Simona Halep o mai învinge o dată pe Sevastova, o va întâlni pe Bellis în sferturi la Doha

Codruț Baciu | 15 februarie 2018

Simona Halep a învins-o pentru a cincea oară consecutiv pe Anastasija Sevastova, 6-4, 6-3, în optimile de finală ale turneului Premier 5 de la Doha. Românca a adunat 29 de lovituri direct câștigătoare și o va întâlni pe Cici Bellis în sferturi, tânăra americancă venită din calificări învingând-o pe Karolina Pliskova. Va fi primul meci între Simona și Catherine. Tot azi, Sorana Cîrstea a pierdut cu Garbine Muguruza, 6-0, 6-4

Eu nu știu cum unii fani reușesc să fie rezonabili și lucizi când joacă preferații lor. De exemplu, când Federer juca pe zgură cu Nadal, știu oameni care spuneau: ”De data asta simt că bate”. Sigur că nu bătea niciodată și sigur că fanii respectivi se certau cu părinți, neveste și colegi de apartament în acele două ore chinuitoare (că fanii Federer știți că sunt cel mai rău soi când nu le iese pasența). Dar măcar oamenii ăștia nu-și permiteau ocoluri de credință sau compromisuri de ochii lumii. Fanatismul cuminte, în cadrul căruia nu te legi de jucători, dar strici prietenii cu oameni pe care-i știi de-o viață, este cel mai frumos lucru din tenis, așa să știți!

La fel și cu Halep. Că joacă cu Sevastova, Wozniacki sau Serena, cred că avem datoria să fim fără de judecată și complet lipsiți de orice urmă de decență:
”Bate Simona mâine?”
”Lejer”

Istoria Simonei cu Anastasija Sevastova a început în urmă cu 9 ani. Erau două copile fără preferințe de suprafață, dar cu foame de puncte. Se întâmpla într-un loc frumos, cu un nume pe măsură: San Miguel de La Palma, în Spania. Câștiga letona, pe hard outdoor, cu 6-2, 7-6. Au trecut anii, viața s-a schimbat, vorba actorului, iar Sevastova nu prea mai câștigă niciun set cu Simona. De fapt, în ultimele 5 meciuri, nu i-a luat niciodată mai mult de patru game-uri într-un set. Caz clasic de matchup dur, care a evoluat într-unul ideal.

Sevastova ar avea, teoretic, armele cu care să o pună la colț pe Simo, măcar ocazional, însă practica îi dă mari bătăi de cap. În meciul de azi, în setul 2, mai-mai că reușise să o facă pe Halep să-și pună câteva întrebări în plus. A coborât Andrei Pavel și i-a amintit că nu e nevoie să lovească atât de plat, că joacă deja foarte bine și că trebuie să-și acorde ”marginile” alea atât de utile când joacă împotriva unei jucătoare care se mișcă repede și bine.

Cu locul 1 iarăși la mică distanță de racheta ei, Simona a început meciul cu câteva greșeli neforțate care au costat-o un break rapid. Iar venirile la fileu ale Sevastovei au deconcertat-o pentru câteva minute. Însă, de la 2-0 încolo, meciul și-a regăsit curgerea obișnuită din ultimii doi ani. Iar izvorul acestei curgeri este chiar la București când, în 2016, Halep o învingea în finală pe Sevastova cu un 6-0, 6-0 zăpăcitor.

În după-amiaza asta, Simona a servit destul de bine în primul set, dar calitatea este mai greu de observat atunci când adversara nu reușește să-ți expună serviciul în mod constant. Sau măcar să încerce să o facă, pe al doilea. Stilul Sevastovei e altfel – are slice-uri frumoase, un joc bun la fileu și orice meci de-al ei poate produce de la 10 minute în sus de highlights. Dar cu stilul acesta nu poate întoarce trenduri în head-to-head-urile circuitului.

La 5-4, Simona a făcut break și set cu o scurtă pe care am dori-o mai des în meciuri. Momentul în care comentatorii au amintit de acea ”No Nonsense Simona”, pe care o vedem mai cu seamă când se află la conducerea jocului. Nu îi e teamă să încerce nimic, pentru că nici nu se mai pedepsește atât de rău dacă nu-i iese. Probabil s-a lucrat mult la chestia asta și începe să se vadă.

Setul 2 a debutat cu un game și jumătate în care Simona a întors din drum orice încercare de-a Sevastovei de a reveni în meci. Lovitori de pe fundul terenului, veniri în față, slice-uri defensive. Dar, ușor-ușor, letona a prins curaj și nu s-a mai ferit de niciuna din trade-mark-urile de backhand ale Simonei. Asta a ajutat-o să-și țină serviciul până la 2-2, iar apoi să facă break la 15. Dar atunci, o voce din off, venită din deșert, i-a spus: ”breakul ăsta nu-i nimic, ai mai avut șanse în trecut și le-ai rispit”. Sau poate că a fost jocul Simonei care s-a ascuțit odată cu ultima turnantă și de-aia Sevasova n-a mai pus niciciun game în partea ei de tabelă.

Simona a făcut rebreak, iar apoi, paradă de un serviciu mult mai sigur. Doi ași și 63% pe primul, respectiv 70% pe al doilea la puncte câștigate. Iată mixul potrivit între risc calculat de jucătoare și precauție înregistrată de la antrenor. Ce nu te poate învăța un antrenor, însă, este cum să închizi meciul la minge de meci. Pe propriul serviciu, Simona a avut mai întâi 3 astfel de șanse, pentru ca din a patra încercare să câștige jocul. S-a chinuit un pic, dar mingea de meci trebuie văzută neapărat.

Simona urmează să joace în sferturile de finală cu Catherine ”Cici” Bellis, care a trecut de Karolina Pliskova în două seturi: 7-6, 6-3. Este primul meci dintre americanca de 18 și Simona.

Garbine Muguruza – Sorana Cîrstea  6-0, 6-4

Aici n-a mai fost cum speram, dar adevărul este că nici nu știam prea bine la ce să sperăm. Un meci intens? Un decisiv? Încă o victorie românească? Sorana nu a bătut-o niciodată pe Muguruza, iar astăzi nu a reușit să se adune pentru un tenis bun decât spre finalul meciului, când a revenit până la 4-5. Mai mult nu s-a putut.

Un game 2 al meciul lung m-a făcut să sper că entuziasmul și pofta de joc ale Soranei vor compensa lipsa de acuratețe, dar nu a fost deloc așa. Încrederea jucătoarei din Spania se acumula cu fiecare neforțată care venea din partea cealaltă a fileului, iar în curând, outurile Soranei aveau să crească de la doi centimetri la aproape doi metri. Și într-adevăr, cu nicio șansă de break, doar 3 lovituri câștigătoare și procente dezastruoase pe propriul serviciu, ai șanse mici împotriva Muguruzei.

În setul doi (în prima jumătate, mai exact) Sorana mi s-a părut stresată mai mult decât orice. A reușit, spre lauda ei, să revină de la 1-5, apropiindu-se de Garbine la doar un singur game. De altfel, Conchita Martinez a coborât din tribune pentru a-i da elevei sale câteva sfaturi rapide. Au prins bine, pentru că Muguruza a închis meciul la prima șansă pe care a avut-o.

 

 

***

Oferte de neratat în Shop-ul 30-0!

Stickere și magneți!

Tenisul e și despre distracție, fraze inspiraționale sau momente hazoase. Așa că am strâns câteva dintre aceste fraze memorabile, am adăugat unele expresii care au făcut carieră pe 30-0, și le-am transformat în primul set de Stickere, nici mai mult, nici mai puțin de 17 la număr. Alături de 9 modele de magneți, toate sunt acum disponibile în Shop.

Le poți comanda de AICI

 

 

Onederful Tricolor

Inspirată de prima româncă ajunsă pe locul 1 în lume, seria Onederful (inițial, compusă din două tricouri votate de cititorii 30-0) a fost completată de Tricolor, o variantă care reprezintă perfect minunățiile cu care ne răsfață jucătoarele și jucătorii români de tenis.

Onederful s-a născut din dorința de a marca acele momente din tenis când totul este perfect: când favoritul tău este deasupra tuturor. Când prejudecățile sunt învinse, când obstacolele și limitele sunt depășite. Asemenea momente sunt unice: e cazul să le sărbătorești alături de favoriții tăi.

Ia-ți de aici un tricou Onederful Tricolor, pe alb sau pe negru

Îți place?
Cele mai noi