Preview-ul finalei: Cum se va juca și decide a doua finală a Simonei Halep la Roland Garros

Camelia Butuligă | 10 iunie 2017

Finala de la Roland Garros nu este, sub nicio formă, un meci simplu. Și nu doar pentru că presiunea mizei este imensă. Jelena Ostapenko se poate dovedi un adversar formidabil. Depinde de Simona cum își va pune în valoare jocul, planul și experiența superioară.

Roland Garros este oferit de

A venit și Ziua. Iar eu sunt aici ca să torn o binevenită găleată de apă rece, adică un preview al finalei, pe mințile voastre înfierbântate. Cu plăcere.

Mulți dintre voi știți datele problemei, dar să le recapitulăm încă o dată, ca să știm cu cine avem de a face. Jelena Ostapenko, 20 de ani, fostă câștigătoare a Wiimbledon la juniori, până anul acesta nu a câștigat niciun titlu WTA și niciun meci la Roland Garros. Iat-o acum direct în finală, cu niște statistici pe loviturile câștigătoare și viteza forehandului care ies din parametrii WTA și fac revagii și în cei ai ATP.

Cu un joc de atac total, pe care Timea Bacsinszky, învinsa ei din semifinală, l-a rezumat cu un ”CINE încearcă așa ceva?!” Ostapenko a deraiat până acum adversare de toate felurile: cu joc agresiv (Puig sau Stosur), de contraatac (Tsurenko, Wozniacki), sau creativ-disruptive ca Bacsinszky. Adversarele ei au fost în majoritate mai experimentate ca ea, și la nivel de vârstă, dar și la nivel de palmares. Însă Jelena a ilustrat ideea colegei ei de generație și de filozofie a jocului, Naomi Osaka, care spunea recent că atunci când ești suficient de bun, poate experiența nu mai este un factor. Cu siguranță, până acum, Ostapenko a dovedit asta și aici mă refer la scorurile cu care a obținut aceste victorii: din șase meciuri, patru au fost câștigate în decisiv. Din aceste patru, Ostapenko a întors trei după ce pierduse primul set.

Letona este un amestec ciudat de bosumflare și eficiență. Abia ieșită din adolescență, își arată vârsta pe teren: când pierde, se comportă ca un copil căruia i se refuză bomboana. Rachete aruncate teatral, îmbufnări și brațe încrucișate, gesturi de personaj de desene animate. Cu toate astea, volatilitatea ei nu este o povară, căci stările ei de spirit nu durează prea mult. La fel de repede cum se supără, Jelena își revine și îi dă înainte cu loviturile ei amețitoare. Singura constantă din meciurile ei este aceasta: continuă să dea în minge cu sete.

Fizic, este o jucătoare compactă, care a făcut dans și balet în copilărie și adora dansurile latino. Este, deci, iute și energică, având avantajele jucătoarelor înalte, dar nu greutatea lor de a se deplasa. Loviturile ei nu arată așa de periculoase când le pregătește, dar cumva reușește să propulseze mingea cu viteze uluitoare. De asemenea, instinctul ei e să atace fiecare minge și rareori ezită. E bine când ai un singur plan și nu trebuie să faci prea multe alegeri pe teren.

Aici va fi treaba Simonei să pună bețe în roate acestui tren scăpat de sub control care e jocul lui Ostapenko: să o miște, să-i pună întrebări cu mingi diferite și s-o țintuiască în spate suficient cât letona să nu poată facă winnere după bunul plac. De asemenea, este crucial ca Simona să n-o lase să intre în vreo transă în care să adune puncte multe consecutive. Aici serviciul va trebui speculat, ca fiind poarta prin care avântul ofensiv al Jelenei poate fi stăvilit – Simona va trebui să facă breșe pe fiecare serviciu secund, să returneze ofensiv și să facă cât de multe puncte gratis poate, pentru că, în rest, va trebui să alerge mâncând pământul. De asemenea, trebuie să se aștepte la același tratament pe propriul serviciu. Letona a plesnit serviciul doi al Timeei de nu s-a văzut: Simona va avea nevoie ca procentajul pe primul să nu scadă sub cote de avarie și va avea nevoie de viclenie și curaj pentru a găsi niște plasamente istețe care s-o surprindă pe adversară.

Cam asta e fișa tehnică: fiecare are arme diferite și redutabile și fiecare va încerca s-o manevreze pe cealaltă încât să-și pună în valoare jocul. Ostapenko a jucat până acum cu trei jucătoare de contraatac. Simona a jucat cu două jucătoare care au lovit totul cu abandon. Planul lor de joc e clar. Dar azi nu cred că planul va fi problema, ci care va executa mai bine.

Și aici revenim la mentalitățile lor. Orice calitate se poate transforma în defect în alt context. Lipsa de experiență a lui Ostapenko a ajutat-o să joace până acum cu inconștiența și curajul tinereții, însă dacă însemnătatea finalei se va prăvăli brusc peste ea sau daca se va găsi într-o situație dificilă pe teren, s-ar putea să nu aibă uneltele necesare să facă față. De partea cealaltă, Simona este mai mult decât conștientă de însemnătatea acestei finale: a mai fost aici, practic, în 2014, ea era un fel de Ostapenko. La conferință a spus că atunci, faptul că a fost ”cu capul în nori” și super surescitată nu au ajutat-o. De asemenea, nici gestionarea aspectelor offcourt n-a fost ideală: ”Cred că erau 50 de oameni pe lângă mine înainte de finală”, a spus Simona referindu-se la familia și prietenii care au zburat atunci la Paris. ”Acum, sunt doar eu și echipa mea, și toți suntem la fel de concentrați.” Ostapenko, de cealaltă parte, a fost sunată după semifinală de președintele Letoniei, printre mulți alții. Ambele sunt în momente foarte diferite ale carierei, ambele au atât slăbiciuni, cât și puncte forte, și în joc, și în mentalitate.

Simona a spus foarte hotărâtă la conferința de presă de ieri: ”Sper să nu se ajungă în decisiv”. Subtextul era că vrea victoria în două seturi. Privirea ei directă și tonul scurt mi-au plăcut. Indiferent dacă va trebui sau nu să joace decisiv, e bine că este într-o dispoziție nemiloasă, pentru că va avea nevoie de cruzime ca să câștige. Ea nu are luxul inconștienței tinereții și nici forța nonșalantă a loviturilor Jelenei. De partea ei, Simona are conștiința faptului că obținerea acestui trofeu va implica suferință și luciditate.

Nu știu ce-o să se întâmple. Dar indiferent dacă Simona va câștiga sau va pierde, va fi important să nu aibă regrete. Să joace tot, cât de mult și intens și fără opreliști poate. Dacă va fi suficient ca să câștige, atunci bine. Dacă nu, să plece de aici știind că și-a făcut datoria și că a întâlnit pur și simplu o adversară care a fost mai bună azi.

Foto: Jimmie48Photography

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.

Prezența 30-0 la Roland Garros este susținută de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi