând o eroare, fie și-a asumat riscul acelui rever senzațional lovit cu multă încredere, la 6-5 în tiebreak pentru Halep, într-un moment în care jucătoarea noastră ataca cu putere în ideea că va reuși, în fine, să rupă bariera.

Alize a fost de asemenea și mai ordonată decât de obicei. Adesea, meciurile ei sunt un fel de dramoletă: dialoguri interminabile cu ea însăși, multă agitație, multe gesticulări, dar și numeroase ocazii în care Cornet pierde controlul meciului atunci când se găsește într-o postură favorabilă. Azi n-a fost cazul. Autocontrol, puține cadouri, mai multă ordine și coerență în planul de joc. Cât despre a pierde meciul din mână, nici vorbă. Ce-i drept, Alize n-a avut de înfruntat vreo presiune ieșită din comun din partea Simonei, dar nu-i mai puțin adevărat că uneori nici nu e nevoie să simți presiunea de la adversar ca să devii încordat atunci când, de exemplu, servești pentru meci; e suficientă presiunea care vine din interior.

Alize a avut de înfruntat două astfel de momente grele în setul doi. Primul dintre ele s-a petrecut la 3-2, game în care Cornet s-a desprins rapid la 40-0, dar s-a văzut egalată după trei puncte consecutive în care Simona a atacat și s-a arătat, în fine, proactivă. Ar fi putut fi o schimbare de direcție, dar s-a dovedit doar o alarmă falsă. La fel cum a fost cazul și pe următorul serviciu al franțuzoaicei, când de asemenea Halep a ajuns la egalitate. Românca a trimis însă puțin în out două rally-uri consecutive, ambele foarte disputate, iar ultima portiță s-a închis. 

Până să se ajungă în acel punct, meciul a fost în realitate foarte strâns. Primul set a stat pe muchie de la primul și până la ultimul punct, cu puține lucruri care să le separe pe cele două. E ușor de uitat acum că Simona a avut o serie foarte bună pe propriul serviciu: a câștigati cu autoritate primele trei servicii, apoi a salvat cu sânge rece o minge de break la 3-4, înainte de a închide game-ul cu două servicii nereturnate.  

La 4-4, Simona a făcut pasul decisiv și totul părea în control. Un passing câștigător în cross, greu de apărat de o Alize prinsă în no man’s land, i-a obținut o minge de break Simonei, iar Cornet a clacat sub presiune cu o dublă greșeală, cedându-și serviciul. Imediat, Halep a ajuns la minge de set, situație din care Alize s-a salvat cu apărarea și cu un counterpunching de calitate. Ceva mai târziu, când Simona a servit ca să stea în set la 5-6, am văzut sclipiri din Simona-cea-care-răspunde-impecabil-sub-presiune. La 15-30 și la două puncte distanță de pierderea setului, și-a făcut o rară apariție și reverul în lung de linie. Iar pe punctul următor, Simona s-a apărat extraordinar cu un lob defensiv inexplicabil, executat dintr-o poziție acrobatică. Alt serviciu solid pe punctul următor și numărul 2 mondial ajungea în siguranță în tiebreak: 6-6, pericol evitat. Totul părea, încă, în control.

Tiebreak-ul a oferit și el destule oportunități, dar a fost o oglindă a stresului care a părut să o apese tot meciul pe româncă. După ce Cornet a început TB-ul cu o altă dublă, Simona a avut ascendentul în următoarele trei rally-uri, dar în niciunul n-a știut cum să închidă punctul. Toate acele trei puncte au pus din nou pe tapet probleme recurente în jocul Simonei: fie un drive-volley ratat, fie un slice defensiv al lui Alize pe care românca nu l-a abordat prea inspirat, fie un schimb pe care l-a dominat, dar a ajutat-o pe Alize să intre înapoi în punct.   

Dar chiar și așa, setul nu era jucat. Simona a revenit și a ajuns, după momente de tenis intens, la o altă minge de set, cea descrisă ceva mai sus. Răspunsul nemaipomenit al lui Alize de la 6-5 a descumpănit-o, iar când a servit la 6-7 în TB, Simona a mai avut și nenorocul a două let-uri consecutive. Când trebuie să servești de atâtea ori la rând într-un punct atât de important, șansele de dublă greșeală cresc. Exact ce s-a întâmplat.

Fără un rever în lung de linie care să funcționeze pe toată durata meciului, cu un forehand care a dispărut complet în setul doi, încordarea din jocul Simonei s-a simțit mult mai puternic din momentul în care și-a cedat serviciul a doua oară, moment din care limbajul corpului ei a părut să indice spre resemnare, spre lipsă de soluții.

Cu alte cuvinte, într-un rezumat-brief:

1. Simona a simțit într-adevăr presiunea, lucru confirmat și în declarațiile făcute pentru Digisport. Presiunea clasamentului, a așteptărilor și a tabloului. Dar mai mult de atât, mi se pare că a resimțit oboseala mentală, inevitabilă după trei luni furibunde, în care n-a pierdut decât de trei ori și a câștigat trei turnee, toate punctate de meciuri grele, epuizante. Există, bineînțeles, și oboseala de victorii, oricât de bizar ar părea. În fapt, e mai degrabă stresul care apare atunci când simți obligația de a menține cumva intact șirul succeselor. Simona a spus că se aștepta și la o inevitabilă cădere de ritm după lunile ianuarie-martie, că o bugetase și că nu o surprinde că ea se produce acum. Admite că a fost trasă în jos de propriile gânduri. Cu alte cuvinte, Simona s-a lăsat furată atât de discuția despre repetarea performanței de anul trecut de la Madrid, cât și de presimțirea căderii de formă. “M-am gândit prea mult la asta și de aceea am fost un pic blocată mental. Probabil că e bine să învăț multe din meciul acesta“.

2. Jocul Simonei nu e încă adaptat suficient la zgură. Nu e nimic ieșit din comun, se întâmplă. Serena Williams spunea după meciul din Fed Cup cu Italia că a avut surpriza să descopere că nu e deloc atât de pregătită pentru zgură precum credea, și că trebuie să se întoarcă acasă și să se antreneze. Rezultatul de azi, o victorie sonoră cu Madison Brengle, pare să spună că Serena n-a glumit cu antrenamentele.

La 33 de ani, Roger Federer a vorbit toată săptămâna de la Istanbul despre nevoia de a-și ajusta, treptat, jocul pentru suprafața roșie, până la punctul în care a spus că “uitasem că pe zgură fiecare punct este, de fapt, un rally”. Simona s-a trezit prinsă azi într-o contradicție: încerca să închidă punctele rapid, în forță, dar fără să ciuntească măcar din apărarea lui Cornet, franțuzoaica apărând destul de ușor. Asta și pentru că în toate acele ocazii în care a avut o minge scurtă, n-a știut cum să închidă punctul. Nici n-a intrat în teren suficient de decisă, nici n-a găsit variație, nici n-a avut suficientă răbdare în construcția și în finalizarea punctelor. Față de alte ocazii, nici n-a ajustat atunci când lucrurile au luat-o iremediabil în direcția greșită.

Adaptarea la zgură poate necesita mai mult timp decât am crede. Din nou Roger Federer, după finala câștigată la Istanbul: “Uzura meciurilor lungi pe zgură poate fi foarte dificilă de gestionat, fizic și mental. Meci, presă, masaj, somn, de la capăt. Dar totul merită atunci când câștigi”.

Simona e, însă, conștientă: “Degeaba am luptat până la capăt azi dacă nu am făcut ce trebuia să fac. Pe zgură mă simt bine întotdeauna, m-am antrenat bine zilele trecute, deci nu e o problemă că nu simt jocul. Încerc să o iau de la capăt să fac lucrurile bine“, a spus ea pentru sursa citată.

3. Partea bună? Paradoxal, dar dacă tot trebuia să se întâmple, o înfrângere în turul 1 e mai bună decât una în sferturi sau în semifinale, de exemplu. Eșecul cu Cornet se poate transforma într-un restart mental pentru Simona, într-o regenerare, iar săptămâna suplimentară de pauză și de antrenamente s-ar putea dovedi un blessing in disguise.

Oricum ar fi fost aproape imposibilă varianta în care Simona să fi jucat până la capăt atât Madrid, cât și Roma. Îi rămâne Roma acum, cu extramotivația dată de eșecul de azi, cu amintirile frumoase din 2013 pe post de reper, cu condițiile de joc similare cu cele din Franța. Șansele de a intra în Paris din postura favoritei 2 au rămas intacte. Combinația de săptămână pauză – turneu la Roma – altă săptămână de pauză e foarte bună. Motivația suplimentară, repet, e foarte importantă: ultima oară când Simona a pierdut două meciuri la rând ea a răspuns cu seria Dubai – Indian Wells – Miami. Nu-i deloc rău cum stau lucrurile acum pentru ea. Nu s-a schimbat nimic, nu s-a pierdut nimic care nu poate fi recuperat. “E un meci din care am multe de învățat. De obicei, căderile te ajută să mergi și mai sus. Încerc să gândesc pozitiv, pentru că am de ce să gândesc pozitiv“, conchide Simona.

„You've got to be bigger than that loss” – a spus Gregg Popovich, antrenorul celor de la Spurs, după înfrângerea de azi-noapte. E ceea ce trebuie să facă (și face) Simona în astfel de ocazii. Înțelegerea corectă a cauzelor și a contextului o va ajuta să devină o jucătoare mai bună, ori de câte ori va mai fi eliminată prematur de la turnee pe care trebuia să le câștige. Și o va ajuta să le câștige pe următoarele. Iar acceptarea înfrângerilor ne va ajuta pe noi să fim niște suporteri mai buni.

Andreea a pierdut și ea în turul 1, o mai avem doar pe Irina în turneul feminin de simplu

Al doilea meci care a implicat o jucătoare din România s-a terminat, din păcate, tot cu o înfrângere. Debutantă într-un turneu de Premier Mandatory în urma celor două victorii reușite în calificări, Andreea Mitu a fost învinsă de Varvara Lepchenko, americanca răzbunând astfel eliminarea suferită la Charleston. A fost 7-6, 6-4 pentru Lepchenko, într-un meci de două ore. Andreea a condus cu 4-2 în primul set, dar o serie de cinci break-uri succesive a dus setul în TB. Un singur break a făcut diferența în setul secund.

Irina Begu a rămas astfel singura jucătoare din România în turul 2 al turneului spaniol. Irina o va întâlni luni pe Andrea Petkovic, care a învins-o azi pe Flavia Pennetta. Petkovic a câștigat singurul meci direct dintre cele două, anul trecut, la Wimbledon. 

Într-o zi incredibil de aglomerată pe tabloul feminin, Angelique Kerber și-a văzut și ea oprită seria de 11 victorii consecutive, fiind învinsă de Sam Stosur. Victoria Azarenka a trecut de Venus Williams în două seturi, iar Maria Sharapova a spulberat dubiile iscate de înfrângerea de la Stuttgart, învingând-o fără mari emoții pe Timea Bacsinszky. Bouchard și Lisicki sunt alte două victime importante ale turului 1, de care au trecut, printre altele, Serena, Muguruza, Kvitova, Wozniacki, Pliskova sau Suarez Navarro.

| Foto: Jimmie48 Tennis Photography