Simona Halep mai bifează o căsuță, o învinge pe Muguruza în primul meci pe zgură al sezonului

Adrian Țoca | 23 aprilie 2015

Simona a ajuns la 25 de victorii în acest sezon. Următoarea ei adversară va fi decisă între Sara Errani și Zarina Diyas. Meciul, contând pentru sferturile de finală, va avea loc vineri.

În ceea ce a fost un meci de un nivel excelent, Simona Halep a reușit o victorie foarte importantă pentru moral, în runda secundă a turneului Premier de la Stuttgart. A fost 3-6, 6-1, 6-3 cu Garbine Muguruza, în startul sezonului de zgură. Este prima victorie a Simonei contra jucătoarei spaniole. 

Cele două meciuri anterioare cu Muguruza au avut, fiecare, un context special. Contextul e important, dar el e mereu uitat când se discută despre rivalități și head-to-head-uri. E cam aceeași situație cu interpretarea statisticii: uneori, nu contează atât de mult numărul greșelilor neforțate, cât momentul în care au fost făcute ele. Nu contează neapărat un procentaj mai slab la serviciu, ci dacă ai servit excepțional în alea câteva puncte mari, care ți-au câștigat meciul. Și tot așa.

La fel e și în cazul head-to-head-ului. Peste ani, rămân doar cifrele, nimeni nu mai ține minte specificul unui meci anume. Dar e demn de menționat acum, cât sunt încă recente, că înfrângerile Simonei cu Muguruza, apocaliptic prezentate pe unele canale, au venit în momente în care încrederea româncei era în piuneze. La Wuhan, de exemplu, când cele două s-au întâlnit în primul tur, era primul meci al româncei după aceasta lovise un zid la US Open, fiind trimisă acasă de Mirjana Lucic. La Galați, când cele două s-au întâlnit în ziua a doua, Halep venea după o eliminare și mai dureroasă într-un alt Slam, deja faimosul meci cu Makarova, cel care a contribuit atât de mult la felul în care s-a conturat sezonul Simonei. Sigur că Simona o învinsese cu o zi înainte pe Soler Espinosa, dar replica inexistentă a adversarei n-a ajutat-o prea mult la capitolul încredere. 

Această introducere nu vrea să-i ia din merite Muguruzei. E limpede că iberica este un match-up dificil pentru Halep: o jucătoare de forță, din categoria big-hitterelor, categorie cu care Simona va avea mereu un război de-a lungul carierei ei, Muguruza adaugă în portofoliul ei și ceva mai multă diversitate decât alte jucătoare de profil similar. Garbine are nu doar forță brută, nu numai serviciu și groundstrokes agresive, ci și un joc competent la fileu, obținut din experiența de la dublu, plus traiectorii variate, un retur foarte agresiv și mai multe opțiuni tehnice în bagajul de lovituri. În plus, Muguruza poate alterna cu succes tactici în funcție de adversar, ceea ce o upgradează de la nivelul unei jucătoare care înțelege să lovească furibund orice minge, în speranța că va intra în teren. Ne amintim, de exemplu, cum a bătut-o pe Serena la Roland Garros, alegând să lovească flat, pe centrul terenului și foarte adânc. Cu Simona, în meciurile precedente, opțiunile tactice ale Muguruzei n-au fost foarte diferite. A lovit adânc și pe centru, împiedicând-o pe româncă să-și creeze unghiuri și s-o scoată pe Garbine din poziția de confort. A atacat serviciul doi al Simonei, plantând neîncredere în mintea româncei. Preluând prima controlul în rally, Muguruza și-a protejat deplasarea, capitol deficitar, la care mai are mult de muncit. Iar cum Simona n-a strălucit la încredere în niciuna dintre cele două întâlniri, adâncimea loviturilor ei n-a fost îndeajuns de bună încât s-o împingă în apărare pe iberică. 

Însă ca să poți avea o imagine cât mai completă și corectă despre matchupul a două jucătoare, e necesar să le vezi măcar într-un meci în care ambele pleacă de la un nivel cel puțin bun. Contextul acestui meci era fundamental diferit. De data asta, nu mai vorbeam de o Simona ezitantă sau luptându-se cu propriii demoni. Românca venea la Stuttgart după o lună martie de vis și o pauză suficientă cât să se reîncarce pentru cea mai solicitantă parte a calendarului. Dar cu încrederea la cote înalte. Iar când a avut nevoie de tot calmul și de toată luciditatea posibilă, Simona a găsit în interiorul ei reperele de care să se agațe. Repere care se nasc din victorii. Exact de ce a avut parte foarte mult în ultimele luni. Cel mai mult din tot circuitul. 

Singurul asterisc al meciului era dat de debutul pe zgură. Primul meci înapoi pe o suprafață, după câteva luni de evoluții în alte condiții, e întotdeauna dificil. La prima conferință de presă de la Stuttgart, numărul trei mondial a vorbit despre nevoia de a-și reaminti jocul. Nu e nicio glumă la mijloc. Instinctele au nevoie de timp pentru a se ascuți, iar diferențele între hard și zgură, chiar și în condițiile încetinirii suprafețelor, există și sunt încă foarte relevante. “Pe zgură ai mai mult timp să gândești. E dificil pentru că am avut șapte, opt luni pe hard, dar am încredere că pot câștiga pe această suprafață”. 

Rugina s-a simțit un pic la început și a fost suficientă cât să îi aducă primul break lui Garbine în chiar primul game al meciului. A fost suficient ca Muguruza să treacă în control și să se repete situația de la Galați, când Simona a fost mereu în urmă, în căutarea unei egalări care n-a mai venit niciodată. Cu Muguruza păstrându-și cu multă siguranță avantajul de un break, setul întâi a curs frumos, la un nivel neașteptat de bun pentru un tur 2, semn că între cele două se creează, încet, încet, premisele unei potențiale rivalități. Simona a răspuns și ea cu două hold-uri confortabile, încheiate fiecare cu câte un punct flashy, un forehand în lung de linie lovit dintr-o poziție grea, foarte de jos, apoi un drive-volley în contrepied. Apoi, românca a început să găsească metode prin care s-o scoată din poziție pe Garbine, și și-a făcut rost de două mingi de break, la 3-2 și la 4-3. Degeaba. Spre lauda ei, Muguruza a fost extraordinară în tot setul și imparabilă la mingile de break, foarte proactivă ori de câte ori Simona a bătut la ușă. După șansa ratată la 4-3, Halep s-a văzut iar atacată furibund pe serviciul doi, iar setul inaugural era pierdut. Al cincilea  la rând în fața Muguruzei.

Dar Halep e o jucătoare care începe să stăpânească aproape la perfecție arta ajustării la realitățile din teren. “Îmi place să gândesc, să fiu creativă, să mă adaptez și să schimb când ceva nu merge, nu-mi place să am un plan”, spunea ea la aceeași conferință menționată. Această abordare îi va mai aduce, ocazional, și necazuri în varii meciuri, dar în primul rând e o abordare curajoasă și asumată, care i le va câștiga pe cele mai multe. Și, înainte de orice altceva, o diferențiază. Sunt foarte puține jucătoarele din WTA care pot să se adapteze din mers atunci când lucrurile merg în direcția nefericită, să ajusteze și să vină cu nuanțe și idei noi. Simona e una dintre acele foarte puține. Garbine nu e. Și asta s-a văzut începând cu setul al doilea. La 0-1, Simona și-a salvat serviciul, anulând un break point într-un game în care și-a reactivat statusul de Fighter Girl, noua ei poreclă din Social Media de afară.

În plus, pe lângă ajustări, Simona mai are ceva infernal de manageriat pentru o adversară tânără și (încă) nedovedită la cel mai înalt nivel, unde cel mai înalt nivel se traduce prin finale de Slam, de WTA Finals sau de Premier Mandatory: o forță mentală intimidantă. Garbine a început să se crispeze, să gândească prea mult, să fie lentă, să ezite, iar lungimea loviturilor ei, laolată cu precizia, au luat-o razna. Break-ul a venit la 2-1, și dintr-o dată, Simona a început să preia controlul prima în schimburi, să o atace pe Garbine, să returneze adânc și în unghiuri superbe și să o scoată din teren. În plus, evident că a ajutat că Simona a servit cu 83 la sută, în vreme ce serviciul jucătoarei spaniole a scăzut prompt. Bagel-ul virtual a lovit-o puternic pe Garbine, care i-a spus antrenorului ei, în pauza dintre seturi, că simte că joacă la cel mai bun nivel al ei și că tot nu e suficient. 

