Novak Djokovic preia controlul în rivalitatea cu Federer, este din nou în finala Australian Open

Camelia Butuligă | 28 ianuarie 2016

Novak Djokovic este primul finalist al Australian Open, după o nouă evoluție senzațională. Sârbul trece în fruntea rivalității cu Roger Federer și are acum bilanț pozitiv cu toți jucătorii din Top 10. Pe cei din Top 5 i-a învins de câte cel puțin 20 de ori fiecare

Pe vremuri Federer reușea să-l surprindă pe Djokovic începând excelent, sprintând de la primul game și luând inițiativa. Lucrurile s-au schimbat radical: acum, Novak este cel care intră cu motoarele turate în meci, iar Federer e lăsat în urmă, într-un nor de praf. Dar parcă niciodată n-a fost norul de praf mai mare decât azi, când Roger a avut nevoie două seturi pentru a se dezmetici și a-și găsi drumul. Două seturi fulger, câștigate în 44 de minute, cu 6-1, 6-2. Dintre toate lucrurile la care mă așteptam să se întâmple azi (și multe dintre ele s-au întâmplat), la acesta nu mă așteptam. Nu numai eu, ci toată suflarea care se uita buimăcită la meci.

Djokovic a servit un as la prima minge și cam acesta a fost tonul primelor două seturi. Novak a servit excelent și a returnat încă și mai bine. În schimburile care se încropeau din când în când, Federer era depășit din spatele terenului, aproape mereu în întârziere, grăbit și imprecis. Novak era mereu cu un pas înainte și nu greșea. Deloc. Statisticile acestor două seturi sunt ireale: șapte ași, aproape 90% puncte câștigate pe primul și 70% pe al doilea. Și zero neforțate. ZERO.

S-au folosit cuvinte ca ”fast forward”, ”dezechilibrat”, ”absurd”, ”nu mai e nici măcar amuzant”, ”prea bun”, ”necruțător”, ”imposibil”, ”Djokovic zboară”, ”Federer e pasager”. Au început săpăturile prin arhive să se găsească când a mai fost diferența de scor atât de mare la un meci de Grand Slam al lui Roger. S-a ajuns cu săpăturile în 2001. S-au făcut comparații cu dominarea absolută a lui Roddick de către Federer, tot la AO, în 2007. Doar că acum Roger era în rol de Andy. S-au căutat GIFuri care să rezume cât mai bine situația:

Și s-au emis sfaturi către Raonic și Murray:

S-au făcut apeluri disperate din tribună:

Dar cred că nimeni nu era mai furios decât Roger însuși.

La conferința de presă, a recunoscut că începutul a fost o problemă. ”L-am văzut pe Novak jucând așa bine și înainte. Dar când e de la început, e dur, pentru că returnează foarte bine, ca Agassi. Poate să câștige repede un set-două. Până să te dezmeticești și să faci ceva, trec 45 de minute și e greu să reintri în meci. Am găsit până la urmă o soluție și am făcut meciul un pic mai competitiv. Dar sunt dezamăgit, evident, că nu a mers mai bine. ”

Scorul drastic a contat? ”Nu-mi pasă dacă pierd setul cu 6-1 sau cu 7-6, tot pierdut rămâne. Știu cât de important este primul set mai ales contra lui Novak, și mai ales acum, când este numărul 1. Când se pune în mișcare, e greu de oprit. Mereu a jucat bine când s-a aflat la conducere și acum e și mai valabil, pentru că are încredere.”

Și acum, atenție: ”Bineînțeles că am vrut să joc bine. Bineînțeles că am avut un plan de joc. Bineînțeles că am avut idei despre ce trebuie să fac. Nu am putut însă să le aplic. Poate părți din jocul meu s-au potrivit prost cu părți din jocul lui.”

Aici este mare parte din adevărul întâlnirilor Federer-Djokovic în acest moment: părți din jocul lui Djokovic pur și simplu anulează părți din jocul lui Federer (returul, defensiva și jocul din spatele terenului). Și apoi, Roger intră în teren cu presiunea de a câștiga primul set. Iar această presiune are efectul opus.

Novak se pare că a mai depășit un obstacol mental: efectul negativ pe care îl aveau aspra sa punctele de generic făcute de Roger. Jocul obișnuia să i se dezechilibreze imediat după fiecare hot shot al lui Federer. Nu și acum. Punctul magistral făcut de Federer în setul patru, când servea la 3-4 și 15-30, a fost și ultimul câștigat de el în meci. Imediat după aceea, profitând de două urcări hazardate la fileu ale lui Roger, Novak l-a pasat cu sânge rece (prima dată a beneficiat și de ajutorul fileului), iar apoi a purces să-și câștige la zero serviciul și meciul.

”Defensiva sa a fost grozavă la acel punct”, a spus Novak. ”După ce s-a sfârșit, a trebuit să uit și să mă concentrez pe următorul punct. Am reușit să lovesc două retururi foarte bune și să-l pasez la fileu. Acela a fost un break crucial. Nu am vrut, evident, să-i dau ocazia să reintre în meci și să-l ducă poate în decisiv. Știu că dacă nivelul concentrării îmi scade sau mă distrage ceva, el va profita, va sări și va lua conducerea. Asta a făcut în setul trei. Nu are nevoie decât de o mică scădere din partea adversarului. De aceea a avut atât succes în carieră. Dar eram conștient de asta înainte de meci și psihologic nu mi-am permis să am mari oscilații. Sigur, entuziasmul tribunei a fost mare spre sfârșitul setului trei. Bineînțeles că s-au implicat. A fost o atmosferă grozavă. Dar, știți, am mai fost în acest gen de situații și am reușit să mă folosesc de experiența anterioară.”

Chiar așa, cum a fost la acel sfârșit de set trei? Federer reușise să pună piciorul în ușă, să oprească sângerarea, cum a spus el la conferință. Dar apoi a fost o pauză pentru închiderea acoperișului, deși nu ploua încă, care a stârnit ceva controverse. Cahill, Perrotta și Nguyen au susținut că ar fi trebuit să se joace până la începerea ploii. Însă Federer a pus rapid lucrurile la punct la conferință: ”Poate. Dar, ca să fiu sincer, nu cred că acolo s-a jucat meciul. Meciul era într-un punct dificil deja. Dar poate cine știe, momentumul ar fi putut ajuta. Dar nu cred. Ni s-a spus dinainte că s-ar putea să închidă acoperișul. E în regulă.”

Nici eu nu cred că meciul s-a jucat acolo. Meciul s-a jucat, așa cum se întâmplă de obicei, în capul celor doi, înainte să intre pe teren. Aici Djokovic a avut clar avantaj, judecând după modul în care a țâșnit. Și apoi, restul meciului s-a jucat la 30 egal, 3-4 în setul patru, când Federer, înfierbântat după câștigarea acelui punct monstru a decis să urce la fileu prematur de două ori consecutiv. Dar pe de altă parte, din spate fusese măcelărit tot meciul, iar succesul setului trei se bazase și pe urcările mai dese la fileu. Iată dilema sa, din care îi e greu să iasă contra lui Djokovic: prins între baseline și fileu ca între ciocan și nicovală.

Cu ce rămânem după acest meci? Cu bune și cu rele, depinde pe cine întrebi. Cu imaginea unui spectator sărind din scaunul cu rotile (serios) după ACEL punct câștigat de Federer. Cu fața Mirkăi îngropată în mâini câteva zeci de secunde mai târziu, de la extaz la agonie. Cu faptul că Ljubicic are de muncă. Cu faptul că este a 17-a finală consecutivă pentru Novak, iar tenisul este în mâinile sale. Nu joacă nici ca Nadal, nici ca Federer, și nu este nici iubit ca ei. Dar este mai bun și este mai bun pe drept.

Îți place?
2performant

Perseverență. Muncă. Rezultate | Alături de 30-0 de la început

Cele mai noi
comments powered by Disqus