Se schimbă campioana la Wimbledon, Petra nu trece de prima săptămână. Gael și Gilles își completează opera

Adrian Țoca | 5 iulie 2015

Eliminarea Petrei Kvitova deschide calea pentru o finalistă neașteptată din partea de jos a tabloului; de asemenea, înfrângerea campioanei en-titre ține strânsă lupta în zona locurilor 2-5. O zi încheiată târziu, în nocturnă, a decis tabloul complet al optimilor de finală

Ieri, numărul 1 mondial a fost la două puncte de înfrângere și de eliminare, într-un meci care nu anunța nici măcar vag vreo potențială emoție. Azi, principala rivală la titlu a Serenei a dus lucrurile și mai departe, sfârșind prin a fi chiar eliminată, într-un rezultat care concurează puternic la eticheta de cea mai mare surpriză a turneului. Puțini i-ar fi dat vreo șansă reală Jelenei Jankovic, dată fiind suprafața, dată fiind forma intimidantă a Petrei în primele două tururi, iar meciul începuse în direcția anticipată: Petra s-a desprins la 6-3, 3-1, cu două șanse de 4-1. De acolo, lucrurile au luat o turnură neprevăzută: JJ a început să lovească tot și bine, Kvitova a ajutat-o cu câteva erori și, dintr-o dată, ne-am trezit cu ea servind ca să stea în meci. Ceea ce n-a reușit să facă, văzându-se eliminată încă din turul al treilea pe o jumătate de tablou care se presupunea că îi va fi la îndemână. Cum a reușit Jelena? Clasicul și vechiul clișeu: a continuat să lupte, să încerce, să se agațe și să-și ofere sieși șanse. Nu există rețete minune, există doar înțelegerea faptului că fiecare meci poate fi câștigat (sau pierdut) indiferent de scor, atâta vreme cât încerci. Alt clișeu, vajnic criticat pe la noi, găsim și în declarația sârboaicei: “Nu contează cât de slab am jucat în primul set sau ce se întâmpla pe teren, tot ce am făcut a fost să încerc să iau fiecare punct în parte, să stau în meci și să lupt. Când am câștigat setul doi, am știut că trebuie să încerc până la capăt, orice ar fi”, a spus Jelena.  “Pentru mine să joc pe iarbă nu e natural, mi-e greu. Și știu că Petra joacă extraordinar aici. Dar despre asta este sportul, nu? A fost o senzație incredibilă să câștig împotriva campioanei pe Centre Court”, a concluzionat fostul lider mondial, care a fost, bineînțeles, sclipitoare și haioasă la conferință: ”Nu-s bătrână, am o inimă tânără. În plus, arăt și bine. Ia mai lăsați-mă, ce e aia bătrân?”.

În schimb, pentru Petra e o înfrângere dureroasă, cu potențial de a lăsa ceva urme în restul sezonului. Kvitova era văzută cu șanse reale la finală, iar o potențială finală cu Serena era anticipată cu mult interes, pentru că s-ar fi jucat de pe poziții mult mai apropiate față de alte suprafețe. “E greu să explic. Nu-s foarte sigură ce s-a întâmplat pe teren. Conduceam în setul doi și, dintr-o dată, am simțit că vine tare din spate și începe să lovească mai agresiv. Brusc eu n-am mai avut răspunsuri și nici serviciul nu m-a ajutat prea mult. Am avut probleme cu fiecare parte a jocului meu, iar ea a jucat foarte bine”, a spus Kvitova, dublă campioană pe iarba de la Wimbledon. ”Să fii campioană la Wimbledon e ceva cu adevărat special, e motivul pentru care joc tenis. Nu e deloc grozav să pierd în turul al treilea. Să nu fiu în săptămâna a doua la turneul meu preferat este foarte trist. Nu știu ce altceva să mai zic. Asta e”.

Pentru presa cehă, Petra a fost și mai tranșantă, spunând că nu știe cum o să depășească momentul și că s-ar putea să aibă nevoie de săptămâni bune ca să se adune și să accepte eliminarea rapidă suferită la Wimbledon. ”E tenis. Sunt om, nu-s robot”.

Eliminarea Kvitovei înseamnă că lucrurile la vârful clasamentului vor rămâne, mai mult sau mai puțin, aproape similare cu situația pre-Wimbledon. Caroline Wozniacki și Lucie Safarova sunt cele două jucătoare care mai pot sparge actuala componență a Top 4, una foarte stabilă în ultimul an. Kvitova va trece în spatele Simonei Halep, iar românca va fi de lunea viitoare oriunde între locurile 3-5.

Eșecul ei mai aduce în evidență un stat interesant: majoritatea fetelor din plutonul fruntaș au rezultate relativ sub așteptări la trasul liniei după primele trei turnee de Grand Slam.

Fără Kvitova și fără Halep, jumătatea inferioară a tabloului feminin este acum deschisă pentru fete precum Muguruza, Wozniacki sau Keys. Dar favorită trebuie că este percepută Agnieszka Radwanska: poloneza și-a regăsit forma de când e pe iarbă, dar mai important, e din nou încrezătoare. În plus, a mai jucat o finală la Wimbledon și are experiență. Principalele ei rivale – Caroline, Jelena, Garbine (cea care a învins-o pe Kerber într-un meci superb) – sunt jucătoare în formă, dar care rămân imprevizibile pentru că nu sunt într-atât de confortabile pe iarbă. Asta deschide o oportunitate imensă și pentru Madison Keys, o jucătoare de la care se așteaptă din ce în ce mai apăsat rezultate mari. Grupul outsiderelor de aici e format din Bacszinsky, Govortsova și a noastră Monica Niculescu, aflată în premieră atât de departe la Wimbledon.

 

After party cu Monfils și Simon

Roger Federer a cedat primul set al acestui turneu, dar fără să-și piardă serviciul, rămas încă intact. S-a întâmplat însă ca o singură dublă greșeală să-l coste pe elvețian câteva minute în plus pe teren și un set cedat lui Sam Groth, într-un meci în care, în rest, punctul de atracție a fost goana australianului de a stabili cel mai puternic serviciu înregistrat vreodată la Wimbledon. L-a reușit pe al doilea, dar forța serviciului nu l-a ajutat cu nimic, elvețianul transformând meciul într-o rutină, în ciuda setului pierdut.

Dustin Brown le-a călcat pe urme lui Lukas Rosol, Steve Darcis și Nick Kyrgios. Cu toții l-au învins pe Rafa la Wimbledon în ultimii patru ani, apoi n-au reușit să mai treacă de turul următor. Dreddy Brown a părut să plătească prețul pe care îl plătesc, în general, realizatorii marilor surprize. Când sunt scoși din mediul în care au realizat bomba inițială (terenul principal de la un turneu, de regulă) și readuși în ambianța unui teren secundar, cu lipsa de fast pe care o presupune un adversar normal, ei nu mai reușesc să găsească aceeași inspirație, energie și motivație de a-și depăși nivelul obișnuit, așa cum o făcuseră în atmosfera meciului anterior. În cazul lui Brown, normalul de azi s-a numit Viktor Troicki, în fața căruia a pierdut în patru seturi. Dar poate că așa e și firesc să se întâmple. Memoria rămâne, iar jucători precum Dustin, cu un discurs inteligent după victoria cu Rafa, înțeleg mersul lucrurilor și-și savurează oricum clipa, apreciind că nu pe fiecare zi ai șansa de a fi omul zilei pe Centre Court la Wimbledon.

Doi big-serveri au triumfat azi: Marin Cilic a evitat un alt maraton și a câștigat repede meciul cu John Isner, întrerupt aseară la 10-10. Cilic și Isner au apărut în cele mai lungi două meciuri din istoria Wimbledon, așa că e de imaginat că sportivii programați după ei au avut ceva emoții. Interesant că Isner nu reușește nici acum să producă daune mari la Wimbledon cu serviciul său. În schimb, a făcut-o Ivo Karlovic, al cărui serviciu a mers ceas, ajutându-l să-l scoată pe Jo-Wilfried Tsonga și să devină cel mai în vârstă jucător din săptămâna a doua. Dr. Ivo îl va întâlni pe Andy Murray, care l-a învins pe Seppi, într-un meci în care a frapat seriile excelente reușite de fiecare jucător imediat după ce a luat un time-out medical.

Ziua s-a încheiat cu un super party. Gael Monfils și Gilles Simon ar trebui să joace mai des la Slamuri, că se lasă mereu cu amintiri frumoase. Meciul celor doi a fost o combinație savuroasă de zâmbete, lovituri superbe și o atmosferă de petrecere intimă. Buni prieteni, cu același antrenor și cu multe ore petrecute împreună pe teren, Gilles și Gael au lăsat impresia că-s la un meci amical într-un parc, un meci al cărui rezultat contează mult mai puțin decât contează satisfacția de a lovi mingea bine și de a lua parte la schimburi spectaculoase. După două seturi de încălzire, câte unul de căciulă, setul trei a fost maximul zilei. S-a râs aproape non-stop, iar Monf a interacționat cu tribuna, cu boxa sa, cu arbitrul și, bineînțeles, cu Simon. Accelerările lui Gael, reverul lui Simon, unghiurile și soluțiile ingenioase găsite de amândoi, în special în momentele de presiune, i-au ținut în priză pe fani, dar show-ul a trebuit întrerupt, din cauza întunericului. După mai bine de o jumătate de oră necesară pentru pregătiri, cei doi s-au mutat, cu tot cu cățel, cu purcel și cu fani, pe Centre Court, sub acoperiș și sub lumini. O măsură mai rar văzută la Slamuri, dar necesară, dat fiind că altminteri celor doi li s-ar fi făcut un deserviciu, fiind obligați să joace tocmai luni. Mai mult, cei doi aveau oricum o cursă cu timpul, dat fiind că nu puteau depăși ora locală 11, ora la care administrația locală cere întreruperea meciurilor.

Ideea cu care au venit organizatorii a asigurat că meciul nu se va juca în fața unor tribune goale: s-a permis accesul liber, pe orice loc, așa că fanii încă prezenți în complex au primit un bonus rar, șansa de a ocupa gratis locuri dintre cele mai scumpe. Bucuria de pe teren s-a transmis acum și în tribune, unde nimic n-a mai avut de-a face cu rigoarea organizatorilor britanici. De acum, sentimentul de special a devenit și mai intens: ca și cum niște prieteni ar fi mituit paznicii unei arene importante ca să încingă un meci pe nepusă masă, noaptea. 

Condițiile diferite de joc ar fi trebuit să-l potențeze mai mult pe Monfils, dar, după ce a rezistat unui game greu în deschiderea decisivului, Simon a fugit cu victoria, a 6-a din 7 meciuri cu Gael, și prima calificare în săptămâna a doua a Wimbledon. Altfel, dați o fugă pe la bufetul cu highlights din acest meci, sunt câteva momente care merită revăzute.

 

prezintă programul optimilor de finală

    • Masculin: Djokovic – Anderson, Cilic – Kudla, Wawrinka – Goffin, Gasquet – Kyrgios, Pospisil – Troicki, Karlovic – Murray, Berdych – Simon, Bautista – Federer

    • Feminin: Serena – Venus, Azarenka – Bencic, Sharapova – Diyas, Vandeveghe – Safarova, Wozniacki – Muguruza, Bacsinszky – MONICA NICULESCU, Govortsova – Keys, Radwanska – Jankovic

  • Turneul are tradiționala zi de pauză duminică; toate optimile de finală se joacă luni, în Manic Monday

Bonus. Newsletter recap – link-uri și notițe

Cum am mai scris zilele trecute, de curând am dat drumul unui nou format de newsletter, al cărui scop e să vă livreze în fiecare dimineață, rezumatul zilei anterioare și agenda celei în curs (aici, de exemplu, e cel de ieri).

E un tip de conținut care nu apare în totalitate pe site, pe care îl îmbunătățim și diversificăm cu fiecare ediție. Newsletter-ul trimite mai puține link-uri spre Treizecizero.ro și mai multe către site-uri de profil din străinătate, ideea fiind că încercăm astfel să vă completăm lectura și experiența zilnică.

Este, momentan, un test, ce-i drept unul care se bucură de feedback foarte bun. În funcție de rezultate și de reacțiile voastre, vom ști în ce măsură (sau dacă) putem transforma acest newsletter într-un format sustenabil.

Până atunci, am pescuit, în cele ce urmează, câteva dintre link-urile pe care le-am strecurat în ultimele ediții. Asta pentru că, pe lângă recapitularea zilei anterioare și agenda celei în curs, mai avem, în newsletter, un segment de link-uri și info pe scurt. Sunteți mai mulți pe site decât abonați la NL, așa că ne-am gândit să nu le pierdeți, dar n-o să facem un obicei din a relua pe site informațiile din newsletter. Așa că, dacă nu sunteți abonați și doriți să fiți, o puteți face aici. În curând, ca abonați la Newsletter o să aveți și acces prioritar la surprizele și concursurile pe care le vom lansa.

Câteva dintre link-urile promise: 

– Tema dialogului dintre jucători și antrenori încă nu s-a stins, și USA Today se întreabă dacă Rafa și Nole fentează cumva regulamentul. Dacă te preocupă dezbaterea, aruncă o privire aici

– Apropo de Rafa: o compilație de date care ne dă o idee despre vulnerabilitatea lui la Wimbledon. Cifrele explică.

– Ești unul dintre acei fani care adoră să citească articole despre jucători mai puțin mediatizați? Avem ceva și pentru tine: James Ward

– Un reportaj excelent din NY Times despre obsesia fanilor pentru jucătoarele din WTA, obsesie care se manifestă uneori într-un mod bolnav, punându-le securitatea acestora în pericol. După episodul Seles, va fi mereu un subiect delicat. Articolul pornește chiar de la situația din aprilie prin care a trecut Simona Halep. Acum doi ani am avut și noi un subiect pe o temă vecină: abuzurile făcute în online asupra jucătorilor de tenis, începând chiar cu ai noștri.

– Am mai povestit și făcut recomandări de pe Grantland. Iată încă una: site-ul american a pornit de la rezumatul romanului meta-SF Twenty Trillion Leagues Under the Sea și a ajuns să scrie despre nemurirea lui Roger Federer (la Wimbledon).

– Îți plac filmele de animație? Tenisul nu e tocmai un subiect des întâlnit, dar iată ceva interesant: Ajde, povestea lui Nole.

– John McEnroe insistă ca Rafa Nadal să-și schimbe antrenorul.

– Ești pasionat de marketingul sportiv, de culise, de ce alegeri fac jucătorii de tenis când își aleg impresarii/agențiile/agenții și invers? De răspunsuri la întrebări precum de ce a plecat Federer de la IMG? Dacă da, avem o recomandare

– Cine câștigă jocul Social Media la Wimbledon? Ați ghicit: tot jucătorii mari. Câteva detalii foarte interesante aici.

– Un reportaj despre cum este trăit Wimbledon la prima vizită.

 – Uh: Mai ții minte reverul acela reușit de Stan în finala cu Djokovic, pe lângă stâlpul fileului? Iată-l replicat cu Verdasco.

– Ți-au plăcut, amuzat sau enervat? Aici e o poveste despre Fanatics, grupul australienilor care vă poluează fonic/încântă la fiecare meci al unui jucător de la Antipozi.

– Alte șapte lucruri interesante de știut despre Dustin Brown, la pachet cu câteva hot-shots tipice lui. 

– Federer a trecut de 2.500 de winners în carieră la Wimbledon.

– Nick Kyrgios e un personaj? Poate, dar e și o durere de cap. De citit.

– Joaca zilei pe Twitter a fost cum ar arăta o echipă de fotbal alcătuită din fetele din WTA. Voi ce părere aveți? Dar o echipă alcătuită din ATP Stars?

– Un pic de credit acordat lui Amelie Mauresmo și contribuției ei la revitalizarea lui Andy Murray. Mai țineți minte ce rumoare a fost când britanicul a anunțat-o în staff, nu? Încă o dovadă că răbdarea e vitală în tenis.

– Alt reportaj bun din NY Times, de data asta despre faimoasele warning for audible obscenities: o discuție serioasă despre înjurăturile tenismenilor. 

– Iată de ce nu e neapărat necesar să începi tenisul de la o vârstă foarte fragedă. Jucători precum Wawrinka sau Kyrgios, sau antrenori cunoscuți în lumea tenisului, explică de ce, în acest articol din Wall Street Journal.

Abonează-te aici la brieful tău de tenis, noul format de newsletter Treizecizero

* indicates required
Email Format

Îți place?
Cele mai noi
comments powered by Disqus