Învins de Pouille, Rafa pleacă iar devreme de la un Grand Slam. E pentru prima dată din 2004 când nu ajunge în sferturi la niciun Slam

Treizecizero | 5 septembrie 2016

Djokovic – Tsonga, Pouille – Monfils, respectiv Wozniacki – Sevastova și Vinci – Kerber sunt sferturile de finală deja știute. În cele ce urmează, tot ce e important de știut despre acțiunea de la New York, plus o selecție masivă de recomandări și subiecte de discuție

Grupajul de mai jos este o adaptare a ceea ce abonații Treizecizero au primit în mailbox de dimineață, sub forma Newsletterului Treizecizero Expresso. Dacă nu ești abonat, varianta originală și completă poate fi consultată aici.

Expresso este un newsletter informal, scris într-un format prietenos, trimis cu o frecvență ridicată pe perioada turneelor de Grand Slam și a altor evenimente foarte importante din tenis și ocazional în restul anului, un conținut scris special pentru abonați. Pentru a te abona, tot ce ai de făcut este să intri aici. 

 

Pouille vs Nadal. Victoria cu Rafa (6-1, 2-6, 6-4, 3-6, 7-6/6) îl anunță întregii lumi pe Lucas, dar semnele erau acolo pentru cei care l-au urmărit atent. E bine de văzut că deja confirmă sfertul de la Wimbledon cu un altul, dar și mai important e că a avut nu doar jocul, ci și nervii ca să reziste în thrillerul de peste patru ore cu Rafa Nadal, revenind de la 2-4 în decisiv. De două ori a recuperat spaniolul un deficit de un set, apoi a salvat trei mingi de meci consecutive în tiebreak. Dar la 6-6, Rafa s-a trezit cu o minge scurtă, fără nimic în ea, pe centrul terenului, numai bună să o pedepsească cu forehandul. A trimis-o însă în fileu, ceea ce îl va consuma, probabil, o vreme. “Nu e niciodată gata până la ultimul punct”, a spus Lucas la interviul de după prima sa victorie versus un jucător de Top 5. “Când Rafa a ratat acel forehand, a eliberat toată presiunea care mă apăsa”, a completat el, ulterior. Iar generația nouă face, iată, alți pași curajoși. 

Descrierea făcută în articolul nostru de aici i se potrivește ca o mănușă lui Lucas: “Pouille are un joc rotund, fără slăbiciuni evidente și în funcție de situație, umblă la butoane: de exemplu, realizează că nu e nevoie să rupă mingea de fiecare dată când dă în ea și alege să o plaseze când acest lucru e suficient. Gândește jocul și nu pare genul care să-și piardă capul, indiferent de scor. De asemenea, are un gen de ambiție tăcută, care nu se dă bătută cu una cu două”. Lucas e, de asemenea, un tip articulat și foarte politicos. Am avut ocazia să ne convingem de asta când a fost invitat în studioul Treizecizero din aprilie, la turneul bucureștean la care a făcut finală.

Cu tot cu accidentări, anul acesta n-a fost deloc blând pentru Nadal la Slamuri. A pierdut în primul tur la Melbourne, s-a retras înainte de al treilea la Paris, a lipsit la Londra și pierde acum în turul patru la New York. În fapt, Rafa n-a mai ajuns într-un sfert de Slam de la Paris 2015. E prima oară din 2004 când spaniolul nu joacă niciun sfert de finală într-un GS. Pe o notă mai nostalgică, iată o statistică interesantă: Rafa s-a găsit abia la al patrulea tiebreak în decisiv în toată cariera. Ultimul a fost în acel meci de poveste cu Federer, de la Roma 2006.

După meci, Rafa s-a anunțat pregătit să se întoarcă la muncă. Vestea bună pentru fanii lui e că motivația nu i-a scăzut. Aici este tot interviul său după eșecul cu Pouille, în care detaliază ceea ce am văzut cu toții: “În 2015, ceva ciudat a fost în mintea mea, vreme de șapte, opt luni. Nu m-am bucurat de tenis”

Kerber. Pentru cât de mare e miza pentru care joacă, Angelique Kerber se dovedește impasibilă până acum. A ajuns în sferturi fără pierderi – adică fără seturi cedate sau un consum fizic și psihic prea mare. Azi-noapte, Angie a oprit traseul Petrei Kvitova, 6-3, 7-5, într-un meci în care jucătoarea mai constantă a avut iar câștig de cauza în fața celei poate mai sclipitoare pe alocuri, dar care a greșit mai mult. Pe seturi, lucrurile au stat așa când vine vorba de raportul winners/erori neforțate: Kvitova 7-17 în primul, 25-26 în al doilea, Angie 4-4, 4-4. Calificarea lui Angie în sferturi înseamnă că Serena e acum obligată să ajungă în finală ca să-și mențină locul 1. Devine tot mai interesant.

Monfils. “Rubrica Gael” din Expresso se minunează iar de varianta “no nonsense Gael”. La 30 de ani, francezul pare să fi înțeles că nu mai e chiar atât de mult timp ca să facă lucruri mari cu talentul de care dispune. Între timp, Monf a trecut cu eficiență maximă de Marcos Baghdatis și e în sferturi fără set pierdut! Bun sezonul lui de hard, apropo: titlu la Washington, semifinală la Toronto, sferturi la turneul olimpic (eșec la 6 în tiebreakul decisivului cu Nishikori).

Monica. Eliminată de Caroline Wozniacki la simplu, în turul al treilea, Moni s-a oprit și la dublu, învinsă, alături de Vania King, de rusoaicele Makarova/Vesnina. Afară de Simona a mai rămas în turneu doar Horia Tecău, alături de JJ Rojer. Cei doi joacă azi cu Quereshi/Lindstedt, pentru un loc în sferturi. Despre eliminarea Monicăi, dar și despre ce înseamnă mai exact o suprapunere dezavantajoasă de stiluri de joc, am scris aici.

Sevastova. O altă persoană care face un US Open excelent și care a fost invitată în studioul BRD Tennis Insider este Anastasia Sevastova, semn că face bine să veniți în vizită pe la emisiunea noastră. La patru zile după ce o bătuse pe Garbine Muguruza, letona a dublat acel upset cu un altul, un 6-4, 7-5 cu Johanna Konta, în optimi. Și acum, ca și cu Muguruza, au fost emoții când să închidă meciul (de data asta a scăpat un 5-3 în setul doi, plus două mingi de meci), capitol la care Sevastova suferă în continuare, dar important e că a dus treaba la capăt. Sevastova lovește frumos, are un timing excelent și arată că se poate face performanță și fără să dispui de prea multă forță.

Ghici ce. Și Kyle Edmund, altă revelație a US Open (învins noaptea trecută în trei seturi de Novak Djokovic), a fost la noi invitat. Nu în studio, ci într-un Road To, cu Andrei Pavel pe post de intervievator. Serios, aducem noroc 😉

Wozniacki. Sevastova o va întâlni pe Caroline Wozniacki, cea care și-a continuat revirimentul cu o altă victorie curată, 6-3, 6-4 cu Keys. Madison n-a mai avut norocul din turul anterior, când super talentata, dar cruda Naomi Osaka a înghețat când era pe cale să producă surpriza. Woz n-a dat nimic gratis și iat-o legând iarăși un US Open bun, deși nimeni nu-i dădea ceva șanse înainte de start. “Bun” se poate transforma în “foarte bun”: cu experiența ei și cu o nouă zi lipsită de erori (a făcut doar șapte contra lui Keys!), Caroline pornește cu șansa întâi cu Sevastova.

Vinci. Robertei Vinci îi priește aerul de la New York. După McHale și Witthoeft, ea a trecut și de Tsurenko, obținând maximul dintr-un traseu, ce-i drept, care a ajutat-o. Finalista de anul trecut reușește să se califice în al patrulea ei sfert de finală în ultimii cinci ani, o statistică pe care, probabil, puțini ar bănui-o.

Cine ce a mai câștigat. Într-un meci al generațiilor, Ivo Karlovic a avut ac de cojocul tânărului american Donaldson, iar iarna carierei lui Dr. Ivo n-ar putea fi mai blândă; el devine cel mai în vârstă jucător în optimile US Open de la Connors încoace. Tsonga l-a expus pe Jack Sock, învingându-l în patru, iar Marchenko, cum spuneam, a trecut de Kyrgios; ucraineanul conducea cu 2-1 la seturi când Nick s-a oprit. La rândul său, Wawrinka avusese nevoie de cinci seturi, cu o seară înainte, ca să-l bată pe Dan Evans.

Simona vs Suarez Navarro. Simona nu mai joacă iar pe Ashe (pentru prima dată în turneu), dar ora de start nu i s-a schimbat: pentru al patrulea meci la rând, Simona joacă prima de dimineață, la ora 11 locală – ora 18:00 în România. Acum, pe Louis Armstrong, cu Carla Suarez Navarro. Hotărât lucru, organizatorii au ghicit dorința Simonei, căreia nu-i place să aștepte o zi întreagă pentru meci și preferă să joace cât mai repede. E ideal și pentru fanii de acasă, așa că nu se plânge nimeni, nu?

Alte meciuri tari azi. Del Potro vs Thiem (la aceeași oră cu Simona), un prim test greu pentru Delpo, care deocamdată a trecut precum cuțitul prin unt de cele trei tururi (ultimul, vs Ferrer). Apoi, Andy Murray vs Grigor Dimitrov. Bulgarul i-a făcut adesea zile fripte lui Andy, cu care joacă sigur cel mai strâns din tot Big Four. L-a și bătut de trei ori, ultima oară la Miami, anul acesta. Andy va trebui să fie atent și să nu scape seturi precum cu Lorenzi. Venus Williams vs Pliskova e iar meci tare; Pliskova a scăpat, în sfârșit, de coșmarul eliminărilor timpurii la Slamuri și acum pare că nu mai vrea să se oprească. Cu tot cu Cincy, sunt opt victorii la rând pentru Karolina, care n-a mai pierdut de la meciul cu Simona, din Canada. Iar Radwanska o întâlnește pentru al doilea Slam la rând pe Ana Konjuh, alt nume tânăr care se ridică încet, dar sigur. Croata a avut mingi de meci la Wimbledon, apoi a călcat pe o minge și s-a accidentat, iar Aga a întors. Revederea va fi de văzut. Serena, Kei și Stan mai joacă azi. Programul complet al zilei e aici.

Așadar, sferturile de finală deja știute sunt Djokovic – Tsonga, Pouille – Monfils, respectiv Wozniacki – Sevastova și Vinci – Kerber.

 

Linkuri, recomandări, subiecte de discuție

Steve Tignor începe articolul său despre Anastasia Sevastova și despre tenisul ei easy-power cu o declarație potrivită a acesteia. Potrivită pentru clipele grele: “Am văzut că există viață după tenis. Dacă pierzi un meci, viața continuă. Lumea nu se sfârșește”. Sevastova, care ne-a spus ceva similar în discuția din studioul Treizecizero, a lipsit din circuit între 2013 și 2015, retrăgându-se din pricina accidentărilor.

*
NY Times, care face o treabă excelentă când vine vorba de formate noi care surprind ceea ce vedem pe terenurile de sport, a făcut acest mic studiu de caz cu forehandul lui Nick Kyrgios.

*
Spuneam la început de declarațiile lui John McEnroe despre Kyrgios. Aici e toată povestea. La Wimbledon, tot McEnroe îi transmisese lui Nick să “se uite în oglindă” după eșecul cu Andy Murray. Poate cei doi ar trebui să facă echipă? Ar fi o combinație unică. În vreme ce toată lumea e ocupată să-l critice pe australian, acest feature din New York Times încearcă să înțeleagă ce mai e de înțeles din lumea lui Nick. Există, întotdeauna, și nuanțe.

*
Louisa Thomas, în New Yorker, despre “misterioasa transformare a lui Angelique Kerber”.

*
Alt feature captivant din NY Times aruncă o privire spre cum se produc milioane de mingi de tenis pe fiecare an (că tot scrisesem în precedentul Expresso că acum există și un parfum inspirat de mingile de tenis). Cu tot cu video și cu fotografii de la locul faptei, o fabrică din Bangkok. Văzând toată munca, nu-ți prea mai vine să dai cu mingea de nervi peste stradă. Și încă un articol despre mingi și despre diferențele pe care le aduc ele de la un turneu la altul – foarte util pentru cei interesați de astfel de detalii tehnice. Veți avea mai multe informații pentru data viitoare când auziți un jucător că se plânge despre diferențele între mingi.

*
Dominic Thiem este jucătorul din generația tânără care a făcut cel mai bine tranziția către top 10. Acum nu-i mai rămâne să se mențină acolo – ușor de zis, mai greu de făcut. Una din abilitățile pe care Domi trebuie să le îmbunătățească nu este legată de joc, ci de felul în care își alege turneele. Starurile își fac programul cu accent pe turneele mari, iar Thiem, care a jucat enorm anul acesta, simte deja oboseala acumulată. Să vedem cum se descurcă contra lui Del Potro.

*
Între timp, Serena spune că încă nu se simte “așa cum Serena s-ar simți pe teren”, dar crede că poate ajunge la acest nivel în săptămâna a doua.

*
Marcos Baghdatis și-a luat un code violation mai puțin obișnuit în timpul meciului cu Gael Monfils. Motivul a fost că și-a folosit telefonul.

*
În sfârșit, US Open are acoperiș pe cea mai mare arenă de tenis din lume. După ce ani de zile s-a chinuit să găsească o soluție arhitecturală pentru a acoperi Arthur Ashe, aflat pe sol mlăștinos, acum turneul are altă problemă: nivelul zgomotului este foarte ridicat atunci când stadionul este plin. Ce soluții ar putea fi găsite, aflați din acest material.

*
Apropo de acoperiș, vreți să știți cine are cel mai bun loc de pe Ashe? Inginerul care a contribuit la proiectarea acoperișului și care supervizează acum închiderea și deschiderea lui. Partea cea mai tare: omul habar n-are de tenis.

*
Anul acesta la turneele de juniori și intercolegii de la US Open, USTA testează un cronometru pentru timpul dintre puncte, cronometru care va fi plasat pe teren, la vedere. Timpul alocat între puncte și depășirea lui au fost subiecte controversate de multe ori în trecut. Aici e un material despre utilitatea acestei inovații.

*
Jared Donaldson, americanul de 19 ani care i-a scos pe Troicki și Goffin, are pe CV ceva ce niciun alt jucător american nu are: un sejur de doi ani în Argentina, pentru a învăța să joace pe zgura roșie. Aflați aici amănuntele acestei aventuri pe care a trăit-o la 15 ani.

*
Steve Tignor dezbate șansele pe care le are “undersized Simona” pentru a câștiga US Open, declarând-o drept cea mai periculoasă jucătoare după Serena.

*
Un timeline al dominației fără precedent exercitate de Federer, Nadal și Djokovic. Împreună, cei trei au câștigat 43 din ultimele 53 de Slamuri jucate. Rămâne pe Djokovic să continue această serie.

*
Locul din complexul de la Flushing Meadows din care vezi pe mai multe terenuri dintr-un foc – sau despre modificările făcute în complex pentru a mări gradul de mobilitate între terenuri. “Obsesia oamenilor e multitaskingul. Oamenii au un apetit insațiabil pentru mișcare înainte. Nu vor să stea să se uite prea mult la același lucru”.

*
O poveste excelentă despre cum un jurnalist sportiv specializat pe baschet a fost antrenorul lui Benjamin Becker pentru câteva zile la US Open. Firește, jurnalistul n-are pregătire de antrenor, dar asta nu l-a împiedicat să caute soluții pentru ca Becker, mai cunoscut pentru că a pus capăt carierei lui Andre Agassi în urmă cu 10 ani, să-l bată pe Nishikori.

*
The Players Tribune are contribuții din ce în ce mai bune de la jucătorii de tenis. Seria ”What the (blank)?”, în care jucătorii completează spațiile goale cu lucruri din experiența proprie este foarte haioasă și ne dă niște informații drăguțe și surprinzătoare din culise. De exemplu, știați că Belinda Bencic ascultă Eminen înainte de meciuri și lui Vasek Pospisil i-e teamă că dinozaurii s-ar putea reîntoarce la viață? Într-o notă mai serioasă, cea mai recentă contribuție este a Carolinei Wozniacki, care face o declarație de dragoste pentru US Open, vorbește despre așteptări și felul în care i-au definit cariera. Alte texte recente, cel al Agnieszkăi Radwanska și cel al Monicăi Puig.

*
Tenisul din Canada nu mai e o speranță pentru viitor, ci o certitudine a prezentului. Canadienii nu îi au doar pe Milos Raonic și pe Eugenie Bouchard; au câțiva juniori de mare perspectivă, care, după toate probabilitățile, vor deveni curând prezențe solide în cele două tururi. Printre ei, Bianca Andreescu, o jucătoare de origine română. Cum a reușit Canada să devină o putere în tenis – iată o poveste pe care trebuie să o analizăm cu atenție.

*
Despre “blackouts”, adică rachetele fără design, negre. Și ce reprezintă ele pentru jucători. Plus alte câteva detalii tehnice. Spre exemplu, cum i-a convins Roger Federer pe oamenii de marketing de la Wilson să accepte ideea unei rachete de culoare neagră, inspirând un mic trend.

*
În timpul Slamurilor, jucătorii au puțin timp la dispoziție pentru treburi casnice sau pentru îngrijirea personală. Ce se întâmplă la Open dacă vrei să te … tunzi între două meciuri? 🙂 Te duci, firește, la salonul jucătorilor.

*
Un long read din recent lansata revistă de tenis Racquet, o publicație trimestrială care “celebrează arta, ideile, stilul și cultura ce înconjoară tenisul” și la care scriu destule semnături renumite. Link-ul este “Eleganța lui Arthur Ashe și pasiunea lui Muhammad Ali”, un articol al lui Steve Tignor.


Ca o paranteză, apropo de Racquet – care arată, într-adevăr, excelent din punct de vedere grafic – suntem incredibil de fericiți că propria noastră revistă a atras multe cuvinte de laudă din partea unor participanți la procesul de lansare al Racquet și că e (din perspectiva lor, dar și a voastră) la același nivel calitativ în ce privește elemente precum designul, hârtia, conceptul, coperta sau felul în care a fost primită. Dacă nu ați luat încă Treizecizero pe curat, mai sunt ceva exemplare.

*
De ce este Juan Martin Del Potro unul dintre cele mai iubite personaje din tenis la acest moment.

*
O comparație care ne arată cum a evoluat serviciul al doilea al jucătorilor din ATP între 2015 și 2016. Spre exemplu, Novak Djokovic câștigă cu 2,9 la sută mai puține puncte pe serviciul al doilea față de 2015, una dintre cele mai mari diferențe în minus din Top 20. În schimb, Nick Kyrgios câștigă cu 3,1 mai multe puncte pe serviciul secund în 2016, comparativ cu anul precedent.

*
Gael Monfils.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi