Rafa, în a treia finală de Slam a anului! Nadal îl împinge pe Delpo, va juca pentru titlu cu Kevin Anderson

Treizecizero | 9 septembrie 2017

Rafael Nadal se întoarce în finala US Open, la patru ani de la precedenta apariție; după o victorie sclipitoare cu Juan Martin Del Potro (4-6, 6-0, 6-3, 6-2), spaniolul va juca pentru al treilea său titlu la New York cu Kevin Anderson, care l-a învins, într-o semifinală a debutanților, pe Pablo Carreno Busta (4-6, 7-5, 6-3, 6-4). Rafa, care îl conduce pe sud-african cu 4-0 în head-to-head, are o șansă imensă la un al doilea titlu de Grand Slam al anului și al 16-lea în total. Anderson e cel mai slab clasat finalist din istoria US Open, de la începutul clasamentului ATP (1973).

Rafa a început meciul de parcă risca să fie penalizat cu un game pentru fiecare minge pe care ar fi trimis-o spre forehandul lui Del Potro. Încă de la primul schimb, intențiile lui au fost clare: a jucat insistent câteva mingi pe reverul argentinianului, apoi a finalizat cu o scurtă, procedeu folosit apoi cu succes în alte ocazii. Del Potro, la rându-i, n-a așteptat nici el prea mult ca să arate de ce Rafa trebuia să se ferească de dreapta argentinianului. În același game de debut, Juan Martin a ieșit din colțul de rever și a bubuit un forehand în cross care mai că nu i-a dat reverul peste cap lui Nadal. Cărțile erau deja pe masă, intențiile fiecăruia erau clare.

Au urmat game-uri de o intensitate foarte ridicată, cu schimburi superbe de pe baseline, cu ritm bun și cu o stare de spirit care părea să anunțe o seară lungă și intensă pe Arthur Ashe. Numai că, surprinzător pentru toată lumea, tactica lui Nadal nu a dat rezultatele dorite. Delpo a stat excelent pe rever, ba chiar a început să câștige schimburi în cross, reverul lui contra forehandului lui Rafa, spre stupoarea generală. În vreme ce serviciul l-a ajutat să-și facă repede game-urile, Del Potro a început să pună probleme pe serva lui Rafa, iar presiunea exercitată a dat roade în game-ul al cincilea, în care a făcut break, ajutat și de un netcord norocos. L-a consolidat apoi cu bine, suficient pentru a lua primul set, 6-4, în 51 de minute. Una peste alta, Delpo părea să continue lucrurile de unde le lăsase în sfertul de finală câștigat cu Federer. Plus asta:

“Avem o problemă în meciul acesta: când lovim pe reverul lui Del Potro, forehandul nostru nu e suficient”, a tunat Unchiul Toni la microfonul ESPN, într-unul dintre flash-interviurile din pauză.

Rafa pesemne că știa deja asta, pentru că n-a întârziat să-și deschidă terenul mai mult, începând cu setul doi. “Am jucat prea mult pe reverul lui, trebuia să-mi deschid mai mult unghiurile. Devenisem un pic previzibil, pentru că el mă aștepta pe rever. Am început să joc mai mult cu forehandul în lung de linie și totul s-a schimbat. Pe urmă, el trebuia să lovească reverul după alergare, ceea ce e diferit”, avea să spună el la conferință.

Greu a fost până a reușit primul break, exact când ceasul arăta o oră de joc. De acolo, Rafa s-a dezlănțuit și a urmat poate cea mai bună oră de tenis a lui pe o suprafață alta decât zgura din ultimii trei-patru ani. Când ceasul arăta fix două ore de joc, Nadal încheia setul trei, 6-3. Între aceste două momente, spaniolul a fost unplayable. După un set pierdut, Rafa are un obicei de a forța întotdeauna breakul în primul game la retur din următorul set, un fel de contraatac virulent cu care profită de eventuala relaxare a adversarului și-i anulează rapid avansul și momentumul. Așa s-a întâmplat și acum: Del Potro a strâns opt puncte în tot setul, în vreme ce Rafa s-a înfruptat cu energie din fiecare lovitură, a lovit mai mult pe forehandul argentinianului până când l-a stricat și a schimbat direcția în punct mult mai inspirat și mai repede decât o făcuse anterior. Copleșitor, Rafa a avut mingi de 4-0 în setul doi, adică o serie de 10 game-uri la rând, dar Del Potro a evitat KO-ul, făcând interesant finalul de set trei.

Însă tentativa lui de a reveni a fost timidă, iar odată ce setul trei s-a închis cu bine, Nadal a fost imposibil de neoprit. A contat, evident, faptul că pe Del Potro l-a prins în cele din urmă efortul din această săptămână. Într-un turneu cu tabloul poate cel mai deschis din Slamurile ultimului deceniu, Delpo, un obișnuit al tragerilor grele, a prins cumva un traseu epuizant, cu Thiem, Federer și Nadal unul după altul. La final, argentinianul nu mai avea nimic în rezervor. Nadal a câștigat 18 din ultimele 23 de game-uri ale meciului și a făcut 45 de lovituri direct câștigătoare, în drum spre a 23-a finală de Grand Slam a carierei.

La conferință, Juan Martin a fost onest: “Reverul meu e bun acum, dar nu suficient de bun ca să câștig un turneu ca acesta, să-i bat pe cei mai buni din lume în meciuri consecutive. Sunt furios să ratez o șansă ca aceasta, dar mâine voi vedea partea bună a lucrurilor. N-am avut niciun moment vreun control, am avut noroc să-i fac break în primul set cu fileul. Când nu ai încredere în joc, e greu să ții pasul cu jucători ca el. Am fost motivat pentru această semifinală, dar și obosit după toate meciurile și după gripă. Dar rezultatul de aici îmi dă încredere pentru un final de sezon mai bun decât îmi închipuiam, pentru că jocul meu e acolo”.

Del Potro rămâne cu amintirea acelui come-back fantastic cu Thiem, lângă care a adăugat un giuvaier, victoria cu Federer. Două momente care au înviorat un turneu masculin al cărui element de imprevizibil nu a putut salva de unul singur calitatea generală. Juan Martin va rămâne în continuare un factor X pentru meciurile și turneele mari, însă abilitatea lui de a merge până la capăt într-un Slam va fi testată serios.

“Dacă mi-ar fi spus cineva acum un an că voi juca trei finale de Slam și că voi fi pe locul 1, aș fi zis că e imposibil”, a spus Rafa, la interviul de pe teren.  “E un sezon fantastic, înseamnă mult să fiu în finală aici, în fața unui astfel de public. Azi m-am trezit și mi-am spus că trebuie să joc cu mai multă energie. Nu tot timpul îți iese, azi a mers. Lucrurile sunt dintr-o dată mai ușoare în orice turneu atunci când ai încredere, când câștigi meciuri. Totul e simplu pe urmă“, a continuat Nadal, care n-a mai câștigat un titlu pe hard tocmai de la Doha, în prima săptămână a lui 2014.

Nadal e pe cale să transforme US Open în al doilea cel mai de succes turneu de Slam al său, ceea ce e în mod particular plăcut pentru el și pentru fanii săi; înfrângerile din ultimii doi ani de aici, cu Fognini și cu Pouille, au fost dureroase și au ridicat semne mari de întrebare în ce privește abilitatea lui Rafa de a mai avea vreodată șanse reale la un Slam în afara RG. Încă o dată, convingerea lui Rafa că poate în continuare să concureze pentru titlurile mari se dovedește mai puternică decât orice dubiu. La fel ca și stoicismul său în fața momentelor grele din acești ultimi doi ani.

În finală, șansele sunt copleșitoare în favoarea sa, din toate punctele de vedere, de la experiență și până la matchup. În ciuda avantajului cu care pleacă, Rafa și-a adus aminte de un meci greu cu Anderson: „Am salvat mingi de meci cu el la Paris (n.a. la Masters); are un serviciu foarte puternic, va fi dificil”.

Poate cel mai neașteptat finalist de Slam din ultimul deceniu, Kevin Anderson vine cu forma de moment, cu serviciul care îl poate răni pe Nadal și cu faptul că n-are absolut nimic de pierdut. Sud-africanul a avut o declarație simpatică la interviul de după victoria cu Carreno-Busta: “E drăguț din partea lor (n.a. Big Four) că ne-au dat și nouă o șansă la câștigarea acestui turneu”. Anderson a pierdut primul set și a avut de tras în al doilea, dar deznodământul a părut doar o chestiune de timp, până când Kevin își controlează emoțiile și începe să creadă că poate executa. Pentru că matchup-ul l-a avantajat, iar asta s-a văzut începând din setul trei. Fără set pierdut până în semifinale, Pablo a avut dificultăți în a gestiona o situație dintr-o dată dezavantajoasă. “Kevin e foarte bun, a servit puternic și a returnat bine, de fiecare dată foarte agresiv”, a spus Carreno-Busta, care are șanse bune de calificare la Londra, după acest traseu până în semifinale.

Anderson ajunge la 31 de ani în prima lui finală de Slam parcă pentru a întări două trenduri atât de prezente în ultima perioadă în tenis: cel al jucătorilor care nu renunță și reușesc performanțe importante târziu în carierele lor și trendul jucătorilor care revin după perioade de indisponibilitate și au un succes mai mare decât înainte. “Anul trecut a fost foarte greu, cu câteva accidentări; am avut noroc să scap de operație (n.a. la șold), apoi dintr-o dată totul a mers în direcția bună“, a spus Kevin. “Performanța aceasta înseamnă totul pentru mine. Pentru așa ceva am muncit atât de mult”.

Tot Nadal a tras concluzia: “Mai important decât să câștigi Slamuri e să fii sănătos și fericit. Voi încerca să câștig titlul, dar e un an mare, oricum”.

 

 

***

În noul Shop 30-0 ai o ofertă specială, valabilă doar pe perioada US Open, la un preț avantajos: un pachet revista 30-0 Pe Curat 2017 + tricou „Vam10s”. Numărul pachetelor rămase disponibile este limitat.

Sau îți poți lua doar tricoul, fără revistă. De aici.

Aruncă un ochi în Noul 30-0 Shop, aici

 

 

***

Nadal – marele, unicul, irepetabilul și irezistibilul Nadal – începuse să dispară de prin vara lui 2014, după ce reușise să câștige al paisprezecelea turneu de Grand Slam, la Roland Garros. Primele s-au dus picioarele, apoi încrederea în sine. Sau poate invers. Nici nu contează. Ceea ce contează este că au continuat să se desprindă de el backhand-ul, capacitatea de a lua decizia corectă într-o miime de secundă, serviciul, anduranța, sălbăticia din privire, dorința de luptă. Într-un final a dispărut și fundamentul care ținuse în picioare atâta timp delicata construcție: forehandul.

Mulțimea a declarat că timpul lui Rafa a trecut. Chiar și cei mai buni dintre cei mai buni jurnaliști de tenis au mers tot pe această variantă atunci când a fost vorba să explice ce se întâmplă cu Nadal. Jocul lui, spunea Steve Tignor, e depășit, mai ales în fața tinerilor care nu mai au răbdare să construiască punctele și dau în minge, win or lose, asumându-și în fața lui Nadal riscuri care, în cazul celor curajoși și talentați precum Kyrgios sau Thiem, au plătit dividende. Lecția a fost repede asimilată și de jucători din eșalonul doi sau trei, care au ajuns ca, în loc să se teamă de Nadal, să joace cel mai bun tenis al vieții lor în meciurile cu el.

În cea mai mare parte a lui 2016, Rafa a rămas dispărut.

Citește, în 30-0 Pe Curat, Ediția 2017, textul „Uitați- la ei acum! – Cum s-a întors înapoi în fruntea tenisului cea mai faimoasă pereche de rivali a istoriei lui”, semnat de Dana Maria Dogariu.

Ai peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis.  Ia-ți revista 30-0 Pe Curat, Ediția 2017, de aici.

 

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi