Roller coaster! Simona Halep câștigă dramatic cu Petkovic, apoi se retrage din turneu

În ceea ce ar putea fi un imens capital de încredere pentru Simona, jucătoarea noastră a învins în trei seturi spectaculoase: 7-6, 5-7, 7-6 cu Andrea Petkovic și s-a calificat în premieră în sferturile de finală de la Beijing. Ulterior, ea s-a retras însă din turneu, din cauza problemelor suferite la coapsă și la șold.

O victorie muncită, trăită periculos și o retragere comentată aprins, care i-a împărțit pe fani și pe observatori între cei care au înțeles motivul deciziei și cei care au criticat-o. Așa a decurs ziua Simonei, o zi epuizantă emoțional pentru fanii ei. O zi care ne-a scos din letargia ultimelor luni și ne-a reamintit câte ceva despre stările trăite alături de Simona pe timpul verii. Un adevărat carusel nervos, care ne-a urcat și ne-a coborât, ne-a bucurat și ne-a dezamăgit.

Într-un final, e inevitabil să nu privești victoria cu Petkovic prin prisma veștii care i-a urmat: la puțin timp după finalul meciului, Simona și-a anunțat mai întâi retragerea din turneul de dublu, acolo unde urma să joace alături de Raluca Olaru în turul doi. Mai apoi, a spus că nu va juca sfertul cu Ana Ivanovic și că se retrage și de la simplu, din cauza accidentării suferite în turul 2, cauza timeout-urilor medicale cerute în ultimele două meciuri. A explicat că vrea să fie sănătoasă pentru Singapore și că se va întoarce în țară, pentru un RMN și recuperare. Până la Turneul Campioanelor mai sunt 14 zile. Ziua s-a încheiat astfel fără înfrângere, dar turneul nu continuă pentru Simona. Un paradox din care jucătoarea iese însă pe plus la capitolul încredere.

În ce lumină pune retragerea din turneu victoria cu Petkovic? Îi evidențiază Simonei efortul depus și îi amplifică meritul. Limitată fizic, ea a câștigat nu doar meciul cu Andrea, ci și cel cu propriile neliniști, cu frustrarea pe care inevitabil o resimți atunci când nu poți să execuți de fiecare dată așa cum ți-ai dori, pentru că nu te lasă corpul. În același timp, retragerea vine ca o explicație competentă pentru numărul foarte mare de erori neforțate și pentru cele câteva momente de dispariție completă din joc. Inexplicabile până la granița ciudatului, acele momente capătă acum context.

Roller coaster nu e doar o expresie care să surprindă șirul emoțiilor pe care le-am trăit cu toții. Meciul a fost o serie parcă interminabilă de fluctuații, desprinderi și recuperări, multe schimbări de momentum. De fiecare dată însă, replica Simonei la adversitate a fost cea pe care ne-o doream, dar pe care nu am mai regăsit-o poate tocmai de la Wimbledon. Simona s-a ridicat atât deasupra adversarului, cât și deasupra propriilor erori; a acceptat jocul și direcția în care mergea acesta, și-a acceptat limitările și a sclipit atunci când a contat, în tiebreak-uri și în situațiile în care scorul amenința să-i scape de sub control. Nu a clacat sub presiune, nu a mai cedat fără reacție, fără să lupte. Nu a mai dezarmat, așa cum s-a întâmplat cu Lucic sau cu Muguruza. A jucat cel mai bun tenis al ei când scorul era pe muchie și a condus meciul, în bine și în rău, aproape tot timpul. 

Dar cel mai important lucru pe care l-a recâștigat Simona azi, pe lângă încrederea în joc, este liniștea. Am simțit-o încă din primele game-uri: radia liniște, așa cum n-am mai văzut-o anul acesta de la Roland Garros. Liniște, seninătate, ochi mari, limpezi, atitudine pozitivă, curată. Limbajul corpului a transmis energie și încredere, atitudinea unui om împăcat cu el însuși și lămurit cu ce are de făcut. Mesajul nespus al Simonei a reapărut: “Sunteți pe mâini bune”. E mixul care a adus-o în atenția lumii întregi, care i-a adus atâția fani în toate țările lumii. E atitudinea care a făcut-o atât de plăcută și de admirată de către specialiști. Cumva, orice a cauzat acea apăsare care i-a întunecat universul Simonei pe segmentul Cincinnati – Wuhan, a dispărut acum. Aproape că m-aș fi mulțumit numai cu asta pe ziua de azi, deși, ca să fiu sincer, nu mi-am închipuit că va pierde acest meci; dar victoria a venit ca un bonus, mai ales obținută așa cum a fost obținută. Retragerea de după nu e suficientă cât să obtureze marele câștig al acestui meci.

După meci, Simo a confirmat această impresie: “Am fost foarte relaxată azi. Am vrut să fiu agresivă, să intru în teren și să iau mingea foarte repede”.

Pasul natural ar fi ca, odată cu liniștea, să se întoarcă și jocul. Deocamdată, jocul i-a funcționat azi doar pe bucăți, pe segmente. A apărut și a dispărut, ca un teasing incitant, care promovează un film pe care toată lumea vrea să-l vadă, un sequel la un succes de casă. Deocamdată, avem doar un trailer, așa că în lipsă de altceva, și cum până la Marea Premieră mai durează puțin, ne mulțumim cu atât, sau ne uităm pe filmele mai vechi. Însă, atunci când jocul a mers, Simo a fost din nou regală. Loviturile ei și-au recăpătat finețea și elasticitatea obișnuită, iar de pe forehand au avut impact și forță. Construcția punctului s-a întors, la fel ca și acel “Forced into submission” atât de plăcut ochiului și urechii, termen pe care comentatorii străini l-au inventat pe finalul sezonului trecut și l-au regăsit la începutul celui actual, în perioada Doha. Simona a încheiat meciul cu 33 de lovituri direct câștigătoare, dar multe altele, necuprinse de statisticile Tennis TV, au fost obținute în urma unor rally-uri intense și lucrate fin, cu migală, dar și cu autoritate. Petkovic, care nu-i o jucătoare care să exceleze prin deplasare sau prin capacitatea de apărare, a fost obligată să cedeze acele schimburi pentru că Simona a împins-o, treptat, mult în afara terenului cu groundstrokes puternice, agresive. Natural, Petkovic a greșit prima în multe schimburi pentru că a fost plimbată și împinsă de-a latul terenului, mingi care nu se pot contabiliza drept winners, dar care valorează mult în contul încrederii Simonei.

Și Simona a greșit, oh, cât de mult a greșit. 61 de erori neforțate e o cifră aproape barbară pentru ceea ce joacă Simona în mod obișnuit. Iar perioadele în care concentrarea ei și-a luat o pauză ar fi putut să o coste scump. Pe de altă parte, multe dintre aceste erori au venit în momente relativ confortabile ca scor și ca joc: la 2-0 în setul doi sau la 4-0 în setul trei. Impactul lor n-a fost atât de mare pe cât ar fi putut fi, dar asta nu le face mai puțin îngrijorătoare. Nu e mai puțin adevărat însă că efortul fizic a fost masiv, iar Simona a plătit prețul pentru un picior stâng în care nu s-a putut împinge așa cum și-ar fi dorit.

E cu atât mai mult de apreciat ușurința cu care s-a resetat și și-a curățat jocul în momentele cheie de care vorbeam. Să-l vedem pe primul. Era 5-6 în primul set, când două erori ușoare au făcut-o pe Simona să servească la 0-30, la două puncte de pierderea setului. Anterior, jucătoarele făcuseră schimb de break-uri, venite preponderent de pe partea cu soare.

Reacția Simonei la acel scor? Trei puncte jucate sclipitor, încheiate cu winner: primul, construcție stânga-dreapta cu forehandul, urcat la fileu și închis cu un volley autoritar, de undeva de la jumătatea terenului: 15-30. Un forehand boom, în cross, iar winner: 30-30. Apoi Simona o atrage cumva pe Petkovic în No Man’s Land, Andrea se apără stângace la un passing în lung care, în mod deștept, nu s-a vrut a fi decisiv, ci mai degrabă pregătitor pentru următorul passing, în cross: 40-30. Iar un rally intens, în care Simona și-a apărat tenace poziția pe baseline s-a încheiat cu o eroare neforțată obținută de româncă. Toate astea s-au întâmplat în câteva secunde, ca și cum ai îndepărta o insectă sâcâitoare, sau cu aerul cu care îndepărtezi cu mâna, la figurat, un gând neplăcut care nu-ți dă pace. A fost primul răspuns excelent al Simonei la adversitate de pe parcursul acestui meci, iar momentul bun a fost dus mai departe în tiebreak. A deschis cu un minibreak obținut pe spinarea câtorva backhanduri puternice, apoi a mișcat-o pe adversară, obținând o serie de erori neforțate cu care scorul s-a făcut 5-1. A urmat căderea, la rândul ei Simona a făcut câteva greșeli, la care iar a răspuns cum trebuie: as pentru 6-4 și un rever magistral în lung de linie, din poziție defensivă, care a îndoit-o pe Andrea. 7-4 și set.

Îngrijorarea produsă de time-out-ul medical luat pe teren între seturi a fost rapid spulberată de începutul setului secund. Dezlănțuită, Simona s-a desprins foarte ușor la 2-0, iar meciul părea că se îndreaptă spre un deznodământ incontestabil. Dintr-o dată, a venit iar o cădere neanunțată de nimic. Poate afectată de intensitatea și de efortul depus pe final de set și începutul celui secund, Simona a slăbit ritmul: a făcut o dublă greșeală la 2-0, iar un drop-shot încercat la 2-1 și căruia Andrea i-a replicat frumos a transmis mai degrabă alt mesaj decât cel dorit: cum că Simona a abandonat, pentru o secundă, ce-a mers până atunci și a încercat, dintr-o dată, altceva. Petkovic a crescut în încredere și, ajutată și de erorile în lanț ale româncei, s-a desprins la 5-2 și se pregătea de un set alb virtual.

Încă o dată, Simona a răspuns excelent după o cădere. Cele trei game-uri care au urmat i-au revenit cu multă ușurință, iar Andrea arăta din nou mică pe lângă româncă: un backhand în cross superb executat a marcat rebreak-ul de 3-5, un asediu complet, un passing și un as pe serviciul doi au adus scorul la 4-5, iar câteva erori obținute de Simona a egalat tabela la 5. Simona câștigă, Simona pierde, acesta era titlul. Până la urmă a pierdut setul, dar întrebările fuseseră puse. Se spune deseori că, în condițiile în care un set e ca și pierdut, e foarte sănătos să încerci să câștigi cât mai multe puncte pe finalul lui, în așa fel încât să intri în următorul pe o notă bună.

E ceea ce a făcut Simona, care a pornit setul trei autoritar. Hold sigur pentru 1-0, un lob cu care l-a ridicat pe Wim Fissette în picioare pentru 2-0. Dominantă, Simona pusese un picior pe meci și se pregătea să-l pună și pe al doilea. La 4-0 și 15-0, meciul părea gata. Și iar a venit o cădere, și iar am început să avem emoții. A servit pentru victorie la 5-3, dar și-a pierdut serviciul la zero, a recuperat un 0-40 la 6-5, dar n-a putut evita un al doilea tiebreak. Întreaga evoluție a acestui set decisiv a semănat izbitor cu evoluția scorului din primul tiebreak: desprindere ușoară Simona, greșeli Simona, scorul se strânge subit, soluții găsite de Simona, game over.

Și așa a fost și acum. Apărându-se excelent la un approach shot slab al lui Petko, Simona a consolidat minibreak-ul și s-a desprins la 3-0. Un forehand imens down the line a ridicat scorul la 4-0, iar o dublă a lui Petko l-a făcut 6-0. Acolo s-au terminat și revenirile nemțoaicei, deja scăpată dintr-o situație similară (mingi de meci salvate), contra Monicăi Niculescu.

Descătușată, dar în continuare senină, Simona s-a îndreptat către fileu, a semnat camera tv cu ochii sclipind, apoi s-a dus să trimită în înaltul tribunei o minge. Și grijile, odată cu ea. 

Trecuse ceva de când nu-i mai văzusem această expresie.

A fost, așadar, un rollercoaster. Cu ce rămânem după cursa nebună de azi?

UP:

– Reacție fantastică în absolut fiecare moment greu: în cele două tiebreak-uri, la 2-5 în setul doi, la 5-6 și 0-30 în setul 1, după ce a fost egalată în decisiv.
– Forehand extraordinar în marea parte a meciului, construcție solidă a punctului.
– O victorie obținută greu, care aduce multă încredere și care îndepărtează gustul sălciu din ultimele meciuri, cele anterioare turneului de la Beijing. Cum Beijing este un Mandatory, sfertul de aici rămâne cel mai bun rezultat al Simonei în sezonul de hard, unul mai degrabă neconcludent între Cincinnati și Wuhan.
– O confirmare a celor petrecute în meciurile anterioare (și scrisă atunci), anume că Simona are din nou răspunsuri când situația devine foarte dificilă.
– O victorie care leagă o serie de trei meciuri la rând câștigate și care o duce la Singapore pe un trend pozitiv

DOWN:

– Accidentarea
– Numărul imens de erori neforțate
– Problemele cu serviciul
– Pierderea concentrării în repetate rânduri. A “ajutat-o” astfel pe Petkovic să reintre în meci

Retragerea. Ce i se reproșează Simonei?

Decizia Simonei de a se retrage a provocat destule controverse pe Twitter, Simona fiind, printre altele, acuzată de lipsă de fair-play pentru că s-a retras din nou după un meci câștigat și nu înainte sau în timpul acestuia, ceea ce înseamnă că turneul este lipsit de un meci în turul următor, iar, în consecință, competiția și suporterii au de pierdut.

E un argument cât se poate de subiectiv, iar discuțiile de pe Twitter surprind foarte bine asta. Ce ar fi trebuit să facă Simona ca să împace pe toată lumea? Să joace în turul următor și să riște să își compromită participarea la Turneul Campioanelor? Sau. Să se retragă în timpul acestui meci? Sau. Să nu-și apere șansa până la capăt în meciul cu Petkovic, doar pentru a-i permite acesteia să continue turneul? Se poate face un caz pentru oricare din aceste variante, dar niciunul n-ar fi complet. În primul rând, Simona joacă pentru ea și nu pentru altcineva. Ca atare, trebuie să ia cea mai bună decizie la acel moment. “Ar fi fost periculos să continui turneul”, a spus ea, după meci. Atunci, de ce a mai tras să câștige acest meci?, se aude întrebarea. Simplu: pentru că orice sportiv profesionist își dorește să câștige meciul în care este angrenat și nu-și pierde timpul și energia calculând scenariul optim pentru alții. Pentru că e absurd să-i ceri să piardă. Cu siguranță n-ar fi fost câtuși de puțin fair-play ca Simona să nu-și dea interesul să câștige acest meci. Plus că, indiferent cât de neplăcută ar fi situația de acum, Andrea Petkovic nu a câștigat acest meci. Ca atare nu merita să fie în sferturi.

Nu e nici pe departe o premieră. Sunt o mulțime de alți jucători cărora li se întâmplă să se retragă în mod frecvent, fie de la turnee pe care nu le mai pot onora, din cauză că interesele lor s-au schimbat între timp, fie din timpul unor turnee, chiar și după meciuri pe care le câștigă. Un exemplu la nivel înalt din acest an e cel al lui Kei Nishikori, care, după ce l-a bătut pe Federer la Miami, nu s-a prezentat la următorul meci, cel cu Djokovic, în semifinale. Oricât de frustrant ar fi fost pentru fanii lui Federer și pentru turneu, victoria japonezului de atunci a fost indiscutabilă și meritată. Un meci nu are legătură cu altul: Kei câștigase sfertul, dar n-a putut onora semifinala. La fel în cazul Simonei de azi.

În esență, Simona n-a făcut nimic rău. S-a văzut cât se poate de clar în ultimele două meciuri că nu e la 100 la 100 din punct de vedere fizic. A respectat turneul, prezentându-se azi la meci și dându-și toată silința ca să-l câștige, ceea ce a și făcut. A o acuza de premeditare e absurd: dacă ar fi câștigat azi în 50 de minute, și nu în două ore și jumătate, poate că ea ar fi ajuns la concluzia că poate reveni mâine pe teren. Ok, dacă se retrăgea azi, Beijing ar fi avut un sfert de finală Petkovic – Ivanovic. Dar nu cumva, pretinzându-i să “elibereze calea” pentru adversara ei, am fi vorbit tot despre o lipsă de respect față de turneu? Sau, dacă s-ar fi retras în timpul meciului, nu cumva am fi acuzat-o de lipsă de interes și de punerea cu bună știință a unui semn de întrebare peste victoria adversarei?

Poate că singurul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă diferit Simona azi era să nu spună că “e important să fiu aptă pentru Singapore” (cu alte cuvinte dezvăluind o prioritate), ci pur și simplu să se rezume la explicarea motivelor care au condus la retragerea de azi. Atât, punctual. Așa cum procedează alți jucători atunci când se retrag de la turnee în tot felul de circumstanțe.

Dar, făcând așa, Simona a fost sinceră. Deschisă, așa cum o știm întotdeauna. Exact ce li se reproșează uneori jucătorilor care-și motivează retragerile cu declarații de PR.

Locul 2 va fi pierdut

După eliminarea din sferturi, Simona poate rămâne de luni pe locul 2 doar dacă Sharapova nu ajunge în finală sau Kvitova nu-l câștigă. Însă, la ora startului turneului din Singapore, Simona va rămâne fără punctele de anul trecut de la Moscova și de la Sofia, caz în care va fi depășită (cel puțin) de Maria Sharapova. Simo poate ocupa fie locul 3, fie locul 4 la ora Turneului Campioanelor

S-a decis lista pentru Singapore

În urma rezultatelor de azi este clarificată în proporție de 100 la 100 componența listei pentru Turneul Campioanelor. Astfel, jucătoarele participante vor fi:

Serena Williams (campioana en-titre, patru titluri)
Simona Halep (debutantă)
Maria Sharapova (campioană în 2004)
Petra Kvitova (campioană în 2011)
Agnieszka Radwanska
Eugenie Bouchard (debutantă)
Ana Ivanovic
Caroline Wozniacki

Simona Halep s-a retras din turneul de la Beijing imediat după victoria cu Petkovic, nu va mai juca în sferturi…. http://t.co/fVUYYiNiIH

— Treizecizero.ro (@treizecizero) October 2, 2014 

Horia Tecău și Jean Julien Rojer sunt în semifinale la Beijing, a șasea victorie la rând: http://t.co/QEd9jiUvVq

— Treizecizero.ro (@treizecizero) October 2, 2014