Rotterdam: Adevăratul Fed n-a apărut, dar Baby Fed continuă să crească

Camelia Butuligă | 16 februarie 2013

Rotterdam: Adevăratul Fed n-a apărut, dar Baby Fed continuă să crească

Ieri m-am uitat la o tonă de tenis şi n-a fost rău deloc. Sunt moduri mai puţin plăcute de a-ţi petrece o zi de vineri, yes, no? În cele ce urmează, voi încerca să vă povestesc ce-am văzut în acest tenis-maraton.

Cei doi amici francofoni foşti colegi la Academia Mouratoglou, “Baby-Fed” Dimitrov şi etern simpaticul şi popularul Marcos Baghdatis au jucat un sfert de finală frumos, intens şi echilibrat. Primul set s-a decis la tie- break, pe care l-a câştigat Baghdatis la 4. Ce e interesant este ce s-a întâmplat mai departe. Dimitrov s-a detaşat de pierderea primului set, (deşi avusese două mingi de break pe care nu le concretizase) şi a jucat şi alergat în continuare, împingând şi setul doi în tiebreak, unde şi-a ridicat nivelul şi a jucat impecabil, câştigând cu 7-0. Asta, aş putea spune, este mentalitate de om care vrea nu numai să joace frumos şi să distreze mulţimile, ci să câştige. În setul trei, Grigor a fructificat una din cele 5 mingi de break avute şi a câştigat cu 6-3. Bine, între timp s-au mai întâmplat chestii, ca de exemplu ruperea unei rachete şi schimbul de mai jos, decretat „Hot Shot”-ul zilei.

După câştigarea meciului, Dimitrov a sărit fileul şi s-a îmbrăţişat cu Marcos: „La săritura aceea mi-am folosit ultimele puteri, bine că nu m-am accidentat. Sunt un pic obosit acum. Meciurile cu Marcos sunt mereu grele, mai ales fiindcă suntem prieteni”

Din păcate, Grigor n-o să aibă nici azi un meci uşor, pentru că îl are adversar pe Del Potro, care joacă până acum foarte bine şi l-a scos eficient ieri pe Nieminen cu 6-3 6-4.

Este interesant de notat că anul trecut în off-season Grigor s-a mutat cu antrenamentele din estetica Franţă în pragmatica Suedie. Îi prieşte schimbarea, se pare. Anul acesta, Dimitrov a avut cele mai bune rezultate din carieră şi victoria din sferturi îl va propulsa în top 40 pentru prima dată. Meciul cu Delpo va fi un test atât mental şi tactic, cât mai ales fizic. Dimitrov este foarte talentat, însă condiţia lui fizică nu a fost până acum la nivelul tehnicii lui (probabil şi datorită faptului că era încă în creştere). La Roland Garros, anul trecut, a avut un meci agonizant cu Gasquet, în care a fost doborât de nişte crampe cumplite. Dar în off-season a declarat că a muncit enorm în Suedia la capitolul fizic, până la epuizare aproape. Vom vedea azi cât de mult şi-a îmbunătăţit Grigor anduranţa şi cât de bine s-a refăcut după meciul solicitant de ieri, care l-a obligat, printre altele, la eforturi de genul celui din următorul filmuleț.

 

Big Four feminin, cu săbiile pe masă în semifinalele de la Doha 

În acelaşi timp la Doha, Sharapova juca cu Stosur şi câştiga, culmea, datorită şi nu în ciuda primului serviciu. Se pot scrie epopei (sau telenovele) pe marginea suişurilor şi coborâşurilor pe care le înregistrează serviciul Mariei de la o zi la alta. De data asta, primul serviciu a mers ceas iar al doilea a fost ca și inexistent. Statistica cea mai tare a meciului a fost următoarea: deşi nu câştigase niciun punct (!) pe serviciul doi, Sharapova avea totuşi un set şi două breakuri în faţă.  Dar, hei, astea-s detalii. O victorie e o victorie şi Maria a fost destul de eficientă:  6-2, 6-4 într-o oră şi 22 de minute. Următoarea adversară este, din păcate pentru ea, Serena, pe care n-a mai reuşit s-o bată de secole. Cred c-o să aibă nevoie de ambele servicii la capacitate maximă. Plus restul jocului. Doar dacă Serena n-o să fie prea epuizată emoţional după meciul titanic cu Petra, şi prea satisfăcută că şi-a recăpătat locul întâi ca să-i mai pese de acest meci. Dar am o bănuială că prezenţa Sharapovei de cealaltă parte a fileului o s-o motiveze într-un mod special ;) . Masha are şi ea o motivaţie specială: dacă reuşeşte să avanseze în acest turneu mai departe decât Azarenka, va trece pe locul doi şi bielorusa pe trei.

După Masha şi Sam, pe teren au intrat Azarenka şi Errani. Deşi rezultatul era cam evident din start, Errani n-a fost chiar cantitate neglijabilă, în ciuda scorului: 6-2, 6-2. Italianca are un joc foarte inteligent tactic, pe care e uşor să-l bagatelizezi din cauză că-i lipseşte puterea. Probabil dacă ar fi fost cu câţiva centimetri  mai înaltă, Errani ar fi fost o forţă în circuitul feminin. Sau poate, dacă ar fi fost mai înaltă, nu şi-ar mai fie dezvoltat acest joc complet, n-ar mai fi venit la fileu şi n-ar mai fi utilizat întreg terenul. Cine ştie. Ideea e că mi se pare admirabil cum a reuşit italianca să-şi maximizeze jocul în condiţiile în care va fi etern dezavantajată de faptul că nu poate să servească puternic. Cel mai grăitor stat în acest mi s-a părut diferenţa dintre procentajul reuşit de prime servicii (82% i-au intrat) şi procentajul punctelor câştigate (doar 44% pe primul şi 33% pe al doilea). Asta înseamnă că Azarenka i-a măcelărit nu numai serviciul doi, dar şi serviciul unu. Şi când porneşti schimbul cu un asemena handicap, nu prea ai multe soluţii după aceea.

Azarenka va avea în semifinală o adversară care are aceeaşi problemă cu serviciul, şi pe care a cam bătut-o de câte ori au jucat în ultimul timp: Aga Radwanska. Va fi prima întâlnire dintre cele două după seria de confruntări destul de tensionate de anul trecut, care s-au lăsat și cu diverse schimburi de replici. Îndemânatica poloneză a trecut de o Caroline Wozniacki care a fost întâmpinată cu huiduieli de public (datorită scandalului provocat de tatăl ei în meciul precedent cu Barthel). Niciuna nu excelează prin forţă şi meciul a fost presărat cu break-uri, şi ca stil a fost aproape diametral opus de dinamicul Serena-Kvitova. Însă la capitolul folosirea terenului, complexitate şi varietate, Aga-Caro n-a dezamăgit.

Wozniacki mi se pare mai suplă şi mai fit, se mişcă excelent şi acoperă tot terenul cu o viteză şi o constanţă care poate să dezarmeze pe oricine. Însă varietatea ei în joc nu se poate compara cu cea a Agăi, şi nici nu are o armă predilectă, o lovitură care să-i facă puncte când este la ananghie. Aga a ştiut că trebuie să ţină pasul cu ea şi s-o depăşească cu isteţimea. Ceea ce a şi făcut: scurte, spinuri, loburi, plus, foarte interesant, multe veniri la fileu încheiate cu volee câştigătoare. „Ştiu că este tenace şi că luptă până la sfârşit, aşa că a trebui să mă agăţ de fiecare minge şi să încerc să stau cu ea în schimburi”, a declarat poloneza. Să vedem cu ce tactică va veni azi în meciul cu Azarenka, pentru că se va confrunta cu un gen de tenis uuun pic diferit de al lui Wozniacki.

 

Federer – Benneteau. A câștigat jucătorul mai bun ieri

Eh şi acum ajungem la meciul vedetă al serii şi, în acelaşi timp, surpriza zilei: Federer – Benneteau, meci câştigat de francez în două seturi: 6-3, 7-5. Ce s-a întâmplat? Păi, într-o propoziţie, Federer a jucat prost şi Benneteau bine. Pilonul principal al jocului lui Federer, adică serviciul, a fost mediocru. Procentajul pe primul a fost doar 57% şi pe serviciul doi, Fed a reuşit să câştige doar 33% din puncte. Chestie speculată prompt de francez, căruia nu i-a fost frică să păşească în teren la retur şi să-l pedepsească pe Federer. Să-i faci break lui Federer de trei ori într-un set  e o chestie (primul break făcut chiar în primul game servit de Federer). Apoi, în schimburi, Benneteau a fost agresiv pe ambele laturi, atacând neobosit şi cu dreapta şi cu reverul şi mişcându-l pe Federer dintr-o parte în alta fără încetare. Federer şi-a etalat cu această ocazie celebrele lovituri cu rama, provocate de faptul că era grăbit şi nu ajungea la timp la minge.  De asemenea, pe Roger nu l-a ajutat deloc că Benneteau a venit de câte ori a putut la fileu şi că ştie să voleeze bine. Dacă Benny nu s-ar fi bâlbâit şi n-ar fi dat din mână breakul pe care-l  avea în faţă în setul doi, scorul ar fi fost şi mai drastic. De altfel, Federer a şi declarat că ar fi trebuit să aibă mare noroc ca să ducă meciul în decisiv.

Pe măsură ce meciul avansa şi Federer nu dădea semne că şi-ar ridica nivelul, lumea începea să scotocească prin arhive să vadă când a fost ultima dată când The Swiss Maestro a pierdut la un adversar din afara top 20 înainte de sferturi. Şi au săpat până în 2008, la Roma, când Federer a pierdut la Stepanek.  Meciul acesta a avut o ciudată simetrie: Federer a bifat înfrângerea 200 din carieră, iar Benneteau, victoria 200.

Într-adevăr, Roger are o istorie mai specială cu Benneteau. Ambii sunt de-o seamă, se cunosc de la 10 ani şi-şi ştiu foarte bine jocul. Spre deosebire de ceilalţi tipi din generaţia lui, cu care Fed are H2H-uri zdrobitoare, Benneteau a reuşit să-l bată acum patru ani la Paris tot indoor şi era gata-gata să facă marea surpriză la Wimbledon 2012, când a avut două seturi în faţă înainte să câştige Fed în cinci. De ce are Federer probleme cu jocul lui Julien pe suprafeţe rapide? Pentru că Benneteau serveşte bine, vine în faţă şi are un revrer cu care poate ataca în schimburi în cros. Iar când serviciul nu-l ajută, ca aseară, Federer se găseşte brusc în bucluc. “Nu vreau să plec de la Rotterdam, vreau să joc. Îmi pare rău pentru fanii care n-or să poată să mă vadă. Sper că n-a fost ultimul an când vin aici”. 

 

Totuşi, este semnificativ acest rezultat pentru Federer? Nu cred. Este mult mai semnificativă pentru Benneteau care, la 31 de ani, încă mai vânează primul lui titlu ATP, după șapte finale pierdute. Federer va pierde totuşi 410 puncte in clasament, şi dacă Murray câştigă IW, ar fi posibil să-i sufle locul 2.

În vreme ce Federer pleacă în Africa de Sud ca să-și promoveze fundația umanitară şi unde speră să-şi îndeplinească visul de a se întâlni cu Nelson Mandela, Benneteau se va vedea în semifinale cu Gilles Simon, care a avut mare noroc că pe Martin Klizan l-au apucat crampele în setul doi (după ce câştigase setul unu la tie-break într-o oră şi 20 de minute) şi a abandonat în setul decisiv. L-am văzut pentru prima oară mai în detaliu pe Klizan şi sunt multe chestii care-mi plac la el. E stângaci, serveşte bine, are capacitate de a ataca de pe ambele laturi şi nu-i i-e frică s-o facă, inclusiv venind la fileu sau omorând retururile. Reverul lui este foarte versatil şi poate să deschidă cu el foarte bine terenul numai bine pentru a aplica lovitura de graţie cu forehandul. Unde bănuiesc că are probleme este cu fitnessul: înalt şi deşirat, poate nu este tocmai suficient de fit pentru a a rezista mult timp la efort. Dacă face ceva în sensul ăsta, ar putea să producă nişte tenis de cea mai bună calitate. Aseară l-a scos pe Gilles din ale lui în aşa hal încât francezul ajunsese să vorbească singur pe teren. Puneţi-l pe slovac pe lista „de urmărit”.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Rotterdam: Adevăratul Fed n-a apărut, dar Baby Fed continuă să crească

Camelia Butuligă | 16 februarie 2013

Rotterdam: Adevăratul Fed n-a apărut, dar Baby Fed continuă să crească