S-au decis cei opt calificați la Turneul Campionilor. Federer pierde cu Raonic, Djokovic se poate desprinde

Adrian Țoca | 1 noiembrie 2014

Una dintre cele mai spectaculoase și echilibrate curse de calificare la Turneul Campionilor din ultimii ani și-a găsit răspunsul azi, cu ultimele locuri disponibile fiind decise în urma sferturilor de finală de la Paris. Lupta pentru locul 1 rămâne ultima întrebare fără răspuns a clasamentului.

Seria de 14 victorii consecutive a lui Roger Federer a luat sfârșit vineri seara, la Paris, în fața uneia dintre victimele preferate ale elvețianului. Stimulat suplimentar de situația sa în Race to London, o înfrângere punându-i capăt speranțelor de calificare la Turneul Campionilor, Milos Raonic a pus cap la cap una dintre cele mai bune evoluții ale sale din acest an, pentru o victorie în două seturi, 7-6, 7-5. Așa cum l-am criticat în alte ocazii pentru inabilitatea sa de a performa în momentele cu adevărat cheie, n-am cum să nu-l apreciez acum pentru felul în care a jucat punctele mari. Milos a făcut ravagii cu forehandul inside-out și l-a ales foarte inspirat pe cel inside-in, iar disciplina sa din rally-uri a plătit dividente. Până și reverul său, de regulă călcâiul lui Achile, a fost mult peste medie, iar serviciul, care a trecut constant peste 220km/h, l-a scos mereu din încurcătură (21 de ași), deși n-a avut de răspuns la prea multe întrebări pe propria-i servă. Milos a clipit pe serviciu doar în primul punct al tiebreakului, dar a replicat cu două puncte jucate excelent la retur pentru că și-a asumat și niște riscuri mai mari, minibreak-ul obținut astfel dovedindu-se suficient cât să ia setul. În manșa a doua, la 5-4 Federer și-a făcut rost de o minge de break și, automat, de set, unul dintre rarele momente în care elvețianul s-a energizat. Însă Raonic a anulat-o cu un as, risipind dubiile ca și cum n-ar fi fost. Imediat după, Milos a făcut un game foarte bun pe retur, obținând ceea ce a fost abia al doilea său break în istoria confruntărilor cu Federer, în care pierduse primele șase episoade.

Nu-i mai puțin adevărat că Federer, în ciuda câtorva execuții de finețe, a fost palid pe tot parcursul serii, în special pe retur, lăsând impresia că fie și-a consumat toată energia pe ruta Shanghai – Basel, ceea ce ar fi explicabil, fie vrea să și-o conserve subconștient pentru cele două mari bătălii ale finalului de an, Londra – Lille. Ceea ce, de asemenea, ar fi explicabil. De altfel, toată săptămâna de la Paris l-a găsit pe Federer destul de departe de nivelul arătat în ultimele patru-cinci luni, dar Chardy și Pouille n-au avut suficientă calitate să profite. Înfrângerea cu Raonic are, din acest punct de vedere, și părți bune. Îi dă lui Roger ocazia unui restart mental și fizic venit la momentul oportun, după seria prelungită de victorii din ultima lună; cele câteva zile în plus de odihnă s-ar putea dovedi foarte importante săptămânile următoare. Pe termen scurt, însă, îi periclitează serios șansele de a-l mai prinde pe Djokovic, mai ales că Nole a trecut deja în semifinale. Dacă își apără titlul la Paris, sârbul se va detașa la 1310 puncte în frunte și și-ar putea asigura locul 1 cu alte trei victorii în grupe la Londra. Lesne de înțeles cât de important a devenit Paris acum pentru Novak. Bucuros că ultimele sale două meciuri n-au fost deloc solicitante din punct de vedere fizic, Federer a marșat pe aceeași idee, cea a refreshului: “Înfrângerea aceasta înseamnă că voi avea o pregătire bună pentru Londra. Știam încă de la început că va fi greu să am un turneu prelungit aici, trebuie să accept asta. Două zile în plus de odihnă înseamnă mult, e destul de plăcut să am ceva timp de refacere și în care să mă pot antrena mai bine. Milos a jucat bine, merită credit pentru evoluția sa, pentru cum a lovit acele passing shot-uri când a avut nevoie. Când a avut o oportunitate, a profitat. A fost un meci indoor clasic: câteva puncte aici și acolo și s-a făcut diferența”.

Milos n-a pierdut mult timp în a declara victoria drept cea mai importantă a carierei sale. Explicabil: a avut o reacție foarte bună într-o situație în care a jucat cu spatele la zid. O înfrângere l-ar fi eliminat din cursa pentru Londra, în schimb, victoria a mutat presiunea pe umerii lui David Ferrer, care a trebuit să aștepte câteva ore până la ora meciului său cu Kei Nishikori, ultimul din programul zilei de la Paris, cu gândul că, dacă pierde, ratează orice șansă de calificare la Turneul Campionilor. Și nici adversarul nu era dintre cei mai plăcuți pentru Ferru: cu Nishikori a avut două meciuri strașnice anul acesta, pierdute în condiții dramatice: la Miami a fost 7-6, 2-6, 7-6 (9) pentru japonez, care a salvat și câteva mingi de meci, iar la Madrid niponul s-a impus iar, 7-6, 5-7, 6-3. Kei, la rândul său, avea toate motivele să alerge după victorie: își asigura calificarea la WTF în cazul unui succes. Mai mult, exista un scenariu în care Nishikori ar fi riscat eliminarea: cel în care finala de la Paris ar fi fost Raonic – Ferrer, cu un succes al canadianului. Evident, pentru Kei era ideal să limpezească singur orice dubiu, în loc să ajungă la mâna rezultatelor indirecte.

Ferrer a început crispat, pierzându-și serviciul, dar a răspuns apoi cu o serie de cinci game-uri consecutive, suficiente pentru primul set. După ce a ajuns în tiebreak-ul setului secund revenind de la 3-5, Ferrer a ajuns la doar două puncte distanță de victoria izbăvitoare, conducând cu 5-2 în tiebreak. Dar, în ciuda apărării disperate a lui Ferru (video-ul de mai jos), spaniolul n-a putut bloca agresivitatea sporită a lui Nishikori, care a luat tiebreak-ul cu cinci puncte consecutive în care a mizat totul pe atac dezlănțuit.

Deși dezolat, Ferrer a luptat și în decisiv și a mai recuperat o dată un break, dar a sfârșit prin a-și pierde serviciul la 4-4, Nishikori obținând apoi calificarea în semifinale și calificarea la Londra pe serviciul următor. David și-a acceptat cu un zâmbet trist eliminarea și ieșirea din elita Top 8, un rezultat care deschide ușa spre iarna carierei spaniolului, după un sezon frustrant, cu multe înfrângeri greu de digerat și mai puține titluri sau performanțe solide precum în anii anteriori. Felul în care s-a terminat sezonul lui Ferrer se potrivește cu linia generală a acestui an: Ferru a început ziua crezând că are o șansă bună să-l țină departe pe un Raonic care avea de trecut obstacolul Federer, și a sfârșit-o pierzând un maraton crâncen de 2 ore și 43 de minute, în care a fost la doar două puncte de victorie. Cât despre Nishikori, el își subliniază cu un nou efort remarcabil un an și așa de ținut minte, în care a intrat în premieră în Top 10, a jucat o finală de Slam și, acum, a devenit primul asiatic calificat la ATP Finals.

“M-am gândit mereu că lupta pentru locul 1 se va decide, de fapt, la Londra”, a mai spus Federer azi, dar, cum spuneam, au scăzut șansele ca scenariul ideal din punct de vedere al spectatorului neutru să mai devină realitate. Ca totul să fie dramatic până la capăt, mulți fani și-ar fi dorit ca Roger și Novak să înceapă Turneul Campionilor cu locul 1 pe masă, iar fiecare meci jucat de cei doi la Londra să aibă o miză și o greutate dublă.

Nole a rămas acum în Mastersul de la Paris alături de doi jucători pe care îi domină în mod tradițional, Raonic și Berdych, și de un al treilea, Nishikori, cu care are niște conturi de reglat după eliminarea de la US Open. Cum niponul e singurul dintre cei trei care l-a învins recent pe Djokovic, meciul celor doi devine acum foarte important în lupta pentru primul loc. După ce a arbitrat calificarea la Londra, Nishikori are o șansă de a influența și duelul de la fruntea clasamentului.

Din perspectiva lui, Novak arată din nou un joc solid, suficient cât să-l învingă a patra oară în acest sezon pe Andy Murray, după Miami, US Open și Beijing. N-a fost cel mai grozav meci al celor doi, dar și în cazul lui Murray, e o înfrângere cu destule părți bune. Stors de puteri după câteva săptămâni în care a jucat non-stop, câștigând trei titluri care l-au săltat în Race to London, britanicul avea nevoie de sferturi la Paris și obținuse cu o zi înainte calificarea pentru care a făcut atâtea eforturi în ultima lună, datorită victoriei cu Grigor Dimitrov. După ce și-a pierdut serviciul la 5-6 în primul set, Andy a avut un break avans în cel secund, dar l-a pierdut imediat, iar restul meciului n-a mai avut istoric. Murray are acum șansa să respire un pic înainte de Turneul Campionilor și să se pregătească mai bine pentru exact capitolul la care a suferit cel mai mult în acest sezon: meciurile versus Top 8.

Cât despre Djokovic, a treia victorie consecutivă la Paris în minimum de seturi (7-5, 6-2 cu Murray, după Kohlschreiber, 6-3, 6-4 și Monfils, 6-3, 7-6) înseamnă exact răspunsul pe care îl căuta Novak înainte de acest turneu, răspunsul la presiunea pusă de Federer. Eliminarea elvețianului îi dă acum puțin spațiu de manevră, iar Novak depinde acum numai de el ca să termine pentru a treia oară în carieră un sezon pe locul 1. “Andy a jucat foarte mult în ultimele săptămâni și știam că primul set va fi foarte important, știam că, dacă îl câștig, voi avea un plus în fața lui din punct de vedere fizic. Mă ajută, în duelul cu Roger, că eu sunt în semifinale, iar el nu. Dar încerc să nu mă gândesc la calcule, ci la propriile meciuri”, a spus Nole, care se află la abia primul său turneu indoor al anului. 

“Primul set a fost destul de strâns și am avut un break avans în cel secund. Vom vedea ce va fi la Londra, după o mică pauză. Încă pot să găsesc suficiente motive de încredere în aceste ultime săptămâni. Simt că jocul meu nu e chiar atât de departe de cel al băieților din frunte, așa că Turneul Campionilor va fi un test bun pentru mine”, a spus și Andy, care revine la O2 după ce anul trecut a trebuit să se retragă.

Tot azi s-a calificat și Tomas Berdych, după o nouă victorie în fața victimei sale preferate, Kevin Anderson, Tomas învingându-l pe sud-african pentru a 12-a oară din tot atâtea meciuri jucate. A fost ceva mai greu azi, 6-7, 6-4, 6-4, iar Berd sărbătorește a 5-a calificare consecutivă la întâlnirea de final de an a primilor opt din lume. “Niciodată nu e garantat că te califici la World Tour Finals, faptul că ajung la Londra e garanția unui sezon excelent. În special în această eră a tenisului, când, de fapt, sunt doar patru locuri disponibile an de an”, a spus Berdych, cu referire la monopolul Big Four.

Cu meciurile de azi s-a definitivat, așadar, lista celor opt jucători calificați la Turneul Campionilor, cu trei apariții în premieră: Nishikori, Raonic și Cilic. Mai rămâne de clarificat ordinea finală din clasament, dar jucătorii pe care îi vom urmări la Londra sunt:

Novak Djokovic

Roger Federer

Stanislas Wawrinka

Andy Murray

Kei Nishikori

Tomas Berdych

Milos Raonic

Marin Cilic

* Rafa Nadal s-a calificat, dar s-a retras.

** Rezervele vor fi David Ferrer și Grigor Dimitrov.

*** Tragerea la sorți va avea loc luni.

Sâmbătă e și ziua în care Horia Tecău și Jean Julien Rojer au o nouă șansă de a încerca să-i învingă pe frații Bryan. Ar fi o dublă victorie pentru cuplul româno-olandez: o victorie în premieră contra fraților americani și o calificare în prima finală de Masters jucată împreună.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi