Rafa Nadal pune punct perioadei fără trofee, câștigă primul titlu de la Roland Garros

Federer și Nadal câștigă turnee în același weekend, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat; ce altceva e nou în tenis? Cel puțin pe frontul Fedal, nu multe. După toate discuțiile stârnite de eliminările timpurii și îngrijorătoare ale celor doi la Australian Open, e plăcut să-i vezi pe amândoi câștigând câte un titlu, la o diferență de o zi. Sunt turnee mici, desigur, dar sunt mici raportate la strălucirea carierelor celor doi, la standardul incredibil de ridicat cu care cei doi ne-au obișnuit, pentru că altminteri, nu există victorie mică în tenis.

Rafa poate să depună mărturie. A trebuit să aștepte aproape nouă luni pentru un nou trofeu, atât a trecut de la ultimul ridicat de spaniol deasupra capului, vara trecută, la Roland Garros. De atunci, a suportat accidentări de tot felul: spate, încheietură, apendicită. Forma sportivă s-a dus de-a berbeleacul, într-atât de mult încât însuși Nadal, oricum întotdeauna rezervat în materie de pronosticuri, să se întrebe public dacă își va mai regăsi vreodată nivelul cel mai bun.

Buenos Aires nu a adus răspunsul la această întrebare, însă a adus un trofeu, ceea ce contează mult la capitolul încredere, în special pentru un jucător atât de dependent de ea precum Rafa. “Recuperarea după accidentări nu se întâmplă peste noapte, și nici forma nu o recapeți atât de ușor. E un proces peste care nu poți să treci mai repede, trebuie să aștepți”, spunea el în Australia, iar procesul și-a văzut de cursul său firesc. Tenisul lui Nadal e încă departe de zilele bune, chiar și pe zgură. În continuare prea multe mingi sunt lovite îngrijorător de scurt, în continuare Rafa preferă să facă eforturi suplimentare pentru a se poziționa pe forehand, deplasarea nu e întotdeauna la parametrii lui obișnuiți, iar returul la punctele importante, implicit și conversia șanselor de break, încă mai suferă. Dar Rafa a crescut încetișor de la un meci la altul, iar la Buenos Aires, turneu pe care îl câștigă în premieră (a fost prima lui participare din 2005 încoace) a crescut de la un meci la altul, încheind conturile cu o victorie suficient de solidă contra unui adversar pe care l-a controlat mereu în meciurile pe zgură, Juan Monaco (6-4, 6-1 în o oră și 27 de minute, fără măcar o minge de break de salvat).

În vreme ce traseul de la Buenos Aires n-a fost cel mai dificil cu putință, asta contează mai puțin pe perspectivă. Rafa intră în dubla Indian Wells – Miami cu siguranță mult mai relaxat și încrezător decât încheia luna ianuarie, iar Buenos Aires și-ar putea dovedi utilitatea abia mai târziu, când sezonul va intra pe segmentul în care numărul trei mondial are cele mai multe lucruri de câștigat și de pierdut, în același timp, cel de zgură.

“Moștenirea pe care o lași după tenis nu înseamnă titluri, ci felul în care ești ținut minte de oameni”

Într-un interviu pentru La Nacion, Rafa a vorbit despre teme precum familie, impactul pe care îl are asupra tenisului și ce înseamnă succesul cu adevărat. Nadal spune că percepția oamenilor despre el nu va fi afectată, pe termen lung, de numărul de titluri cu care își va încheia cariera, ci de relațiile umane: “Când mergi undeva, vei fi tratat bine datorită moștenirii pe care o lași în spate, dar moștenirea nu înseamnă turneele câștigate, ci prietenii pe care i-am avut în circuit, cât de bine ai tratat oamenii, cum te-ai comportat peste tot în lume. Sper ca eu am arătat, de-a lungul anilor, că mi-a păsat de ceilalți. Eu așa cred, și peste tot pe unde mă duc, oamenii mă apreciază, atât organizatorii de turnee, cât și oamenii din circuit, cu care sper să rămân în legătură”, a spus Rafa, care a spus că și-ar dori să aibă nu unul, ci mai mulți copii odată ce-și va întemeia o familie.

Nadal mai spune că nu faptul că e faimos înseamnă mult pentru el, ci că e apreciat. “Dacă ești cunoscut pentru că ești celebru, asta nu te ajută cu nimic. E frumos și satisfăcător, pentru că ți-ai câștigat dreptul acesta, pe teren și în afara lui. Dar succesul adevărat e să ai prieteni, o familie, să ții la ei și să te simți iubit de oameni. Publicul e foarte important, dar mai important e să te simți iubit de cei din jurul tău”.

Ferrer a ajuns deja la al treilea titlu

Între timp, David Ferrer tace și face. După titlul pe zgură de la Rio, el a schimbat suprafețele și a câștigat un altul la Acapulco, al doilea în tot atâtea săptămâni și deja al treilea al anului (celălalt fiind Doha). O victorie impresionantă pentru Ferrer, în special pentru tranziția rapidă înapoi pe hard, dar și pentru că și-a învins în finală (6-3, 7-5) un adversar cu care a pierdut multe meciuri dure anul trecut, și în fața căruia începuse să-și capete un mic complex. E vorba de Kei Nishikori, care căuta, la rându-i, al doilea titlu al anului.

Ferrer, care contrazice din nou toate estimările în ce-l privește, saltă pe locul opt în clasamentul ATP și ajunge pe locul al treilea în Race to London. La rândul său, Nishikori sărbătorește luni un nou career high, locul patru în lume.

Turneul feminin a fost câștigat de Timea Bacsinszky, aflată la a doua finală a anului, după cea pierdută la Shenzhen, cu Simona Halep. Timea a învins-o în două seturi pe Caroline Garcia (6-3, 6-0)

Săptămâna aceasta: Monterrey, Kuala Lumpur, Cupa Davis

Martie începe ceva mai domol în cele două circuite. Săptămâna aceasta, băieții iau o pauză pentru meciurile din runda inaugurală a Cupei Davis, în vreme ce fetele au în program două turnee mici. La Monterrey, Ana Ivanovic e favorită 1, iar Caroline Wozniacki are prima șansă la trofeu în Kuala Lumpur, acolo unde e și Alexandra Dulgheru pe tablou. După victoria cu Cornet de la Doha, Alexandra are șansa de a adăuga un alt nume sonor pe listă: o va întâlni pe Sabine Lisicki în primul tur.