Novak Djokovic: victoria numărul 600 a carierei și locul 1 aproape asigurat

Într-o zi cu multe cifre, Novak Djokovic are două certitudini: victoria cu numărul 600 a carierei și mărirea ecartului care-l separă de Roger Federer în fruntea clasamentului: atât de mult încât lupta celor doi, devenită brusc interesantă pe segmentul Shanghai – Basel, s-a cam stins înainte de a-și trăi punctul maxim. Afară de cazul în care un scenariu complicat devine realitate, Djokovic va încheia sezonul pe primul loc. Ca să-i sufle acest loc, Federer are nevoie să câștige Turneul Campionilor și Cupa Davis, iar Djokovic să nu câștige mai mult de două meciuri la Londra.

Până la urmă, clasamentul spune iar adevărul, în forma lui de acum. Cu titlul de la Paris, Nole a ajuns la patru titluri de Masters anul acesta, dublu față de Federer (celelalte trei au ajuns la Nadal, Wawrinka și Tsonga). Sârbul conduce plutonul și în ce privește victoriile versus Top 10, cincisprezece la număr, în vreme ce Federer are întâietate în topul numărului de meciuri câștigate per total, 68, și în cel al finalelor jucate, nu mai puțin de 10. Dar Djokovic are și un Slam în palmares, plus o altă finală, ceea ce înclină balanța decisiv în favoarea proaspătului tătic.

Cunoscut drept un turneu imprevizibil, anul acesta Paris n-a surprins decât prin numele finalistului. Nimic din ce s-a întâmplat în finală n-a trecut de limitele normalului: Raonic a rămas Raonic, mărginit în soluții tactice și expus în fața unui returner world-class; Djokovic a rămas Djokovic, același apărător magnific, cu o experiență și cu un bagaj de soluții net superioare adversarului său. Novak a început fiecare set în forță, iar Raonic s-a simțit presat nu doar de retururile lui Nole, ci și de greutatea scorului. Soluția care l-a scos la liman în prima victorie a carierei contra lui Federer, forehandul inside-out, n-a mai mers, fiind usor aparat de Nole. Ca să se ferească de rever și să ocolească mingea ca să dea cu dreapta, Raonic a lovit uneori din situații incomode sau a lăsat prea mult teren liber expus, o pâine de mâncat pentru mult mai agilul Djokovic. Serviciul lui Milos a fost ușor neutralizat; de altfel, Novak s-a pregătit special pentru finală antrenându-se cu Bojan Bozovic, un big-server foarte înalt, fost profesionist, care l-a încălzit serios pe liderul mondial până înainte de finală cu servicii puternice. L-a ajutat, pentru că sârbul a câștigat 12 din 19 puncte jucate pe serviciul doi al lui Milos.

“Cheia meciului a fost să pun în teren cât mai multe retururi. E mai simplu de zis decât de făcut, când cineva îți servește constant cu 220 de kilometri. Raonic folosește serviciul ca pe arma sa principală, i-a funcționat bine pe parcursul întregii săptămâni, se bazează din plin pe serviciu. Știam că, dacă îl oblig să lovească o minge în plus, asta ar putea să-i scadă procentajul pe primul serviciu și poate mă ajută să iau inițiativa pe al doilea”, a spus Djokovic. Mereu în control, Nole a reamintit de victoria de la Roland Garros contra canadianului, un alt meci care n-a stat niciodată în dubiu. “Am făcut cel mai bun meci al săptămânii exact în finală”, a mai spus Djokovic, care a încheiat cu bine o săptămână în care n-a cedat niciun set într-un parcurs presărat cu meciuri capcană, cu adversari potențial periculoși: Kohlschreiber, Monfils, Murray, apoi revanșa cu Nishikori din semifinale, și succesul clar cu Raonic.

Pentru Milos, rămâne oricum o săptămână de ținut minte. A doua sa finală de Masters (și pe prima a pierdut-o, cu Nadal la Montreal 2013), dar, mai important, prima calificare la Turneul Campionilor, unde va ajunge de pe locul 7 în lume și cu un moral excelent, fără multe lucruri de pierdut.

Pentru Djokovic, titlul de la Paris n-ar putea fi mai potrivit ca timing, în special într-o perioadă aglomerată și consumatoare de energii pe plan personal. Îi rezolvă, în bună parte, problema locului 1 și îl încurajează înaintea ultimului obiectiv major al anului. Novak va începe ATP Finals având în spate o serie de 27 de victorii consecutive indoor și va fi, pe drept, principalul candidat la titlu când la O2 se va da startul ultimului turneu din 2014.

Jucători activi cu peste 600 de meciuri câștigate în carieră

Roger Federer 991
Rafael Nadal 706
Lleyton Hewitt 611
David Ferrer 602
Novak Djokovic 600

Ordinea capilor de serie înainte de tragerea la sorți a WTF, programată luni

1. Novak Djokovic
2. Roger Federer
3. Stan Wawrinka
4. Kei Nishikori
5. Andy Murray
6. Tomas Berdych
7. Milos Raonic
8. Marin Cilic

Dilema rezervelor: Dimitrov a refuzat

Dacă David Ferrer va fi prima rezervă la Londra, omul care va intra pe teren în cazul în care unul din primii opt se va accidenta, pentru poziția a 2-a ca rezervă s-a ajuns la o situație bizară: următorul îndreptățit să o ocupe, conform clasamentului, era Grigor Dimitrov, însă bulgarul a refuzat. Motivul oficial: probleme personale, dar Dimitrov spusese acum câteva zile, într-o conferință după înfrângerea cu Murray, că ideea de a fi rezervă nu e “my thing” și că nu i-ar plăcea să fie la Londra ca să spere că altcineva se va accidenta, ci preferă să ajungă la turneu pe puterile lui. Jo-Wilfried Tsonga, următorul clasat, a preferat să se pregătească pentru finala Cupei Davis, Ernests Gulbis, locul 13, a refuzat și el, tot din “motive personale”, așa că a doua rezervă va fi Feliciano Lopez, locul 14 mondial.

Frații Bryan, altă premieră

După ce i-au învins în semifinale pe Horia Tecău și Jean Julien Rojer, rezultat care a pus capăt seriei românești de finale consecutive, frații Bryan au câștigat și finala de la Paris, 7-6, 5-7, 10-6. Asta înseamnă că The Bryan Brothers au devenit prima pereche de dublu care câștigă șase titluri de Masters în același sezon. Premiera e valabilă și pentru simplu, unde nimeni n-a adunat atâtea trofee într-un an.