Brian Baker, povestea unei reveniri miraculoase

Camelia Butuligă | 1 iunie 2012

Brian Baker, povestea unei reveniri miraculoase

Anul acesta, pe partea băieţilor, putem numi acest Roland Garros ca „Turneul revenirilor”. Nu numai în meci, ci în carieră. Brian Baker, Paul Henri Mathieu, Tommy Haas. 27, 30 şi 34 de ani. Dacă de numele ultimilor doi aţi mai auzit, fac pariu pe primul acum l-aţi văzut. Sau cel mult acum o săptămână, când a ajuns din calificări în finala turneului de la Nisa, unde a pierdut la Nicolas Almagro. Ce au în comun toţi? Toţi trei sunt foarte talentaţi, toţi au trecut prin perioade foarte grele din cauza accidentărilor, şi toţi trei sunt subiectul zilei la Roland Garros  datorită meciurilor senzaţionale pe care le-au jucat până acum.

Brian Baker, fostă mare speranţă a tenisului american, debutează din nou la 27 de ani

În 2002, era juniorul nr 2 în lume. Câştigase Orange Bowl, pierduse la Stan Wawrinka în finala Roland Garros, ajunsese în sferturi la Wimbledon. Juca şi câştiga meciuri contra lui Djokovic, Murray şi Monfils. În 2004 la US Open l-a scos în turul 1 pe favoritul 9 şi câştigătorul French Open, Gaston Gaudio. Apoi, au început problemele. Mai întâi şoldul, pentru care a avut nevoie de operaţie. În timp se recupera, a lucrat prea tare partea de sus a corpului şi s-a accidentat la cot. O problemă pe care o au de obicei jucătorii de baseball şi care a necesitat iar operaţie. Apoi şoldul s-a stricat din nou. Apoi celălalt şold. În total, Baker a trebuit să suporte cinci operaţii în şase ani.

Văzând că tenisul profesionist devine un vis din ce în ce mai îndepărtat, Brian a mers la facultate,  şi şi-a luat o diplomă în business. În timp ce studia, a lucrat ca antrenor asistent  la Universitatea din Belmont, Tennessee, post pe care încă îl mai deţine şi acum. Anul acesta în primăvară, după un parcurs bun la turneele challenger, Brian a primit un wild card la Roland Garros. A venit în Europa pentru a juca câteva meciuri de pregătire pe zgură şi s-a înscris în calificările turneului de la Nisa.  Era locul 216. Câteva zile mai târziu, după ce-i învinsese pe Stakhovski, Monfils, Kukushkin şi Davydenko, pierdea la Almagro în finală.

Paris, locul unde visele devin realitate

L a Roland Garros, în primul tur l-a bătut pe Malisse 63 76 76 şi în turul doi l-a împins pe Gilles Simon în 5 seturi. A revenit de la două seturi la zero pentru francez, şi le-a câştigat pe următoarele două schimbând tactica şi manevrându-l pe Gilles până la adus în pragul disperării. În setul 5 însă, cele 10 meciuri jucate în 11 zile au început să conteze, Baker s-a văzut din ce în ce mai obosit şi a cedat cu 6-0. „Pot să mă uit înapoi şi să spun că am jucat pe Chatrier la Roland Garros. Sper totuşi să nu-mi amintesc ce s-a întâmplat în setul 5”, a declarat el amuzat după meci.

La 1.91 şi 77 kg, Baker este un jucător agil, cu serviciu solid, dreaptă versatilă, un rever de clasă mondială şi drop-shoturi de mare fineţe. Unde se vede însă tenismanul pursânge din el este în simţul anticipării şi IQ-ul tactic. Felul în care construieşte punctele şi în care işi adaptează strategia în funcţie de jocul adversarului arată un jucător care înţelege resorturile subtile ale unui meci. De asemenea, atitudinea lui este admirabilă. Brian Baker intră pe teren să joace, nu să piardă vremea cu văicăreli şi crize de personalitate. A pierdut destul timp până acum, şi-i cunoaşte foarte bine valoarea.

“Când eram accidentat, n-am putut să mă uit la tenis câţiva ani. Era greu să văd jucători pe care îi bătusem inainte şi care aveau succes. Murray, Djokovic, Monfils. Mă bucuram pentru ei, dar ştiam că dacă aş fi fost sănătos, aş fi putut şi eu să fiu ca ei. Accidentările au fost cel mai greu lucru prin care a trebuit să trec.”

“Când am jucat cu Djokovic în 2005, parcă jucam cu o clonă a mea. Singura excepţie era că el se mişca mai repede. Amândoi construiam punctele în jurul reverului. Amândoi am făcut cam 20 de revere câştigătoare în lung de linie. L-am bătut atunci, dar a fost un meci foarte strâns. Pe teren judec bine lucrurile, ştiu cum să construiesc punctul. Jocul este atât de rapid acum, dar mă pricep foarte bine la a observa detalii şi anticipez foarte bine.”

După aceste două săptămâni miraculoase, Brian Baker este pe locul 141, și va mai urca grație punctelor de la Roland Garros. A anunţat că a aplicat pentru un wildcard la Wimbledon şi rămâne în Europa să se pregătească pentru iarbă. Pe Twitter s-a declanşat deja o campanie de susţinere pentru wildcard şi umblă zvonul că Wimbledon-ul i l-ar da. Ce pot să spun e că îl merită din plin. După ce i-am văzut ambele meciuri la RG şi am fost impresionată de felul cum a jucat pe zgură (o suprafaţă pe care americanii au mari probleme de obicei), abia aştept să-l văd pe iarbă.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi