Psihologia fanilor: cum ne alegem jucătorii favoriți și ce spun antipatiile noastre despre noi

Nu există nimic care să spună mai multe despre noi ca jucătorul pe care îl detestăm. Pe cine îți place să vezi pierzând? Cine te scoate din minți în interviuri? Fanii cui te fac să-ți smulgi parul din cap? Aici este cheia de la cea mai sensibilă zonă a psihicului nostru

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Trebuie sa vă fi întrebat măcar odată: "De ce ne agităm atâta pentru un jucător sau altul?". În fond, sunt niște străini pentru noi - pe unii nici măcar nu i-am văzut în realitate. Și cu toate astea, ne petrecem ore bune din viață polemizând pe forumuri cu alți străini (!), apărându-ne favoriții și încercând să demonstrăm că ai noștri sunt mai frumoși, curajoși și vrednici de admirație decât alții. Ajungem să ne certăm cu prieteni, să facem declarații belicoase și definitive, să dăm sentințe despre calitatea interlocutorului bazate doar pe preferința sa pentru x sau y. Toți am făcut-o. Și dacă nu am spus cu voce tare enormitățile, cu siguranță le-am gândit.

Ce se întâmplă? Ne-am pierdut cumva mințile? 

Deloc. Când vorbim despre un jucător (de tenis in acest caz, dar demonstrația se poate aplica si altor sporturi), în realitate vorbim despre noi. De aceea ne înflăcărăm asa, pentru ca miza suntem noi. Alexandra Guhde, psiholog și pasionată de tenis: "Da, personalitatea și temperamentul ne influențează gusturile și preferința pentru un jucător sau altul. Cum ar putea să nu le influențeze? Chiar și înclinațiile tehnice și estetice sunt influențate de personalitate. Ne plac loviturile ciudate sau forma pură? Serviciul puternic sau returul excelent? Jocul complet sau doar din spatele terenului?". 

Ne plac, deci, jucătorii care seamănă cu noi? Da, dar lucrurile sunt un pic mai complicate. "Vorbind din experiență, aș spune că oamenii au tendința să susțină jucători pe care îi percep ca având calități valoroase pentru ei sau la care aspiră și ei. Totuși, deși mulți fani se regăsesc în aceste idealuri proiectate, văzându-și jucătorul favorit ca pe o versiune mai bună a lor, alții se identifică cu "rănile" lor. Fernando Verdasco pare a avea mulți fani de acest tip, la fel și Ernests Gulbis. Este vorba aici de recunoașterea unui potențial nerealizat și a unei posibile experiențe vindecătoare pe care fanii o speră încurajându-i". 

Lucrurile devin interesante. Cu alte cuvinte, nu suntem atașați doar de calitățile noastre (cele pe care le avem sau cele pe care aspirăm să le avem), ci și de defectele sau de vulnerabilitățile noastre. Susținând jucători care prezintă același tip de neajunsuri, sperăm că dacă ei le vor depăși, atunci poate reușim și noi. Mărturisesc ca am printre favoriți jucători din ambele categorii: și idealuri proiectate, și "răni". E un exercițiu interesant să vezi care e care și este un warm-up numai bun pentru ce va urma, adevăratul test pentru orice suporter. Să-i dam din nou cuvântul doamnei psiholog. 

"Nu există nimic care să spună mai multe despre noi ca jucătorul pe care îl detestăm. Pe cine îți place să vezi pierzând? Cine te scoate din minți în interviuri? Fanii cui te fac să-ți smulgi parul din cap? Aici este cheia de la cea mai sensibilă zonă a psihicului nostru. De regulă, cu cât antipatia este mai neclintită, cu atât este mai probabil ca dincolo de ea să se afle un adevăr personal pe care nu îl conștientizăm încă. Chestiunea mai dificilă este să înțelegi despre ce fel de adevăr personal este vorba". 

Acum, dacă tot am ajuns până aici, să ne suflecăm mânecile. Personal, observ ca am diferite niveluri de antipatie. Sunt jucători care nu îmi plac, dar care mă lasă rece. Pot să-i ignor suveran carevasăzică. Dar am jucători pe care așa nu-i pot suferi, că mi-e greu și să mă gândesc la motivele pentru care nu-i pot suferi. Numai ideea de a mă gândi la ei mă enervează. Adevărat, este foarte dificil de descoperit ce adevăr personal se ascunde dincolo de o antipatie. Cu toate astea, m-am opintit să verbalizez ce anume mă calcă pe nervi la unul dintre "preferații" mei. Procesul a fost neplăcut si anevoios - ca și cum ai merge printr-o mlaștină, bâjbâind prin întuneric. Până la urma ai dreptul sa te intrebi: merită să-mi stric ziua gândindu-mă la oameni care mă scot din sărite? Da, pentru că ce ne scoate din sărite la ei există și în noi, dar neacceptat încă. 

"Toți avem o parte întunecată, pe care ne e greu să o recunoaștem ca a noastră. De aceea ne și vine mai ușor să o proiectăm în alții. Problema este că orice proiectăm și refuzăm să acceptăm ca parte din noi ne diminuează întregimea sinelui. Carl Jung a spus-o foarte bine: "Nu devenim mai înțelepți imaginându-ne figuri luminoase, ci deslușind întunericul și aducându-l la lumină". Cu alte cuvinte, e bine să avem eroi, dar putem învăța cel puțin la fel de mult de la cei pe care îi distribuim în rolurile negative". 

În concluzie, cei care îl numesc pe Federer "campionul bogătanilor" ar face bine să caute și să se împace cu "bogătanul" din ei, pentru că este acolo, fie că vor sau nu. Cei care îl cataloghează pe Nadal ca truditor lipsit de finețe ar trebui să accepte că și ei au o parte proletară și nesofisticată. Cei care îl disprețuiesc pe Gulbis sau pe Fognini sau pe Monfils pe motiv ca sunt niste clovni răsfățați și neserioși, ei bine... ați înțeles ideea. Interesant, nu este obligatoriu ca toți cei care antipatizează un jucător să-l antipatizeze pentru același motiv. Această variație este, cred, cea mai buna dovadă că nu jucătorul este neapărat posesorul acelor trăsături divers negative, ci cei care i le atribuie. 

Spune-mi pe cine haterești (și de ce anume) ca să-ți spun cine ești. Simpatia sau antipatia pentru anumiți jucători ne indică drumul către părțile luminoase și întunecate din interiorul nostru. Ce facem mai departe cu aceste informații depinde în întregime de noi: conștientizăm că și dragostea și ura sunt în ochiul privitorului și încercăm să ne înțelegem "ochii", sau continuăm să-i slăvim pe unii și să-i desființăm pe alții, la fel de orbește? Alegerea ne aparține.

Abonează-te aici la noul newsletter Treizecizero

* indicates required
Email Format
Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii