Și Djokovic pierde prematur la Doha. Ce e de înțeles din startul fals al starurilor din ATP?

E încă devreme, așa-i. E încă devreme pentru orice concluzie, iar peste trei săptămâni astfel de idei pot deveni ridicole cu ușurință. Însă tentația e mare și e aproape imposibil să nu găsești o conexiune între startul de sezon al primilor trei jucători ai lumii și nota în care s-a desfășurat anul 2014, primul an în care s-a putut vorbi la modul serios de o echilibrare de forțe.

“Sfârșitul Big Four” (sau Big Three, pentru cei care, pe nedrept, nu-l consideră pe Andy Murray parte componentă a acestui grup) e o noțiune mult prea dramatică și ușor de demontat. Să explic: câtă vreme se vor afla pe teren, și Djokovic, și Nadal, și Federer vor putea să se numere cu succes printre pretendenții la oricare dintre turneele la care participă – cu condiția, bineînțeles, să fie sănătoși. Cu siguranță nu vor mai avea aceeași constanță aproape ireală, pe măsură ce se va apropia fiecare de linia de sosire, însă vor continua să rămână relevanți, fără să mai fie dominanți. Ca atare, conceptul de “The End of Big 4” nu-i tocmai potrivit.

Ceea ce a început în 2014 (an în care două Slamuri din patru au fost câștigate de outsideri) poate fi caracterizat drept un început de echilibrare de forțe. Ceea ce se întâmplă în primele zile ale sezonului nou nu e, încă, îndeajuns de relevant ca să susțină mini-revolta din 2014 – va trebui să așteptăm Australian Open pentru asta. Dar e suficient cât să ne pună pe gânduri. Fie ele niște simple turnee de încălzire, trebuie să ne întoarcem mult în istorie ca să găsim un an în care tripleta Roger – Rafa – Novak să fi început un sezon într-atât de ezitant. Astăzi a venit rândul lui Djokovic să plece prematur acasă, eliminat în turul al doilea de la Doha, competiție pe care o alesese special ca să adune meciuri în picioare înainte de Australian Open. Liderul mondial a pierdut în fața lui Ivo Karlovic, asta după ce, anterior, Rafa Nadal pierduse încă din primul tur cu Michael Berrer. Scoși de la simplu, Novak și Rafa au rămas să se dueleze într-o neașteptată și cumva ciudată semifinală de dublu, pe un teren secundar. A câștigat dublul Nadal/Monaco, 7-6, 6-1 cu Djokovic/Krajinovic, ceea ce face ca bilanțul Nadal – Djokovic la dublu să fie de 2-0 în favoarea primului.

La rândul său, Roger Federer a suferit jumătate de meci înainte de a reveni și câștiga meciul cu inspiratul australian John Millman. Dacă o adăugăm și pe Serena Williams, în continuare ezitantă în Cupa Hopman (avea nevoie de victorie cu Safarova, a câștigat cu 7-6/6 în decisiv), avem imaginea completă. Și un tweet care, dacă ar fi serios, ar fi neliniștitor.

Early indications are that Serena, Djokovic and Nadal will all largely be doubles specialists in 2015.

— Tumaini (@tumcarayol) January 8, 2015

Până să ne grăbim cu concluzii pripite, e drept că fiecare dintre ei are și o scuză bună pentru startul ratat. Rafa Nadal e încă departe de potențialul fizic ideal, cu un total de numai 13 meciuri strecurate printre accidentări, o operație și numeroase absențe de la Roland Garros încoace. Adică aproape 7 luni. Eșecul cu Berrer a expus un Rafa doritor, dar foarte vulnerabil, incapabil să susțină preț de trei seturi ritmul său obișnuit. Iar problemele nu par să se termine pentru spaniol. Martorii oculari care i-au urmărit antrenamentul de azi de la Doha au vorbit pe Twitter despre un serviciu foarte reținut, o sumedenie de aplecări ale jucătorului și multe discuții îngrijorate în staff. Până la Australian Open, fostul lider mondial nu mai are alte meciuri oficiale de simplu de jucat, putându-se testa la un nivel superior antrenamentelor doar în demonstrativul cu Fernando Verdasco, programat pe 14 ianuarie, pe Margaret Court.

