Simona Halep, după câștigarea titlului: ”E un moment incredibil, visez la el de mică!”

Adrian Țoca | 9 iunie 2018
Simona Halep:

”Sunt sigură că fără să zâmbesc n-aș fi putut câștiga. E un moment la care visez de când am început să joc tenis. E Slamul meu favorit, mereu am spus că dacă e să câștig unul, aș vrea să fie aici. Acum e realitate. Familia mea m-a susținut de la început, dar vreau să mulțumesc tuturor antrenorilor și oamenilor care m-au ajutat în ultimii 20 de ani. Fără ei nu cred că aș fi putut să revin după trei finale de Grand Slam pierdute.”

(Corespondență din Paris)

Partea a doua este aici

N-ați mai văzut-o niciodată pe Simona Halep zâmbind atât de mult. Intrată într-o sală de presă arhiplină, Simo radia numai emoție și bucurie când a dat cu ochii de jurnaliștii care o însoțesc peste tot în lume la turnee. O stare de bine contagioasă. O cameră plină cu mulți oameni empatici. Și, la pupitru, o femeie împlinită, care tocmai ce și-a trăit cel mai frumos moment al vieții și care începea, încet-încet, să realizeze ce performanță tocmai ce a realizat.

Asta n-a împiedicat-o, însă, să dea o serie de răspunsuri interesante la o conferință purtată în viteză. Printre priviri călduroase aruncate trofeului și râsete, Simona a vorbit despre ce înseamnă pentru ea triumful de la Paris și cum a trăit un meci care a început ca o amintire proastă și s-a transformat, din mers, în cea mai frumoasă poveste.

Prima întrebare a fost dacă crede că atitudinea pozitivă și zâmbetele ei tot mai dese au ajutat-o să câștige acest turneu. „Și ce simți acum, ce înseamnă titlul ăsta pentru tine, pentru familia și prietenii tăi?“.

„Ei bine, e un moment incredibil. Și sunt sigură că fără să zâmbesc n-aș fi putut câștiga. E un moment la care visez de când am început să joc tenis. E Slamul meu favorit, mereu am spus că dacă e să câștig unul, aș vrea să fie aici. Acum e realitate. Familia mea m-a susținut de la început, dar vreau să mulțumesc tuturor antrenorilor și oamenilor care m-au ajutat în ultimii 20 de ani. Fără ei nu cred că aș fi putut să revin după trei finale de Grand Slam pierdute. Dar acum aș vrea să uit totul și o să mă bucur de acest moment, pentru că e foarte special.“

Întrebată cine le-a cumpărat bilete tuturor românilor din tribune – au fost atât de mulți! – Simona a răspuns râzând: nu eu, ei și le-au cumpărat. Au venit și le mulțumesc tuturor pentru eforturile lor. E foarte frumos să primești toată energia lor! Și vreau să le mulțumesc și francezilor – și ei m-au susținut – a fost o atmosferă incredibilă.“

Despre mingea de meci și eliberarea de după, Simona a spus că nu a mai putut să respire prea bine de la 5-0 încolo. „Și când am pierdut game-ul de 5-1, mi-am spus că mai am încă patru înaintea ei; că trebuie să iau minge cu minge, punct cu punct. Pentru că anul trecut am fost puțin cam defensivă când am condus. Acum am vrut să rămân acolo, să lovesc fiecare minge. Și asta am făcut, am făcut-o bine și am avut puterea mentală să închid meciul.“

Vizavi de tăria ei, Simona a fost întrebată despre momentul dificil de la 3-6 și 0-2: chiar a simțit că va pierde, dar și-a impus să se bucure mai departe de joc – așa cum declarase la interviurile de pe teren? „Da, așa a fost. Asta am simțit, dar mi-am spus că e în regulă, că trebuie doar să joc. Și când am început să câștig game-urile acelea, mi-am spus că anul trecut așa mi s-a întâmplat mie: am condus cu un set și un break, dar am pierdut meciul. Așa că am și eu șansa să revin. Am crezut în asta și m-am relaxat puțin, am început să fac mai multe lucruri pe teren și așa am reușit să câștig.“

Care a fost procesul ei de gândire înainte de meci, cum a intrat în finală?

”Ei bine, înainte de meci am reușit să dorm foarte bine, așa că lucrurile au început bine; anul trecut nici n-am putut să dorm înainte de finală. Am mâncat bine la micul dejun, am mai și mâncat un pic înainte de meci. Așa că am simțit că totul e în ordine, precum a fost la meciurile precedente. Tot ce trebuia era să-mi liniștesc gândurile și să nu mă gândesc atât de mult la trofeu. Știam că am o șansă.

Am jucat de multe ori împotriva ei, este o adversară foarte dificilă. Am fost  pregătită pentru un meci de trei ore, dacă era nevoie. Știam că o să fie raliuri lungi, puncte lungi, și nu am vrut să cedez, chiar dacă ea a condus. Așa că asta a fost cel mai important lucru al zilei, că am rămas concentrată, că am crezut în mine și că nu am cedat nicio clipă.”

Publicul a ajutat-o și el, iar faptul că a fost o audiență întreagă de partea ei a contat mult în momentele grele. Simona:

”Mi-au dat energie scandările din tribune, cu siguranță energie. Și toate vibe-urile pozitive din tribune au fost incredibile, am simțit că toată lumea a fost de partea mea și asta m-a făcut să mă simt mai puternică pe teren.”

Discuția se întoarce pe meciul în sine. Care, timp de un set și câteva game-uri, a părut că e realmente imposibil de soluționat. Dar Simona a încercat o varietate de lucruri până când a reușit să întoarcă. Iată ce a spus despre schimbările pe care le-a aplicat din mers.

”La început cred că am pornit prea tare, am lovit plat și n-am avut nimic în mingile alea, iar ea lovea totul foarte înalt, mingea sărea mult. Nu puteam face nimic de acolo. Apoi mi-am zis că trebuie să mă liniștesc, să încerc să-mi deschid terenul, să pun mai multe mingi înapoi. Și la un moment dat am simțit că ea a început să se simte un pic obosită și să greșească mai mult. Am avut răbdare. Am început să dau câteva mingi mai înalte și am început să nu mai fac greșeli.

Cred că cel mai bun lucru pe care l-am făcut în aceste două săptămâni e că n-am mai făcut greșeli. (râsete). Așa am câștigat. Cineva  mi-a strigat să alerg și să nu greșesc și o să câștigi. Cam asta am făcut.

Mingea de break cu care Simo a făcut 4-0 în setul decisiv i-a rămas și ei în minte, la fel cum ne-a rămas tuturor în suflet. Efortul suprem făcut pentru a câștiga acel punct, reacția lui Sloane, care a rămas înțepenită în teren secunde bune, Darren și întreaga boxă în picioare, aplaudând – meciul s-a rupt definitiv acolo.

”Da, a fost un moment foarte important și cred că a fost cel mai important punct din setul trei.

Am tot avut finala de anul trecut și cea de anul acesta în mintea mea tot meciul, în paralel. Și mi-am reamintit că la 3-3 în setul trei ea a lovit fileul și mingea se ducea cinci metri, cred, în afară, dar s-a întors în terenul meu. Mi-am reamintit de acel moment și mi-am zis că dacă acum am câștigat punctul, trebuie să fie meciul meu. Am fost foarte încrezătoare după aceea.”

În română, Simona a completat:

”Am reușit să mă relaxez și să nu mă mai gândesc la rezultat, dar dacă anul trecut s-a întâmplat împotriva mea același lucru, am zis că sunt capabilă să întorc și eu meciul. Am dat tot ce am putut, am stat acolo, am stat puternică și de aceea am și câștigat. Faptul că nu am cedat mental și am stat acolo, chiar dacă am fost condusă a fost cel mai important. ”

Partea a doua este aici

 

***

Albumul foto „Simona de păstrat” – cele mai bune fotografii din cariera liderului mondial – este disponibil în ediția a doua, într-un număr limitat! ULTIMA PARTE A STOCULUI

Ce ai în plus în tirajul al doilea:

– conținut nou: 16 pagini în plus. Sunt 160 în total acum;
– o copertă modificată, cu imaginea care a făcut înconjurul lumii după victoria cu Kerber de la Melbourne;
– cu toate astea, prețul nu se modifică: rămâne același ca la prima ediție!

Albumul este disponibil ÎN STOC, asta înseamnă că ajunge la voi foarte repede după plasarea comenzii. Ia-ți unul de AICI.

 

Îți place?
Cele mai noi