“Schimbă jocul, că altfel nu se va schimba nimic în scor. Ești lipsită de reacție, trebuie să schimbi asta”, i-a răspuns acesta, iar schimbarea s-a produs în primele game-uri. Garbine a început să atace iar fiecare punct, și a pornit cu break, la fel ca în primul set. Pentru o vreme, a părut că se va repeta scenariul. Game-ul trei a schimbat însă definitiv soarta meciului. Halep a luptat fantastic pentru a-și proteja serviciul, salvând două mingi de break și producând acel punct în care un lob defensiv excelent a dereglat-o pe Muguruza. Hold-ul Simonei a fost momentul psihologic al meciului și a fost urmat, aproape inevitabil de un rebreak. Apoi, la 2-2, Halep a mai reușit un alt get defensiv de excepție: mingea apărată de ea a prins cumva inexplicabil terenul, surprinzând-o pe iberică. Aceste două bijuterii defensive au fost completate de o a treia, ofensivă de această dată: Simona a completat hold-ul de 3-2 cu un forehand winner în cross executat într-un unghi dezarmant. Ok, poți să accepți un winner precum cel de mai jos, dar cum accepți, și mai ales, cum depășești cele două momente în care Simona ți-a refuzat puncte ca și câștigate?

Această serie de trei game-uri a lovit-o puternic pe Garbine, dar n-a dezarmat-o. Muguruza a mai avut o ultimă tentativă la 3-3, când și-a procurat o minge de break, dar Simona a rezolvat această din urmă încurcătură cu două servicii excelente. Restul a fost doar un sprint pe linia dreaptă al atletului mai bun, mai experimentat și mai inteligent, după o cursă purtată adesea umăr la umăr cu challengerul său, dar pe care primul știe să o managerieze mult mai bine.

O victorie curajoasă și relevantă pentru Simona dintr-o sumedenie de motive. Cel mai important, firește, e cel legat de head-to-head: era importantă o victorie cu Muguruza, pentru că un 0-3 ar fi devenit deja un scor foarte mare și ar fi putut îngreuna și mai mult viitoarele meciuri directe. Apoi, pentru un prim meci pe zgură, nivelul Simonei a fost foarte bun, poate chiar mai bun decât în destule meciuri de la IW și Miami. Și nu în ultimul rând, e reconfortant să o vezi pe Simona atât de sigură pe ea, lucidă, imperturbabilă și matură în abordarea situațiilor dificile. Sigur că putea să se termine și prost, la urma urmelor un punct sau două încheiate diferit și scorul ar fi putut fi altul; dar a fost genul de meci pe care Simona l-ar câștiga acum în opt cazuri din zece. Tocmai pentru că jocul ei pe 2015 capătă formă și fond, iar încrederea ei n-a fost poate niciodată atât de mare. Cu primul meci din turneu în buzunar, Simona își poate construi drumul spre finală mult mai liniștită și mai încrezătoare. Și dacă și ea, și Maria ajung acolo, una dintre cele mai spectaculoase rivalități din circuit la acest moment va putea să se reia. Șansă pentru o altă căsuță să fie bifată. 

  

Cu Zarina sau Sara în sferturi

Simona va juca în sferturi cu învingătoarea dintre Sara Errani și Zarina Diyas, meci ce se joacă joi. Sferturile de finală sunt vineri. Cu Zarina Diyas, Simona a câștigat ambele meciuri directe jucate până acum, unul la Australian Open 2014 (6-1, 6-4) și celălalt la Wimbledon (6-3, 6-0), în același an. Cu Sara Errani, Simona este la egalitate în meciurile directe, 1-1. A pierdut la Miami în 2013 (1-6, 0-6), dar a învins-o la Doha, în 2014, cu 6-2, 6-0.

Victoria Simonei o obligă pe Sharapova să se califice în finală ca să-și poată apăra locul 2 după acest turneu. Dacă Simona mai câștigă un meci, atunci Sharapova trebuie să câștige titlul ca să rămână a 2-a în lume.

 

| Foto: Jimmie48 Tennis Photography

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi