Nouăsprezece! Serena Williams câștigă Australian Open într-o finală spectaculoasă cu Sharapova

Camelia Butuligă | 31 ianuarie 2015

Serena Williams a învins-o pe Maria Sharapova, 6-3, 7-6 în finala Australian Open, și a obținut astfel al 19-lea titlu de Grand Slam al carierei, șase dintre ele venind la Melbourne.

Serena Williams a depășit o adversară inspirată și o infecție respiratorie și a câștigat titlul la Australian Open pentru a șasea oară în carieră. A fost 6-3, 7-6 într-o finală electrică, în care Sharapova a făcut unul dintre cele mai bune seturi ale ei în istoria rivalității cu Serena, dar nu a fost suficient. Serena a servit 18 ași, ultimul dintre ele chiar la mingea de meci, și a încheiat cu 38 de lovituri direct câștigătoare. 

Este titlul cu numărul 19 de Grand Slam pentru Serena, care le depășește astfel pe Chris Evert și Martina Navratilova, o egalează pe Helen Moody și-și confirmă încă o dată postura de cea mai bună jucătoare din lume a momentului. Serena se apropie la trei titluri de Grand Slam de Steffi Graf (22) și la cinci de Margaret Court, cu 24 (înainte de era Open).

După finala de azi de la Australian Open, am înţeles o chestie: relaţia dintre Serena Williams şi Maria Sharapova nu se rezumă la tenis. Relaţia lor nu este despre H2H-ul atât de dezechilbrat încât internetul s-a întrecut în statistici care mai de care mai picante („Rafa Nadal nu câştigase încă niciun Slam şi Dimitrov era la şcoala generală când Maria a bătut-o ultima oară pe Serena”). Relaţia lor nu este despre cum se potrivesc jocurile lor, care puncte slabe şi puncte forte cântăresc mai mult, operaţia la umăr, înălţimea Mariei şi lipsa ei de mobilitate, forţa Serenei şi serviciul ei, etc. Bineînţeles, acestea sunt importante, dar sunt secundare faţă de ceva mult mai profund şi mai puternic decât orice forehand sau serviciu: respectul.

Când, în 2004, Maria a venit de niciunde şi a snopit-o pe Serena favorita, în cea mai importantă finală din lume, pe cel mai important teren din lume, asta a necesitat o inconştienţă caracteristică vârstei de 17 ani, dar şi o lipsă monumentală de respect faţă de mai celebra şi mai titrata ei adversară. Începând cu acel 2004, de când datează singurele victorii ale Sharapovei (a doua mai târziu, la Turneul Campioanelor, în trei seturi) Serena n-a uitat şi i-a plătit, 10 ani la rând, cu aceeaşi monedă. Victoriile ei asupra Mariei n-au fost doar victorii, ci umiliri, înfrângerea voinţei şi spiritului, dominare şi supunere. În cele 16 victorii (cu cea de astăzi), Williams n-a pierdut decât două seturi şi n-a jucat decât trei tiebreakuri (unul azi). Dintre cele 22 de seturi câştigate altfel decât la tiebreak, două au fost câştigate la zero şi opt la unu. Asta arată cât de „strânse” au fost meciurile lor.

Ca să rezum, înainte de meciul de azi, Serena Williams nu avea niciun fel de respect pentru Maria Sharapova. Iată declaraţia ei din conferinţa de dinainte de finală, de o ironie muşcătoare, urmată de un râset fără echivoc: „Ea (Sharapova) nu are nimic de pierdut. Ca de obicei”.

Primul set a confirmat scenariul binecunoscut al meciurilor lor: Serena plesnind dispreţuitoare winners din toate părţile, Maria plesnind crispată greşeli. Game-ul de la 4-3 pentru Serena, jucat pe serviciul Mariei, mi s-a părut că rezumă, în mic, toate meciurile lor din trecut, toată relaţia lor, fizică şi metafizică. Prima minge: nici nu începe bine schimbul din spate, că Serena trânteşe din senin un rever în lung de linie care o prinde pe Sharapova împleticindu-se în direcţia opusă. A doua minge: schimb îndrăcit din spate, Sharapova loveşte unul din reverele ei marcă înregistrată, în cros foarte închis, lovitură la care 9 din 10 adversare n-au răspuns. Serena se mişcă spre minge şi răspunde cu exact aceeaşi lovitură, doar că MAI repede, MAI tare şi în cros ŞI MAI închis. Două winnere la rând, care spuneau clar şi răspicat exact ce spuseseră ultimele 14 meciuri: „Whatever you can do, I can do better”, „Orice ai face, eu pot să fac mai bine”. Răspunsul Sharapovei la asta? Acelaşi ca în ultimele 14 meciuri: o dublă greşeală şi o neforţată în out. Pentru acel 5-3, Serena i-a înfrânt serviciul pentru că i-a înfrânt, a nu ştiu câta oară, spiritul de luptă. „Nimic, ca de obicei”. Iată cauza lipsei de respect a Serenei. Nu faptul că pierzi contează, ci faptul că te pierzi.

Nu ştiu ce s-a întâmplat în interiorul Sharapovei în pauza dintre seturi. Dar ceva trebuie să se fi întâmplat. Poate şi-a dat seama că o obosit să joace cu frică. Poate că a realizat că de câştigat meciul nu-l va câştiga niciodată, dar poate să câştige respectul Serenei, al publicului, şi, cel mai important, al ei înseşi. Poate că nu s-a gândit la nimic, şi-a golit mintea şi a lăsat corpul să facă ce ştie mai bine: să joace cum ştie el să joace. Poate nu s-a întâmplat nimic din toate astea, sau poate s-au întâmplat toate trei. Cert este că în setul doi al acestei finale am devenit fană Maria Sharapova. După 10 ani în care m-am uitat reticentă la faţa ei împietrită, la mişcările ei lemnoase şi la tenisul ei schematic, în setul acesta mi-a câştigat respectul, pentru curajul cu care a jucat.

Cel mai bun set din turneu, au zis unii. Statistici ireale din partea amândurora. În condiţiile în care Serena a servit procentaje ca de pe altă planetă, nu s-a făcut niun break! Sharapova a lovit cum n-a mai lovit poate de la acea finală de la Wimbledon unde a început totul: crâncen, cu toată forţa ei, dar cel mai important, cu curaj. De două ori a salvat mingi de meci cu nişte winnere care aveau scrise pe ele cât casa cuvântul „ballz”. Şi-a luat serviciul la zero, a apărat de parcă o chema Wozniacki, a pus scurte, a pus slice-uri, a venit la fileu şi a câştigat puncte cu voleele alea ale ei de copil de 10 ani, jucate cu două mâini. Dar cel mai important, a dat în minge cu scop, cu tărie, şi nu spre Serena, ci spre terenul gol. A jucat tenis, unul dintre cele mai bune seturi pe care le-am văzut vreodată.

Faptul că n-a fost suficient e secundar. Faptul că Serena e răcită de câteva zile, că tuşeşte şi nu poate să respire ca lumea şi tot n-a putut fi înfrântă, e secundar. Serena Williams nu poate fi înfrântă. Pur şi simplu e mai bună la absolut tot decât oricine care joacă acum în circuit. Este atât de mai bună că am senzaţia după meciul de azi că poate să joace într-un picior şi cu o mână legată la spate, şi tot va câştiga. Acel ultim punct… Serviciu excelent anulat pe motiv de let? Nu-i nimic. Serviciu identic, absolut în acelaşi loc, doar că şi mai bun. Cred că atunci când joci cu Williams, cheia e să nu te gândeşti la victorie, aia e în mâinile lui God Jehova. Cheia e să nu-ţi fie ruşine de cum lupţi, să n-ai ce să-ţi reproşezi. Sharapova poate să fie mândră, în sfârşit de cum s-a comportat azi. S-a ridicat de la pământ, s-a scuturat, a privit înfrângerea inevitabilă în ochi şi cu toate astea, a pus mâna pe rachetă şi a jucat.

Din punctul meu de vedere, finala de azi a avut două câştigătoare. Judecând după felul cum a vorbit in discursul de la ceremonie şi Serena simte la fel. O fi pierdut a „n”-a oară, dar Sharapova a câştigat ceva foarte important azi: respectul Serenei. Şi asta s-ar putea să fie the game changer data viitoare când vor păşi amândouă pe un teren de tenis.

 

Noul clasament WTA:

1. Serena Williams 9.777 puncte
2. Maria Sharapova 8.210 

3. Simona Halep 6.571
4. Petra Kvitova 6.480
5. Caroline Wozniacki 4.565
6. Ana Ivanovic 4.425
7. Eugenie Bouchard 4.336
8. Agnieszka Radwanska 4.270
9. Ekaterina Makarova 3.285
10. Angelique Kerber 3.130

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi