Primii doi jucători ai lumii își continuă rivalitatea: finală Novak Djokovic – Roger Federer la Indian Wells

Pentru al doilea an la rând, finala Indian Wells, primul turneu Masters al sezonului, se va disputa între Novak Djokovic și Roger Federer, primii doi clasați în clasamentul ATP. Niciodată în istoria turneului nu s-a mai întâmplat ca o finală să se repete doi ani la rând. Ambii și-au câștigat confortabil semifinalele de azi și se vor întâlni duminică seara, pentru a 38-a oară în carieră. Federer conduce cu 20-17 în head-to-head și a câștigat cel mai recent meci, jucat luna trecută, în finala de la Dubai. Doar Djokovic și Nadal au mai multe meciuri directe, 42.

“Sunt fericit că încă mai pot ține pasul cu el’, a fost una dintre declarațiile făcute de Federer după victoria de azi cu Raonic. Nu se referea la canadian, ci la adversarul din finală, la Novak Djokovic. “El este în plin vârf al carierei chiar acum și mă bucur de rivalitatea noastră”.

Federer și Djokovic au demonstrat azi, ca de altfel pe toată durata turneului, că sunt la o distanță apreciabilă de restul plutonului, nu doar în ce privește punctele, cât mai ales forma și constanța. Și chiar dacă la acest moment s-a îndepărtat considerabil de sârb, ratându-și, toamna trecută, șansa de a trece, fie și pasager, înapoi pe locul 1, rămâne pe umerii lui Federer misiunea de a păstra interesante lucrurile la vârf și de a-i opune rezistență lui Novak. Măcar la fel de bine cum a făcut-o în cele mai recente șase întâlniri directe, din care elvețianul a câștigat patru. Iar cele două pe care le-a pierdut (Indian Wells 2014, Wimbledon 2014) au fost pe muchie de cuțit.

Pentru că, exceptându-l pe Roger, nimeni din top nu pare a se mai putea atinge de sârb. Spre lauda lui, Djokovic e într-o serie fantastică în ultimele luni. De la US Open încoace a pierdut doar trei meciuri: două la Federer și unul la Karlovic, dar contextul acelui eșec îl face mai puțin relevant în argumentație (prima săptămână a sezonului, big server într-o zi excelentă). Azi, într-o zi în care se presupunea că ar fi trebuit să primească o replică măcar solidă, s-a văzut cu ochiul liber supremația lui Novak: l-a înlăturat pur și simplu din cale pe Andy Murray, la reeditarea finalei Australian Open. Excepțional pe retur, Nole a arătat inexpugnabil în drum spre a șasea sa victorie consecutivă versus Andy, parcă o răzbunare în serial pentru cele două finale de Slam pierdute în 2012 și 2013. Ce-i drept, britanicul nu și-a ajutat deloc cauza, în ceea ce a fost una dintre cele mai neinspirate evoluții ale sale contra celor trei jucători cu care a împărțit scena marilor meciuri în ultimul deceniu. Teribil de slab pe forehand și pe serviciu, Murray avea, la un moment dat în timpul meciului, un procentaj de 32 la sută din punctele jucate cu primul serviciu. Orientativ, cel mai slab procentaj al carierei lui Murray a fost de 37 la sută și s-a consemnat în bătaia sonoră încasată cu Federer, la Turneul Campionilor de anul trecut. Până la finalul meciului, Andy a reușit să-și salte acest procent la 50 la sută, dar era prea târziu ca să mai salveze ceva. Singurele sale ocazii de a face meciul interesant în setul doi au fost rezolvate de două servicii puternice ale lui Novak, iar liderul mondial a închis la al patrulea matchpoint, exact când britanicul dădea semne că intră, în sfârșit, în meci.

“Nu cred că el a jucat la cel mai înalt nivel”, a fost elegant Nole. “A făcut o mulțime de erori neforțate, în special de pe forehand. Procentaj scăzut pe primul serviciu, ceea ce mi-a permis să intru în teren și să fiu agresiv. Cred că am jucat solid, cu intensitatea potrivită”.

Pentru Murray continuă același scenariu frustrant al ultimului an: nu reușește să fie competitiv până la capăt versus Djokovic/Nadal/Federer, în fața cărora a ajuns la 11 înfrângeri la rând. Cu toate că a jucat un tenis bun în timpul turneului, cu toate că a început să evite eșecurile surprinzătoare în fața unor jucători la care n-ar trebui în mod normal să piardă, britanicului îi lipsește agresivitatea în momentele cruciale ale meciurilor cruciale. Și nu doar agresivitatea. Murray arată adesea moale, e ușor de dominat, ca și cum duritatea pe care i-o imprimase Lendl a dispărut cu desăvârșire. Din acest punct de vedere, Miami devine un turneu cu o miză imensă pentru sezonul scoțianului, al cărui randament pe zgură, deși nu atât de slab pe cât zice legenda, nu inspiră totuși prea multe speranțe la titluri de Masters sau de Slam în perioada primăverii.

Dacă Murray se îndepărtează văzând cu ochii de lumea condusă de Djokovic, Federer va avea o nouă ocazie de a arăta cum poate fi bătut sârbul. Chiar și pe hart lent, adică pâinea și untul lui Nole. Roger și-a continuat perioada strălucitoare pe care o traversează cu o nouă evoluție cap-coadă ireproșabilă. Cu Raonic, Federer a părut că urmează pașii unei rețete pe care o știe la perfecție, a mai gătit-o de opt ori anterior cu Milos, și în alte zeci de ocazii cu jucători cu profil tehnic asemănător canadianului. Ca atare, totul a părut programat riguros, iar consumul de energie, cât mai mic. Federer și-a ales perfect momentele de atac și a ucis suspansul, construindu-și, treptat, momentumul până când break-ul a venit, la 5-5, cu un aer de inevitabil.

Ce a impresionat cel mai mult la Federer este prospețimea. La mingea cu care și-a făcut rost de o șansă de break în game-ul inaugural al setului secund, deplasarea lui a fost din altă lume. Sentimentul a fost că am văzut un efect de montaj, nu o transmisie live, pentru că Federer s-a mutat într-o clipită de pe dreapta, unde apărase un serviciu în exterior al lui Raonic, pe partea stângă, și a avut suficient timp să execute un passing de rever în cross a cărui știință a stat în încheietură. Punctul următor, alt rever în lung de linie pentru break. Back-to-back hot-shots.

“Sunt foarte fericit cu jocul meu la acest moment. Mă simt excelent fizic, reîncărcat după vacanță. Servesc bine, ceea ce e întotdeauna crucial”, a spus Federer. De serviciu va avea nevoie să funcționeze și mâine pentru a-și da o șansă mare la un al 5-lea titlu la Indian Wells. De data asta, contextul îl avantajează pe Djokovic, regele neîncoronat al hardului lent, dar forma amândurora e fantastică și, ca întotdeauna, vor scoate ce-i mai bun din celălalt atunci când va conta. Premise pentru un nou meci de ținut minte între Roger și Novak.

Finala masculină se joacă duminică seara, aproximativ în jurul orei 22:00, după finala feminină, dintre Simona Halep și Jelena Jankovic.