Parcursul de vis al Laurei Siegemund e completat cu prima ei finală; continuă și seria de victorii pe zgură a lui Rafa

Camelia Butuligă | 23 aprilie 2016

Altă jucătoare care și-a pus la un moment dat problema retragerii are acum un comeback spectaculos. În cazul Laurei Siegemund, presiunea publică aproape că i-a terminat cariera în primă fază. Un 6-4, 6-2 cu Radwanska, victorie care le urmează pe cele cu Simona Halep și cu Roberta Vinci, i-a adus însă prima finală WTA a carierei. O va întâlni pe Angelique Kerber.

Porsche Tennis Grand Prix, Stuttgart

Povestea turneului este nemțoaica Laura Siegemund, 28 de ani, la ora actuală numărul 71 mondial (cea mai bună clasare a ei), care a ieșit în trombă din calificări, a înșiruit în urma ei numai meciuri de două seturi, ultimele trei victime fiind jucătoare de top 10: Halep, Vinci și Radwanska. Are opt ore petrecute pe teren în această săptămână și nu dă semne că s-ar opri: va juca în finală contra lui Kerber, deci, indiferent de rezultat, Germania va câștiga. 

Cine este această Laura Siegemund, care-mi bate toate jucătoarele favorite? Are trei titluri WTA International la dublu, câștigate toate în a doua parte a anului trecut. E profesionistă de 10 ani, deci întrebarea pentru toată lumea a fost: de ce abia acum? Stuttgart este turneul ei de acasă și după victoria contra Simonei a declarat că nu are nimic de pierdut, nu este favorită în niciunul dintre meciuri. Poate de aceea săptămâna aceasta a arătat un joc de top 20 și o mentalitate așișderea?

În fapt, revirimentul ei a fost anunțat discret de tot soiul de rezultate. Are o grămadă de titluri și finale ITF, și la simplu, și la dublu, multe rezultate decente încă de anul trecut, care au contribuit la un salt în clasament aproape neobservat. Înainte de Stutgart, a mai făcut sferturi la Charleston, unde, pe lângă Patricia Țig, a bătut-o și pe Madison Keys. La Indian Wells o învinsese și pe Irina Begu, ceea ce o saltă la un solid 3-0 contra româncelor în acest an. De asemenea, reușise un tur III la Australian Open, motiv pentru presa germană să înceapă cu articole de tipul „Cine-i Laura Siegemund” și să-și aducă aminte că, undeva în trecut, o comparase pe aceasta cu Steffi Graf. Fostă campioană la Orange Bowl, Laura fusese deja proclamată de media drept o jucătoare cu un viitor strălucitor. Dar cum se întâmplă în atâtea ocazii, presiunea a frânt-o pe Siegemund, aceasta clacând sub greutatea așteptărilor puse în ea. După ani buni în care a bântuit prin turneele mici și foarte mici, ea a fost foarte aproape să se lase de tenis. Mai mult, și-a rupt ligamentele în vara lui 2012, moment în care prioritățile i s-au schimbat complet. Și-a luat diploma în psihologie și spunea că educația e mult mai importantă pentru ea decât tenisul. Mai mult, lucrarea ei de licență e pe o temă pe care se pot scrie nu una, ci zeci de lucrări: „choking under pressure”, dificultatea de a face față presiunii exercitate de public sau de o situație anume. Dar 2015 a schimbat totul pentru ea, în special faptul că a reușit să treacă de calificări la Wimbledon. Au urmat alte rezultate bune și urcușul confirmat în această primăvară.

Ca joc, este un baseliner agresiv, dar cu un serviciu foarte bun pentru înălțimea ei (cu Radwanska a avut 90% procentaj pe primul!) și cu veniri rapide în față. Și-a adaptat jocul la zgură, variază, folosește scurtele eficient. De asemenea, este foarte dinamică în deplasare și în tonusul pe care îl arată pe teren; expresivă, foarte extrovertită și când reușește lovituri bune, și în felul în care se bucură după victorii și vorbește în interviul de pe teren. Are o echipă numeroasă care o susține din tribună și a declarat că prietenul ei îi este și fizioterapeut.

Pentru Laura Siegemund este cu siguranță săptâmâna cea mai bună din carieră. Pentru Angelique Kerber, este doar o săptămână normală, în care face ce se așteaptă toată lumea că va face o favorită care a câștigat aici anul trecut: își bate adversarele și își apără titlul. Kerber a avut doar trei meciuri până acum; deși două dintre ele au avut trei seturi, ar trebui să fie teoretic mai fresh fizic decât Siegemund. Ultimul meci mai ales, contra Kvitovei, trebuie că a fost foarte mulțumitor pentru Angie, datorită felului în care a evoluat: o luptă grea contra unei rivale care poate să spulbere de pe teren pe oricine cu loviturile ei. Kerber le-a simțit pe pielea ei în setul doi, pierdut cu 6-4. Însă în decisiv, tenisul ei a devenit din nou de netrecut.

Anul acesta, Angie și-a perfecționat stilul defensiv și i-a adăugat o anumită duritate. A fost mereu expertă în a alerga și a bloca loviturile agresive (slăbiciunile ei erau serviciul și faptul că era deseori împinsă prea în spate). Acum pare să fi luat aminte la tactica unui alt stângaci celebru, Rafa Nadal, și dublează terenul pe care are de apărat adversara cu crosurile extrem de închise. Cele de forehand mai ales, care aruncă adversarele în afara terenului pe reverul lor, sunt criminale. Serviciul s-a transformat și el dintr-o lovitură medie într-una care îi poate face puncte ușor. De asemenea, are o poziție în teren mai avansată decâîn trecut și ia inițiativa mai repede în schimburi.

Kerber va porni favorită, dar sper că a studiat meciurile lui Siegemund, pentru că nu-i de glumă cu ea. Noi și Germania ieșim câștigați oricum, pentru că o finală între o jucătoare agresivă și una care absoarbe și întoarce tot este mereu distractivă. 

Open Banc Sadabell, Barcelona

Ca și Kerber la Stuttgart, campionul en-titre de la Barcelona, Kei Nishikori, a ajuns în finală. Ca și Laura Siegemund, nu a pierdut niciun set pe drum. Azi l-a dominat copios pe Benoit Paire, al cărui singur punct memorabil a venit la match point, când s-a hotărât să lovească așa ceva:

Kei are o mică poveste de amor cu Barcelona: este al treilea an la rând în finală și, cum le-a câștigat pe celelalte două, a adunat 14 victorii consecutive deja. Dar răsplata sa este un Rafael Nadal renăscut, care a câștigat opt din precedentele nouă ediții ale turneului și care a câștigat confortabil contra lui Kohlschreiber, chiar dacă nu a jucat cel mai bun tenis al său. ”E dificil să menții un nivel ridical, mai ales când joci două săptămâni la rând”, a spus Rafa, ”dar sunt bucuros că mi-am gestionat foarte bine propriul serviciu și nu a trebuit să salvez decât o minge de break.” Kei va avea nevoie de vreo câteva revere ca acesta contra lui Rafa:

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi