Semifinală românească! Simona și Monica joacă pentru finala de la București

Ce seară. Și ce sentiment când a intrat Simona pe teren. Ca și cum lucrurile încep să capete, în fine, sens și aici, la ea acasă. Și ce stare plăcută în tribune. Și ce bine e să stai și să numeri winnere. Și ce plăcut e să n-ai emoții. Și ce bine e ca numărul 3 mondial să fie de-al tău. Și ce frumos și-a făcut Simona punctele.

Nu? Indiferent cum ar trebui să numim primele ei două meciuri din turneu – antrenament, obligativitate, plictis, reținere, teamă de o altă accidentare, oboseală, experimente, victorii de rutină -, Bucureștiul a avut vineri seara un unghi preferențial din care a putut, în sfârșit, să vadă mai clar pasaje din Adevărata Simona. Fără tăieturi la montaj, fără întreruperi de publicitate, fără bruiaje nedorite (interviul de la final a venit prea târziu ca să mai strice ceva), fără hopuri necalculate pe parcurs. “Simona e o luptătoare, cum o știm cu toții”, ne spunea cineva din staff-ul ei înainte de meci, într-o discuție care-și dorea să spulbere emoțiile tuturor cu privire la starea de sănătate a Simonei. Nu le-a spulberat, dar nu știu dacă mai face vreo diferență. Nu știu nici dacă chiar înțelegem “cu toții” cât de luptătoare e în realitate Simona. Cred că încă mai trebuie să ne dăm șansa de a fi surprinși. Mereu plăcut.

Pasajul dintre 4-3 în primul set și 4-0, sau la cât s-o fi oprit un pic Simo în setul doi a fost nu doar cel mai bun al turneului pentru ea, ci și, posibil, una dintre cele mai limpezi perioade de joc pe care i le-am văzut în cele 18 meciuri trăite de aproape de ea în această primăvară. Liniștită, prezentă, investită în joc, în starea potrivită, Simona a luminat terenul cu lovituri direct câștigătoare la voie.  Reverul a fost de neoprit, deși, paradoxal, statistica ne arată că punctele mai multe au venit de pe forehand. A făcut să pară totul atât de ușor încât un domn entuziasmat din tribună nu și-a putut abține un entuziasm mucalit, dar simpatic în sinceritatea lui: “Zece cu felicitări!”, a strigat dumnealui, în râsetele generale. Să nu-i mai certăm, totuși, atât de mult pe cei din tribune. Un articol, două, merită. Nu și un șir întreg, apărut doar pentru că e un subiect convenabil. Spre deosebire de alții, fanii chiar își dau silința, iar când fac prostii, le fac din dragoste. La tenis nu se dau note, dar atât publicul, cât și Simona cresc împreună în acest turneu, de la o zi la alta. Învață împreună unul de la altul, se învață unul cu altul. Tenisul de top nu se înțelege cu una, cu două. E nevoie de timp. La anul vom ști mai bine, o vom aprecia pe Simona mai mult.

Altfel, da. Simona a trimis X lovituri direct câștigătoare, a câștigat Y la sută pe primul serviciu și a ajuns în a Z-a semifinală a anului, după un 6-3, 6-1 care a durat doar 55 de minute (pentru curioși, cifrele sunt 24 – 77 – 5). Ba chiar a reușit și neînchipuitul, supraviețuind unui interviu post-match absolut ciudățel, elegant spus. Dar la ce romantism general ne-a apucat pe toți, treacă-meargă și interviul cu pricina pe factura entuziasmului general provocat de seria neînchipuită de vești bune.

Turneul de la București își primește premiul pentru efort mâine, când vom trăi o semifinală 100 la 100 românească, Simona Halep – Monica Niculescu. “Sunt foarte fericită că sunt două românce în semifinale. Simona și cu mine suntem prietene bune și sper să facem un meci frumos mâine. Și mai sper ca oamenii să vină la meci, pentru că e sâmbătă”, a spus Monica, supraviețuitoare a unui meci cu alt final strâns, strâns, 6-2, 2-6, 7-6 (3) cu Polona Hercog, în două ore și 44 de minute.

“Mâine, publicul va fi mult mai împărțit”, a încercat Simona la interviul amintit mai sus, dar lumea din tribune i-a răspuns cu un ropot de aplauze elocvent. Alex are dreptate aici, cu o idee care mi-a trecut și mie prin cap la începutul turneului, într-o altă formă: “Ai zice că săptămâna asta am participat la turneul “Simona Halep”, în care 31 de jucătoare s-au înfruntat ca să se stabilească cine ia bătaie în finală de la numărul 3 mondial. Parcă n-a fost niciodată o atmosferă atât de unidirecţională, cu un singur punct de interes”.  

S-au mai întâlnit o singură dată

Până la meciul de sâmbătă, Simona Halep și Monica Niculescu nu au mai jucat decât o dată în circuitul WTA, în 2012, la Bruxelles, când Simona a câștigat în două seturi, 6-1, 6-1. De altfel, Simona a mers atunci până în finală (pierdută cu Radwanska), una dintre cele trei finale ale carierei pe care le-a făcut înaintea exploziei din 2013.

Anul trecut, Simona a câștigat titlul tot după o semifinală românească

În vara lui 2013, pe când turneul se ținea la Budapesta, Simona Halep a întâlnit-o în semifinale pe Alexandra Cadanțu, într-o altă semifinală 100 la 100 românească. Într-un meci mult mai greu decât era anunțat pentru Halep, ea a câștigat cu 6-2, 7-6, calificându-se în a treia finală în numai cinci săptămâni. Pe care a și câștigat-o. Cu celelalte românce de top, Simona are următoarele scoruri la meciurile directe: 1-0 cu Niculescu, 1-2 cu Sorana Cîrstea, 3-0 cu Irina Begu, 3-0 cu Alexandra Cadanțu și 0-0 cu Alexandra Dulgheru.

Monica: “Cineva trebuia să câștige”

Monica Niculescu este la prima semifinală a anului, după ce s-a oprit în trei sferturi de finală anterior, în ceea ce s-a profilat drept un sezon pe alocuri frustrant pentru ea, cu multe meciuri pierdute la fotofiniș. De data asta, soarta i-a zâmbit, astfel că Moni a rămas în picioare într-un set decisiv pe muchie, în care Hercog a revenit de la 5-3 și a împins meciul în tiebreak. “Nu mă așteptam să fie un meci ușor, mai ales când am văzut cu cine joc. Polona este o specialistă care servește foarte bine și care folosește tot terenul. A fost o victorie pentru care am luptat, dar mă bucur că am câștigat. A fost atât de strâns! Dar cineva trebuia să câștige într-un final, și mă bucur că am fost eu aceea. Sper să fac un meci bun cu Simona și sper ca turneul să fie câștigat de o româncă”, a spus Niculescu, care și-a asigurat un salt de cel puțin 10 locuri în clasament, până în zona locului 58.

Simona se așteaptă la multă alergătură

În nota ei, Simona a prins în câteva cuvinte esențialul atât despre sfertul de azi, cât și despre semifinala cu Monica. “A fost mult mai ușor meciul de astăzi și de la zi la zi mă obișnuiesc mai mult cu zgura. Mă simt mai relaxată și reverul în lung de linie m-a ajutat. Cu siguranță mâine va fi dificil, pentru că Monica are un slice care incomodează foarte mult. Va fi un meci greu și voi alerga foarte mult, dar am încredere în șansa mea”. Simona rămâne pe locul 3 în lume indiferent de rezultatul final al ei din turneu.

Kukova – Vinci e cealaltă semifinală

Favorita 2, Roberta Vinci, își transformă Bucureștiul într-un fel de punct de restart, pentru că a câștigat al treilea meci incomod la rând, legând o serie de victorii rară pentru ea în ultimele luni. Vinci a învins-o pe Petra Cetkovska, 7-5, 6-3, supraviețuind unui final nervos, în care părea pe cale să cedeze avantajul a două break-uri. “În timpul meciului mi-am dat seama că trebuie să fiu agresivă, mai ales la finalul primului set. Cred că acum joc mult mai bine decât în prima parte a sezonului și am un ritm de joc echilibrat. Este prima mea semifinală a anului și asta mă face să vreau să joc din ce în ce mai bine, mai ales că am pierdut multe puncte anul acesta”, a spus Vinci. O va întâlni sâmbătă, în primul meci al zilei (ora 15:00) pe revelația turneului, slovaca Kristina Kukova. Halep – Niculescu se joacă nu înainte de ora 17:00.