La rândul său, Djokovic a căzut victimă unui complex de împrejurări mai degrabă frustrante. Novak și-a bifat obișnuitul start vijelios, ca în aproape orice turneu la care participă, dar a devenit de la sine înțeles că e mai bine să-l aștepți măcar trei meciuri pe sârb pentru a-l evalua corect. Novak și-a dezvoltat o obișnuință greu predictibilă; a devenit tot mai capricios, e nestatornic în joc și în stări emoționale, tinde să se supere foarte ușor când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori el și nu îi mai e la fel de ușor să transforme energia negativă într-un combustibil, la fel de ușor precum o făcea în trecut. În apărarea lui, azi a fost prins în ambuscada perfectă: un Ivo Karlovic la fel de incomod precum în vremurile lui bune (care par să se fi întors în cazul lui Dr. Ivo), plus un vânt din cale afară de enervant au coroborat pentru a-i aduce lui Novak o înfrângere rară când câștigă primul set. De altfel, recordul per carieră al lui Nole este excelent într-o astfel de situație: 527 de victorii și numai 26 de înfrângeri, cu cea de azi. Duelul dintre cel mai bun returneur și unul dintre cei mai impozanți servanți i-a revenit, astăzi, ultimului.

Rețeta victoriei a fost simplă pentru spiritualul croat: s-a ținut cu dinții de serviciu, capitol la care cei 21 de ași nu i-au stricat. După ce a pierdut primul tiebreak, l-a jucat perfect tactic pe cel secund, urcând la momentul potrivit la fileu, forțându-l pe Novak la niște passinguri cu marjă mare de eroare. În decisiv, Dr.Ivo a flirtat cu break-ul la 2-2 și l-a obținut, cu un running forehand pass, pe următorul game de retur. Frustrat, Novak a lovit cu obidă într-o minge, după ce, anterior, trimisese deja obișnuitele priviri aspre spre tribună: 6-7, 7-6, 6-4 pentru a doua victorie a carierei lui Karlovic versus numărul 1 mondial în exercițiu. Precedenta fusese în 2008, la Cincinnati, contra unui Federer în floarea carierei, cel care tocmai ce pierduse finala de poveste de la Wimbledon.

“A fost incredibil, nu m-aș fi așteptat să câștig meciul. El a fost afectat de vânt și nu și-a putut face loviturile cele mai bune, dar eu m-am concentrat pe ce-aveam eu de făcut și am fost un pic mai norocos la final”, a spus Karlovic, o declarație aproape la fel de rezervată și de bun simț precum cea a lui Michael Berrer, făcută după victoria cu Rafa. Se explică ușor de ce. Atât Karlovic, cât și Berrer sunt tipi foarte inteligenți (ultimul are un Master în Psihologie), trecuți bine de prima tinerețe sportivă (36 versus 34), ba chiar Berrer e la ultimul an al carierei, care înțeleg faptul că au prins o conjunctură foarte favorabilă și care își respectă învinșii. Pe de altă parte, conjunctură favorabilă sau nu, parcă e foarte dificil de explicat că Nadal și Djokovic au fost scoși de doi veterani pe apus de carieră, fără să nu vezi în asta multe semne de întrebare vizavi de restul sezonului.

N-a lipsit mult ca și Roger Federer să li se alăture celor doi. La Federer nu prea sunt disclaimere, afară poate doar de aerul un pic prea relaxat cu care și-a început sezonul, după o săptămână lungă de activități off-court în Brisbane și după ce a fost lăsat să debuteze tocmai joi seara. Din acest punct de vedere, John Millman i-a făcut un bine lui Federer, pentru că l-a scuturat bine preț de un set și jumătate și, într-un final, l-a obligat să își ridice nivelul pentru a evita o eliminare totuși rușinoasă, în termeni de clasament. Federer a mai pierdut cu jucători în afara Top 100, dar Millman ocupa înaintea acestui turneu locul 153. Și asta, cu tot cu cele două turnee challenger pe care le-a câștigat pe final de an trecut, fără să piardă un set. Cu tot cu victoria din primul tur și cu setul inaugural de azi, Milmann a ajuns la 25 de seturi câștigate la rând.

„Cred că am fost și un pic norocos. Nu am jucat atât de rău, doar că am fost poate un pic obosit. Niciodată nu știi la ce să te aștepți de la primul meci, credit lui că a jucat un tenis grozav până aproape de final și că m-a împins până aproape de marginea prăpastiei”, a spus Federer.

Istoria australianului e exact genul de poveste care îi face pe mulți fani să privească admirativ spre mulți jucători din zona locurilor 100-500, alegând să le urmărească evoluția carierei uneori chiar mai atent decât pe cea a vedetelor de primă mână. La un moment dat, el era decis să se retragă din cauza lipsei de rezultate, dar a fost convins să mai încerce o dată. Afectat de accidentări, în special una serioasă la umăr, suferită în 2013, jucătorul născut chiar în Brisbane începuse să aibă dubii că mai poate juca la un nivel competitiv. La 25 de ani, Millman e exemplul clasic de jucător care aleargă la turnee de categorie inferioară în căutarea unui bilanț financiar care să nu dea cu minus la final de an. Pentru asta, a dormit prin aeroporturi și gări și s-a văzut alunecând inevitabil către statutul de journeyman, numele dat jucătorilor care își fac veacul între turnee de categorie mică, prin diverse colțuri de lume, fără să mai scoată vreodată capul deasupra apei. Millman nu are o armă letală pe teren, dar optimismul pare să fie una care l-a ajutat să se întoarcă în circuit. În 2013, tot la Brisbane, el a câștigat trei meciuri în calificări și apoi l-a împins serios pe Andy Murray pe tabloul principal, înainte de a pierde în trei seturi. Spune că a folosit doi ani de zile traseul cu pricina ca unic alimentator de speranțe. N-a avut de ce altceva să se lege.

Povestea s-a repetat azi. Într-o dispută cum nu s-ar fi putut mai disproporționată, ca palmares, câștiguri, faimă și așa mai departe, Millman i-a dat o replică foarte puternică lui Federer și l-a condus cu 6-4, 3-1, fiind la trei hold-uri distanță de performanța vieții. A avut, ce-i drept, și ajutor din partea elvețianului, care, după ce a salvat trei mingi de break consecutive la 4-5, revenind de la 0-40, a ales să lovească un drive-volley nenecesar de violent, eroarea neforțată costându-l setul. În setul doi, a fost nevoie de un alt break al lui Millman ca Federer să devină, în sfârșit, concentrat și să facă rebreak imediat. La 2-3, Federer s-a trezit iar la 0-40, dar a făcut cinci puncte excelente la rând, reușind să urce la fileu la patru dintre ele, celălalt fiind un as. Partida a fost extraordinar de agreabilă, cu câteva schimburi electrice, și asta fără ca Federer să joace un meci grozav, ceea ce-i crește meritul lui Millman, care n-a cedat ușor nici în decisiv. Dar Federer a mărit pasul și, într-un final, s-a desprins clar spre victoria cu numărul 997 a carierei. Numărătoarea spre 1.000 e live.

Sferturi, Brisbane: Federer – Duckworth, Dimitrov – Klizan, Groth – Raonic, Tomic – Nishikori. SF Doha: Karlovic-Ferrer, Berdych-Dodig/Seppi

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 8, 2015

Sferturi, Chennai: Wawrinka – Muller, Goffin – Haider Maurer, Lu – Bautista Agut, Garcia-Lopez – Bedene.

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 8, 2015

Semifinale Brisbane: Sharapova – Svitolina, A.Ivanovic – Lepchenko. Semifinale Auckland: C.Wozniacki – Zahlavova, V.Williams – L.Davis

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 8, 2015

Semifinale Shenzen: Simona #HALEP – Saisai Zheng (vineri, ora 6:00, ora Ro) și Petra Kvitova – Timea Bacsinszky http://t.co/hQui7f9uMe

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 8, 2015

Delpo se întoarce! RT @delpotrojuan: Hello everyone!!! I wanted to tell you that we decided to travel to play … https://t.co/kpUBOEbXh3

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 7, 2015