Paris Masters: Cursa pentru numărul 1 ATP continuă târâș-grăpiș, ultimul loc la Londra este și el pus la bătaie

Ca să treacă pe primul loc de luni, Andy Murray are nevoie să câștige titlul, iar Djokovic să nu ajungă în finală.

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Timp de un set, Grigor Dimitrov a reușit să ne facă să ne îndoim că Novak Djokovic va găsi resurse pentru a continua marșul anevoios către sfârșitul acestui sezon în calitate de lider. Dimitrov a servit și a returnat agresiv și a câștigat nouă din cele zece urcări la fileu: dacă ar fi convertit mai mult de două din cele șase mingi de break avute, scorul putea fi mai drastic decât acel 6-4. 

Dimitrov a hotărât să mizeze pe cartea agresivității - o decizie bună, mai ales contra lui Djokovic, care nu lasă adversarilor prea multe opțiuni. Fie alergi cot la cot cu el (și asta nu poate să facă acum decât Murray), fie închizi ochii și lovești tot. Partea proastă este că marja de eroare pentru un astfel de joc este minusculă, și ce a intrat în setul unu n-a mai găsi terenul în setul doi și trei. Dimitrov a terminat meciul cu 55 de nefortate și n-a mai avut decât patru urcări la fileu câștigate și două șanse de break (nefructificate) în ultimele două seturi. Djokovic a trebuit să muncească ceva (două ore și 23 de minute) din cauza startului ratat, dar odată ce și-a găsit ritmul, scorul a fost nemilos: 6-2, 6-3. Pauza medicală pe care a cerut-o în setul doi pentru o problemă la gambă după o alunecare nu a părut să-l afecteze. 

De partea sa, Dimitrov trebuie să fie optimist: după multe căutări, parcă începe să se apropie de o schemă de joc care să-l reprezinte și să-l ajute. Punctul de mai jos este un exemplu bun: varietate în jurul unui forehand dominant și un backhand mai degrabă precis decât forțos. 

”Nu pot controla ce se întâmplă pe partea sa de tablou”, a răspuns Murray, când a fost întrebat dacă va reuși să-i smulgă lui Djokovic poziția fruntașă în clasament. Tot ce poate să facă e să-și vadă de meciurile lui și să încerce să ajungă în finală - același lucru trebuie să-l facă și Djokovic. Până acum, ambii sunt în grafic. După ce Novak i-a tăiat avântul lui Grigor, Murray l-a desumflat din nou pe Pouille. Bietul francez reușește să piardă iarăși drastic contra lui Andy: la Roma i-a luat trei game-uri, la Shanghai patru, azi trei. Întrebat înainte de meci ce se întâmplă contra lui Murray, Pouille a observat că în ciuda scorului, multe game-uri sunt apropiate și le pierde de la game point. Adevărat, azi s-a întâmplat din nou același lucru. Problema lui Pouille este că serviciul său este serios afectat de retururile lui Murray și încă nu a reușit să găsească o soluție. În rarele cazuri când reușește să înceapă schimbul de pe picior de egalitate, nu-i e clar ce strategie să adopte: dacă stă în spate, Murray îl deșiră prin varietate, dacă vine în față, este pasat și lobat. În plus, această problemă de match-up începe să-l apese, ceea ce va face și mai problematice meciurile lor viitoare. 

Dar să-l lăsăm pe Lucas, că are el timp destul să se dumirească ce trebuie să joace contra lui Murray, și să ne întoarcem la cei doi veterani încleștați volens nolens într-o luptă pe care parcă niciunul n-o savurează. Murray a făcut aluzie că el nici nu prea avea în plan să fie numărul unu anul acesta. ”Era mai probabil să încerc la anul în februarie-martie, pentru că nu am multe puncte de apărat. Anul trecut nu am jucat deloc în februarie.” Dar acum, dacă tot s-a trezit pe valul ăsta de formă bună (are 17 victorii consecutive), ce să facă? Merge înainte. 

De partea cealaltă, Novak a adus cu el ca suport moral un fel de sfătuitor/antrenor/vraci New-Age în persoana lui Pepe Imaz, un spaniol fost jucător de top 150 în anii 90 care are acum o academie de tenis numită Amor Y Paz. Întrebat ce rol are în echipa sa, din care lipsesc și Vajda și Becker deocamdată, Djokovic i-a contrazis pe cei care îl numesc pe Imaz ”guru”: ”Nu știu unde ați auzit asta. El a activat în tenis toată viața sa și mă bucur că a venit împreună cu fratele meu să lucreze cu mine săptămâna aceasta. Nu vreau să intru în detalii, pentru că nu are sens. Știu că presa vrea să facă mare caz din asta, numindu-l ”guru”, dar nu vreau să las loc de speculații. Este aici, parte din echipa mea și gata.”

Site-ul academiei lui Imaz declară că obiectivul lor principal este ”de a-i ajuta pe jucători să-și recapete dragostea pentru tenis, dar mai ales, pentru ei înșiși”. Cu Novak cred că mai au ceva de lucru, dar sunt pe drumul cel bun. 

Următoarele obstacole pentru cei doi maratoniști fruntași sunt Cilic, pentru Djokovic, și Berdych, pentru Murray. Cilic nu l-a învins niciodată pe Novak în 14 meciuri și a pierdut cu scoruri drastice ultimele patru întâlniri. ”Lui îi place să joace contra mea și mie nu-mi place să joc contra lui”, a declarat Marin Captain Obvious. Dar cine știe, poate a 15-a oară e cu noroc, mai ales că Cilic trece printr-o perioadă fastă, cu titlu săptămâna trecută la Basel și calificare la Londra. Murray are la rândul său un h2h confortabil contra lui Berdych (9-6, cu ultimele cinci meciuri câștigate). 

Bătălia pentru ultimul bilet spre Londra se dă între Tsonga, Berdych și Thiem. Tsonga trebuie să ia titlul la Paris; destul de greu, dar este mai aproape cu un pas, pentru că tocmai l-a învins pe Nishikori. Berdych trebuie să facă finala, sau semifinala cu condiția ca Jo să nu ia titlul. Thiem se califică dacă Jo nu ia titlul și Berdych pierde în sferturi. 

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii