Rafa își ia revanșa cu Ferrer, Andy rezistă într-un final isteric cu Monfils. Semifinală Nadal – Murray la RG

Camelia Butuligă | 5 iunie 2014

Nadal a cedat primul set în turneu, dar a câștigat în patru seturi cu David Ferrer, răzbunând eșecul de la Monte Carlo. Andy Murray a rezistat revenirii lui Gael Monfils de la 2-0 la seturi și a câștigat decisivul cu 6-0.

Rafa Nadal și Andy Murray se vor întâlni în semifinalele Roland Garros, completând careul de ași, alături de meciul dintre Novak Djokovic și Ernests Gulbis. Rafa și Andy au jucat recent la Roma, oferind unul dintre cele mai bune meciuri de trei seturi ale anului. Nadal a cedat primul set în turneu, dar a câștigat în patru seturi cu David Ferrer, răzbunând eșecul de la Monte Carlo. Andy Murray a rezistat revenirii lui Gael Monfils de la 2-0 la seturi și a câștigat decisivul cu 6-0.

Niciun alt domeniu parcă nu te face conştient de elementele de bază al vieţii ca sportul. De chestiile atât de evidente că par truisme, dar care explică de ce un meci e câştigat de x şi nu de y. Truismul zilei, inspirat de meciurile Nadal – Ferrer şi Murray – Monfils este următorul: „Un set e simplu de câştigat, două seturi mai greu, iar trei seturi şi mai greu”. Ce-am văzut azi şi în zilele trecute mă face să cred că în tenis seturile sunt minimeciuri separate, mai degrabă decât părţile componente ale aceluiaşi meci. Cei care ies de pe teren învingători sunt cei care reuşesc să le separe între ele, indiferent dacă le-au câştigat sau le-au pierdut.

Nadal şi Murray au reuşit azi să facă exact asta. Nadal a reuşit să pună la o parte un prim set pierdut cu 6-4, iar Murray a reuşit performanţa şi mai impresionantă să pună la o parte două seturi consecutive câştigate la galop de Gael Monfils în urletele asurzitoare ale unui Chatrier care înnebunise. Cumva, amândoi s-au înfipt bine în teren, au rezistat atacului şi apoi au lansat contraatacuri proprii. Al lui Rafa a venit când a făcut break imediat în setul 2, şi când la 3-2 Ferrer s-a crispat şi a risipit mingi de break cu greşeli neforţate. De acolo, Ferrer a căzut complet: nimic nu i-a mai ieşit. Tot ce încerca, forehanduri inverse, în lung de linie, revere, lovituri de rutină, retururi, fileu, out, fileu, out. Aveam senzaţia că David Ferrer n-ar fi putut găsi terenul advers nici cu Google Maps.

Nadal şi-a jucat tenisul lui obişnuit: servicii deloc rapide, dar cu spin, retururi foarte retrase, evitarea reverului şi încercarea de a prelua controlul punctului cu dreapta lui eficientă, plus celebra defensivă. În fiecare set a avut din ce în ce mai puţină opoziţie: 4-6, 6-4, 6-0, 6-1. Şi asta pentru că ştiuse să strângă şurubul la începutul setului doi.

Dacă mai e nevoie de o dovadă că începutul seturilor este cel puţin la fel de important ca sfârşitul lor, rezistenţa lui Murray la începutul setului decisv poate fi predată ca lecţie tuturor celor care vor să înveţe cum se câştigă meciuri de tenis. După un set patru în care Andy fusese efectiv copleşit de atmosfera de pe Chatrier, iar Gael părea că nu poate să greşească orice ar face, pauza dinainte de decisiv a fost ca gongul salvator de la box. Dacă cineva ar fi venit să-i fluture lui Murray un prosop în faţă şi să-i stoarcă un burete în cap, nu mi s-ar fi părut deloc deplasat: Andy era transfigurat, livid şi cu privirea goală ca un boxer care nu făcuse decât să încaseze.

Cum a reuşit să se ţină tare şi să-şi ia acel prim serviciu, numai el ştie. Dar vă jur că nu l-am văzut în viaţa mea pe Murray strângând pumnul atât de demonstrativ, atât de mult timp şi încurajându-se cu “come on”-uri mai ceva ca Sharapova. I-a depăşit la expresivitate şi pe Nadal şi pe Lleyton (a cărui faimoasă mişcare “lawn mower” a fost şi ea executată la începutul decisivului). Această rezistenţă îndârjită a funcţionat ca o găleată de apă în faţa lui Gael şi a miilor de francezi înfierbântaţi.

De unde până atunci lui Gael îi intra tot şi lui Andy nimic, acum era exact pe dos: lui Gael nu-i mai intra nimic şi lui Andy tot. Restul setului a trecut într-o clipă şi ne-am trezit cu toţii că Murray primește la 5-0 şi 40-0. După ce a câştigat şi ultima minge, Murray s-a întors către loja lui şi a petrecut câteva secunde strigând, uitându-se la ei şi ei uitându-se şi strigând înapoi la el. Am ieşit zăpăcită de acolo, întrebându-mă, în timp ce mă grăbeam pentru a evita puhoaiele de spectatori: “Ce-a fost asta??“. „Asta” a fost încă o zi obişnuită la RG14. Au revoir et bon soiree, urau stewarzii zâmbitorii mulţimii năuce. Şi vă aşteptăm mâine pentru încă o tură.

Review-ul zilei

vă este oferit de 2 Parale.


 

 

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi