Pentru Raluca Olaru, lucrurile încep, după o lungă așteptare, să se lege: "Pe an ce trece, efectiv înveți mereu. Înveți lucruri despre tine, despre sport"

În liniște, Raluca Olaru a pus cap la cap cel mai solid început de sezon al românilor. Ajutată de Olga Savchuk și de o stabilitate pe care nu mai spera să o mai găsească, Raluca a reușit un start de an foarte bun, cu o finală la Shenzhen și un titlu la Hobart. Cele două au adus cu ele la Melbourne forma bună și încrederea, și au trecut în turul al doilea cu o victorie solidă, 6-2, 6-4 cu Naomi Osaka și Monica Puig, două jucătoare care chiar dacă nu joacă dublu constant, pot deveni imprevizibile tocmai de asta. “Nu-s neapărat cu ce suntem noi obișnuite. Primul set a fost bine, cu siguranță. Am început bine și setul doi, apoi a fost un moment în care ele au plusat, au început să lovească mai puternic și noi am făcut un pic pasul în spate, dar pe final, a fost bine din nou”, a făcut Raluca radiografia meciului. “Au fost momente când au fost și emoții destul de mari, fiind și primul meci, Grand Slam, dar sunt mulțumită per total”.

E o idee pe care o regăsești la aproape orice jucător profesionist de tenis, indiferent de locul din clasament: primul tur al unui turneu, al unui Slam în particular, trebuie depășit cumva, oricum. Jocul are timp să crească ulterior. 

Altă idee pe care o regăsim la jucători, în special pe măsură ce se lovesc de obstacole, se maturizează și înțeleg ce e important, e că rezultatele trec pe planul secund, oricât de ciudat ar putea suna asta. Ele devin o consecință normală a unei munci bine făcute, iar atunci, focusul trece pe muncă, pe procesul în sine. De aceea auzim tenismeni care spun că nu-s neapărat îngrijorați de o serie mai proastă, sau nu pun problema în termenii în care o fac media sau suporterii. 

Raluca face la fel acum. Deși are rezultate bune în startul de sezon, altceva o bucură: “Starea e bună pentru că sunt mulțumită de mine și de ce fac. Față de alte dăți, deșă mă bucur de rezultate, nu pun atât de mare preț pe ele, ci pun mai mult preț pe ce fac eu zilnic și pe cum mă simt eu în teren, cum stau cu pregătirea fizică. Toată energia asta pe care o depun e una pozitivă și asta mă bucură enorm. Nu mă gândesc aât de mult la victorii, la meciuri”, mi-a spus după meci. 

Apropo de pregătirea fizică. Discutăm adesea foarte mult despre mental, uitând că elementul de bază rămâne munca la antrenamente. Raluca spune că pregătirea intensă din intersezon – “Eram atât, dar atât de obosită! Dar în același timp trăgeam, nu am dat înapoi, am continuat și simțeam că e bine ce fac” – își arată acum beneficiile. 

În ce fel simți diferența, concret?

“În felul în care îți revii după un meci mai greu, simplul fapt că ai continuitate. Uneori, continuitatea (sau lipsa ei) poate o pui pe seama mentalului și e normal, intră și asta în joc. Dar faptul că ești bine fizic contează mult. Simți asta, efectiv, când te trezești de dimineață după o săptămână plină cu meciuri. Ai din nou meci, dar simți că ești bine! Nu te apasă oboseala. Nu spui «sunt obosită», ci «ok, sunt puțin obosită, dar pot în continuare». Cam asta am simțit diferit de data asta“.

Ralu sumarizează, schimbându-și brusc tonul vocii: “Pe an ce trece, efectiv înveți mereu. Înveți lucruri despre tine, despre sport… Mă bucur că se întâmplă asta și că pot să evoluez“.

Seria solicitantă dintre Shenzhen și Hobart a fost posibilă chiar dacă Raluca a plecat cu febră de acasă, din România. Apoi, ea și Olga au depășit un moment de răscruce în meciul doi (câștigat cu 14-12 în decisiv): “Adversarele jucau foarte bine, am simțit că ne-au condus tot meciul, și ca scor și ca joc. Dar nu ne-am lăsat deloc deloc, până în ultimul moment, iar pe final chiar am simțit că am prins încredere, că am depășit un moment, după care am început să joc foarte bine. Pe final, acolo, în super-tiebreak-ul ăla de 14-12, am simțit că pot. Am simțit că am depășit un prag”, spune Raluca. 

Finala pierdută la Shenzhen cu adversare titrate la dublu nu le-a schimbat starea de spirit, iar experiența de la Hobart, deși în alte condiții de joc, le-a întărit și mai mult: “S-a legat bine la Hobart, dar la fel, fără nicio așteptare, doar ne-am făcut treaba, ne-am văzut de ale noastre. Ne înțelegem bine, și s-a legat!”

Totul se învârte în jurul acestui “s-a legat“. Echipa cu Olga Savchuk, probabil cea mai funcțională dintre formuleles în care a fost parte Raluca, s-a reluat din octombrie, la Moscova, la finalul anului trecut. “Am stabilit întâi partea de Australia, și deja avansăm cu calendarul, mai ales că acum e o regulă nouă, înscrierea e cu două săptămâni înainte la dublu și poți să-ți faci mult mai bine programul așa”.

“După atâția ani de nereușite pe partea asta de parteneriat, chiar ajunsesem într-un punct în care mi-am zis “frate, eu îmi văd de treaba mea și sunt pregătită. Dacă e să se lege, eu să fiu pregătită”.

Iar acum pare să se fi legat. “Chiar merge foarte bine relația cu Olga, iar parteneriatul funcționează în toate privințele: antrenamente, meciuri, off-court, decizii. So far so good”. 

“Ca de obicei, s-au legat când te aștepți mai puțin. Tipic, așa se întâmplă. Dar mă bucur mult”, concluzionează Raluca. “Dar nu vreau decât să iau totul pas cu pas, fără așteptări, fără calcule, nu vreau să mă gândesc decât la ce am de făcut.“

*

Citește toate interviurile cu jucătorii români de la Australian Open

Sorana Cîrstea (prima parte | a doua parte)
Ana Bogdan
Patricia Țig
Monica Niculescu
Irina Begu (turul 1 | turul 2)
Simona Halep
Horia Tecău
Florin Mergea