Roger revine în finala de la US Open, Novak revine și el. Alt blockbuster între cei doi la New York, a doua lor finală consecutivă de Grand Slam

Adrian Țoca | 12 septembrie 2015

Parcă era nevoie de ceva asigurări că lumea nu se întoarce cu susul în jos, asta după nebunia din semifinalele fetelor. Roger și Novak n-au ezitat în a pune lucrurile în ordine, iar US Open are finala pe care și-o dorea și pe care o anticipam cu toții, probabil încă de la Wimbledon.

Concursul de la distanță dintre primii doi jucători din lume a continuat și azi. În tot turneul, Novak și Roger au fost într-un fel de cursă a înarmărilor, sau cine câștigă mai categoric. După ce liderul mondial l-a smotocit bine pe campionul en-titre, Federer a fost, la rândul său, impresionant contra lui Wawrinka. Mai cu seamă ținând cont de ultima lor întâlnire directă.

Din grupul celor patru semifinaliști, tocmai Federer, omul cu cel mai impresionant palmares dintre toți, era singurul care nu deținea un Grand Slam la ora meciurilor. Dar elvețianul s-a pus din nou într-o poziție din care poate să spere că va reuși mult căutatul și mult discutatul Slam 18: a doua finală succesivă de GS în numai câteva luni și prima la New York după șase ani. E ciudat că Federer nu s-a mai calificat de atâția ani în finala unui turneu pe care l-a dominat autoritar atâta vreme, dar e cu atât mai remarcabil că a putut reveni în finală la 34 de ani. Cumva potrivit, îl va avea în față pe omul care l-a oprit în două rânduri succesive în semifinale (2010 și 2011), de fiecare dată revenind de la mingi de meci.

Federer l-a dominat pe Wawrinka de-a lungul anilor, dar ultima lor întâlnire, sfertul de finală de la Roland Garros, a fost brutal pentru Roger. Motive de teamă nemărturisită pentru batalioanele de FedFans. Și, la cum începuse meciul, Stan părea încă în transa de la Paris: un hold de deschidere a fost urmat de un asalt prelungit pe serviciul lui Federer. Wawrinka a lovit puternic încă din start și a dat să-l surclaseze iar cu forța superioară pe amicul său, care s-a văzut împins în spate în câteva rally-uri. Dar Roger a salvat o minge de break și a ieșit dintr-un game greu, cu trei egalități, în care a trebuit să muncească mult și să atace non-stop fileul ca să scoată puncte. Imediat a făcut el break-ul, iar de acolo s-a rupt orice idee de echilibru. În rest, meciul s-a purtat în condițiile lui Federer, care nu s-a sfiit să încerce timpuriu noua sa tactică de retur, a servit grozav și a lovit curat și agresiv. Iar imediat ce a luat avans, a sclipit de-a dreptul în ofensivă: a luat 22 din 28 de puncte la fileu, a adunat 29 de winners și a câștigat 80 la sută din punctele cu primul serviciu.

Duelul celor doi pentru inițiativă și pentru controlul baseline-ului a mai avut o rundă importantă în game-ul șase. Federer s-a văzut iar împins în spate și condus cu 0-40, dar a servit bine în primele două puncte, apoi a atacat cu abandon fileul, ținându-și serviciul. Eliberat și de această încercare, numărul 2 a închis setul, iar greul deja trecuse.

Celălalt moment psihologic s-a petrecut la jumătatea setului doi. Federer a ratat cinci mingi de break la 2-2, sau mai bine zis Stan le-a salvat, fie cu serviciul, fie atacând fileu, iar tentația era să cauți o eventuală schimbare de momentum în acel game. Federer n-a găsit de cuviință. Excelent front-runner de-a lungul carierei sale, Roger a răspuns întrebării ținându-și serviciul în aproximativ un minut, ceea ce a mutat rapid presiunea înapoi la Wawrinka. Înfruntat cu un alt 0-40 în serviciul următor, de data asta campionul de la Roland Garros nu s-a mai putut cățăra din groapă și break-ul a venit inevitabil. Restul setului a fost exhibition stuff: Federer a luat un total de 16 din 17 puncte, inclusiv 13 consecutive.

De parcă mai era nevoie, Federer și-a completat ploaia de atacuri și cu un punct câștigat superb cu defensiva: un rally pe final de set trei, de 21 de schimburi, în care Stan a lovit tot mai tare, tot mai tare, Federer a pus totul înapoi cu slice-ul de rever, tot mai adânc, până când Wawrinka a abandonat un forehand în fileu. La a doua minge de meci, Roger a închis cu un as. O oră și 32 de minute, cu numai șapte mai mult pe teren decât Novak, în meciul cu Cilic.

Wawrinka, la rândul său, are motive să fie mândru de bilanțul său din turneele de Grand Slam de anul acesta: un titlu, două semifinale și un sfert de finală este practic al doilea bilanț după cel al lui Djokovic. Îndeosebi rezultatul de la US Open este excelent, mai ales că Stan a fost departe de nivelul său cel mai bun pe mai toată durata turneului. Și cu siguranță că Stan se va regăsi printre favoriți la Melbourne, când noul sezon va lua startul.

Preț de două zile, discuțiile despre ultima șansă la un Slam se vor relua cu insistență, dar dacă ne-a învățat ceva Federerul ultimilor ani e că nu e cazul să-l scoatem din calcule. “Am muncit mult ca să mă întorc în finală aici. Multe antrenamente grele, departe de ochii tuturor. Cu siguranță voi fi pregătit pentru o ocazie precum cea de duminică. Poate-i cea mai bună formă a mea acum. Servesc bine, joc un tenis pozitiv. Mi-ar plăcea să mai funcționeze încă un meci. Sunt foarte fericit pentru acest turneu”.

Cu toată forma grozavă a lui Federer, n-ai cum să nu observi asemănările aproape izbitoare între Wimbledon și US Open, cele două turnee la care el și Novak au ajuns în finală. La Wimbledon, elvețianul a fost mai convingător și mai entuziasmant pe parcursul turneului, dar Djokovic a avut ceva în plus în finală. De la acel meci pierdut, Federer a luat 28 de seturi succesive, inclusiv cele două cu Djokovic de la Cincy. Iar fanii lui RF vor spera că un 0-2 contra sârbului în finalele de la Wimbledon, teoreticul teren mai bun al lui Roger, va fi echivalat de un 2-0 în finalele de la US Open, teoreticul teren mai bun al lui Novak.

Într-adevăr, pentru un jucător atât de competent pe hard, Djokovic are un record incredibil în finalele de la US Open: doar 1-4, incluzând și înfrângerea cu Federer din 2007. La rândul său, elvețianul are un bilanț de 5-1 când ajunge în ultimul meci de la la Flushing Meadows. Împreună se vor întâlni pentru a 42-a oară. Și dacă mai vreți un stat interesant, Djokovic are un total de 86 de meciuri contra lui Federer + Nadal, adică mai bine de 10 la sută din totalul meciurilor sale la profesioniști.

Federer apreciază mult rivalitatea lor: “Nu știu cum se văd lucrurile de la el, dar cred că nici el nu are nevoie să-și ajusteze prea mult jocul atunci când ne întâlnim. Partea cool a rivalității noastre e că meciurile sunt directe și foarte atletice. Un care pe care. El se mișcă nemaipomenit pe hard, e incredibil de puternic mental și greu de bătut. O provocare nemaipomenită”.

În ultimele două dăți, Djokovic a fost mai mult decât atât: a fost o provocare de netrecut pentru Federer, pe care sârbul l-a oprit de fiecare dată în drumul spre Grand Slamul 18. La rândul său, Nole s-a poziționat în așa fel încât va putea atinge cota 10 în cazul unui succes duminică, așa că-s multe pe masă în finală.

Învingându-l pe Cilic, Djokovic și-a dus consistența și mai sus: a devenit abia al treilea om din istorie, după Federer și Laver, care joacă toate cele patru finale de Grand Slam ale anului.

Parcă speriat de cele petrecute în concursul fetelor, unde favoritele unu și doi au fost eliminate, Djokovic a încheiat socotelile cu Marin Cilic, câștigătorul de anul trecut, în doar 85 de minute: 6-0, 6-1, 6-2.

Sârbul a pornit cu pedala în podea, fără să se uite în retrovizoare – unde adversarul se ținea cu o mână de gleznă – iar când s-a liniștit puțin, l-a găsit pe Cilic mult în spate, într-un nor de praf. Era 6-0, 6-1 și 2-0 în setul trei.

Doar acolo a încetinit Nole puțin, atât cât să-i permită croatului să egaleze la doi. Dar apoi a fugit cu următoarele patru game-uri pentru una dintre cele mai scurte semifinale de Mare Șlem din istoria recentă a jocului.

Doar Borg, care l-a bătut 6-1, 6-0, 6-1 pe Corrado Barazzutti, în semifinala French Open din 1978, a cedat mai puține game-uri într-o semifinală de Șlem. “Nu e simplu să joci bine când știi că adversarul tău nu este la 100%, însă am executat foarte bine planul de joc”, a spus Djokovic, care a pierdut doar cinci meciuri tot anul. Fair play din partea sa că a anunțat publicul că adversarul a fost accidentat. De altfel, Cilic a lăsat să se înțeleagă că n-ar fi intrat pe teren dacă n-ar fi fost o semifinală de Grand Slam. Nole confirmă astfel spusele lui Goran Ivanisevic, antrenorul învinsului său de azi, cel care îl descria, într-un podcast de vineri, ca pe un rechin: “când Novak Djokovic simte sânge, s-a terminat.”  

“Este o realizare importantă și sunt foarte mândru de ea, pentru că acestea sunt turneele unde vrei să joci cel mai bine”, a mai spus Nole despre performanța atingerii a patru finale de Grand Slam într-un an.

Îți place?
2performant

Perseverență. Muncă. Rezultate | Alături de 30-0 de la început

Cele mai noi
comments powered by Disqus