Serve & volley trăiește și elimină un lider mondial! Andy Murray, scos din optimi de Mischa Zverev. Australian Open, fără primii doi favoriți

Camelia Butuligă | 22 ianuarie 2017

Optimea Zverev – Murray este un cadou din punct de vedere jurnalistic: o surpriză majoră, obținută printr-un stil de joc mai popular în anii 70 decât acum de un jucător cu o istorie complicată de accidentări și reveniri.  

Pentru prima dată din 2004, adică toată epoca Big Four, un turneu de Grand Slam ajunge în faza sferturilor fără primii doi favoriți. Andy Murray a devenit protagonistul celei de-a doua mari surprize de la Australian Open, după Djokovic. Mischa Zverev, un jucător care a început ascensiunea sa în clasament abia în toamna anului trecut după ani buni de accidentări și de turnee challenger, l-a învins pe liderul mondial în patru seturi, cu un stil de joc pe care mulți îl credeam dispărut. 7-5, 5-7, 6-2, 6-4, în 3 ore și 35 de minute. 

*

Mischa Zverev l-a scos din concurs pe Andy Murray, numărul 1 mondial, venind de 118 ori la fileu în patru seturi. John McEnroe l-a oprit pe Zverev pe culoar după meci și l-a felicitat. ”Ai făcut-o după regulile școlii vechi”, i-a spus emoționat Johnny Mac, care a avut cam rar ocazia să-și vadă filozofia de joc aplicată pe teren în secolul 21.  

Zverev este din aceeași generație cu Murray și și-a amintit de meciurile lor de la juniori. ”Încă de atunci știam că pot să-i pun probleme cu stilul meu. Să-i rup ritmul cu slice-urile și venirile la fileu.” Întrebat cum a reușit să găsească forța de a asalta non-stop fileul, Zverev a mărturisit că nu a avut de ales: ”Știu că nu pot ține pasul cu el din spate, are un joc foarte bun de pe baseline. Așa că am continuat să vin în față fără oprire.”

Strategia a fost genială. Cum să bați un baseliner mai eficient decât nejucând de pe baseline? În plus, venirile în față au beneficii ascunse: pe lângă faptul că nu dau nici un pic de ritm adversarului, îi erodează încet-încet calmul prin presiunea neîncetată pe care o pun asupra lui. În ultimul set, Murray era clar frustrat, obosit și la capătul răbdarii. Passingurile sale nu mai aveau scop și nici gândite nu mai erau. 

”A meritat să câștige”, a spus el la conferință. ”A jucat mai bine în momentele esențiale, sub presiune. În primele două seturi am avut șanse, dar în ultimele două el a fost în față tot timpul.” Cifrele reflectă spusele sale. Deși pe primul serviciu cei doi au cifre aproape identice, diferența surprinzătoare a fost la punctele câștigate pe al doilea (46% Zverev, 36% Murray), în condițiile în care Murray are cel mai bun retur pe serviciul doi din lume. Vitezele serviciilor lor sunt similare, deci Zverev a câștigat cu plasamentul și spinul de stângaci. Însă lovitura vedetă a fost voleul, pe care se pare că neamțul de origine rusă antrenat în Florida îl poate lovi din orice poziție. Într-o epocă în care expertiza la fileu este susținută doar de o mână de jucători, să vezi stop voleuri care chiar se opresc, sau reflexe de fracțiuni de secundă și intuiții absolut fulgerătoare, este o raritate.  

Întrebat la conferință de ce este atât de rar acest stil de joc, Zverev a vorbit despre factorul dezamăgire care trebuie luat în considerare. ”Când urci atât de des la fileu, trebuie să te aștepți că vei fi pasat. E normal. Însă copiii, când învață să avanseze și văd că sunt pasați, pot fi descurajați și pot decide să rămână pe linia de fund; e mai sigur.”

Însă cu acest stil de joc trebuie să gândești holistic, și la băieți depinde și de adversar, dar și de tipul meciului: ”Uneori sunt meciuri în care n-ai ce face, cum a fost meciul meu cu Rafa de la Brisbane. M-a omorât în două seturi, 6-1, 6-1. Însă la AO, dacă sunt pasat două seturi într-un meci de trei din cinci, cum s-a și întâmplat, atunci este victorie pentru mine.”   

Zverev este și povestea inspiratională a turneului: acum doi ani era clasat pe 1100 după o operație la încheietură, ultima dintr-un lung șir de accidentări care l-au năpăstuit de-a lungul anilor. A vorbit la conferință despre cum, în timpul recuperării, a călătorit cu niște juniori pentru a-i ajuta la turnee ITF: ”Am mers prin locuri obscure și acel lucru m-a făcut să realizez că vreau să fiu pe teren, nu pe margine, pentru că încă îmi place tenisul.” Un alt factor important în revenirea sa a fost fratele mai mic, Sascha Zverev. ”Faptul că el câștiga și urca în clasament a creat o atmosferă frumoasă în familie și m-a ajutat și pe mine. Și apoi, el a crezut mereu în mine, este un om foarte optimist. Uneori este naiv în optimismul său; e genul de om care îți spune că nu vrea să știe despre cifre, realitatea nu-i schimbă felul de a gândi dacă el și-a băgat ceva în cap. Într-un fel, e bine așa: te hotărăști și o ții pe a ta, cu încredere.” 

Voleurile și fileul în jocul de azi. O mică recapitulare 

Pe site-ul oficial al Australian Open, victoria lui Zverev a fost descrisă ca fiind un moment de cotitură în tenisul contemporan, meciul care va schimba felul în care antrenorii vor preda și copiii vor învăța tenis. Încheierea punctelor la fileu nu este totuși chiar o noutate. Într-adevăr, proporția covârșitoare în care Zverev joacă serviciu-voleu este destul de rară printre jucători (doar Llodra, Stepanek și Dustin Brown îmi vin în minte), însă a inventat el urcările la fileu la acest AO; în ultimii ani, din ce în ce mai mulți jucători de top le-au introdus în jocul lor. Și totul a început cu Federer.  

În 2010, în plină epocă a tenisului gladiatorial din spatele terenului, Roger începea să caute soluții de extindere. Simțea că începuse să piardă războiul de pe baseline și l-a adus în august pe Annacone în echipă pentru a-l ajuta să-și extindă dominația în teritorii puțin explorate de restul jucătorilor de top și pe care el nu le mai explorase de la  începutul carierei. Colaborarea cu Annacone a durat trei ani, timp în care Federer a luat un Wimbledon și două Turnee ale Campionilor și a urcat pe locul 1. Experimentul ”Treceți batalioane elvețiene linia careului” fusese un succes.  

Acest lucru nu a trecut neobservat de restul plutonului. Încet-încet, jucătorii s-au prins că sunt avantaje mari (mai ales în ceea ce privește recuperarea și sănătatea pe termen mediu și lung) în a mai scurta punctele și a nu-și mai rupe pingelele săpând tranșee pe baseline. În curând, începeam să-i vedem urcând în față pe Rafa (unul dintre cei mai subestimați jucători la fileu), Andy și chiar, minunea minunilor, pe Djokovic (aducerea lui Boris în echipă a contat mult aici). Milos Raonic s-a prins în sfârșit că singura soluție pentru el este jocul la fileu și deși nu era la început un jucător foarte îndemânatic, s-a antrenat și a reușit să facă această strategie o constantă a meciurilor sale. Cine are un pic de îndemânare și fler în poignet, a început să introducă urcările în meniu. Gasquet, Dimitrov, Pouille, Thiem, Tsonga, chiar și jucători defensivi ca Monfils sau Simon. Să vii în față nu mai este o nebunie, ci un condiment necesar al jocului. 

Așadar, mi se pare foarte potrivit că Zverev, acest kamikaze al urcărilor la fileu îl va întâlni în sferturi pe Federer, cel care a făcut jocul la fileu mainstream și fashionable din nou. Va fi super interesant cine va răzbi acum  – la Halle acum câțiva ani Federer i-a dat un sec 6-0 6-0, dar e posibil ca Zverev să fi fost accidentat sau după accidentare. Niciunul nu cred că are onoarea să se confrunte foarte des cu cineva care este atât de similar în ceea ce privește urcările. Va fi o provocare pentru amândoi să joace cu imaginea lor în oglindă și va fi interesant de văzut ce soluții vor găsi. De asemenea, sunt foarte curioasă ce versiune va câștiga: returul SABR (sneaky attack by Roger) sau SABM (sneaky attack by Mischa)?  

 

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi