Turnee

Note la examenul Wimbledon, ediția ATP: cine a trecut cu brio, cine mai încearcă la anul?

Camelia Butuligă | 11 iulie 2016

De la Marcus Willis la Andy Murray, trecând pe la Roger Federer sau Nick Kyrgios; cum evaluăm principalele momente ale turneului masculin de la Wimbledon

Revenirea lui De Potro: nota 9

I-aș fi dat 10 lui Delpo dacă n-ar fi avut acel schimb de replici pe marginea terenului cu Pouille (”Să taci!”

”Ba tu să taci!”). Revenirea lui Juan Martin în tenisul mare este de salutat cu focuri de artificii, mai ales c-au trecut aproape trei ani de când a jucat ultimul meci la Wimbledon. Faptul că l-a scos pe Wawrinka este și mai remarcabil, dar dacă există o suprafață unde poți să scapi cu fața curată lovind doar sliceuri de rever, iarba este aceea.

Criza de nervi a turneului

Nimeni nu va fi surprins că Victor Troicki a câștigat această categorie (doar are experiență). Tirada sa a depășit-o în intensitate pe cea a lui Gilles Simon, care amenințase în aceeași zi că dă în judecată pe toată lumea din stadion, de la arbitri la spectatori, dacă se accidentează cumva din cauza ierbii alunecoase.

Stan Wawrinka: nota 6

Stan a declarat înainte de turneu că în ultimii ani a început să-i placă iarba și dacă adună câteva victorii consecutive, poate deveni periculos. N-a mai apucat pentru că a pierdut în turul doi la Del Potro, într-un meci în care, după setul 1, nu i-a mai reușit nimic, nici măcar contestările Hawkeye. Aducerea lui Krajicek în echipă pentru consultanță la Wimbledon nu a contat prea mult și Stan mai bifează un Slam în care speranța noastră că va zgâlțâi un pic monopolul Big 3 se destramă cam repede.

Arbitrul turneului

Premiul îi revine, a nuștiucâta oară, lui Lahyani, acest Meryl Streep al arbitrajului.

Sam Querrey: nota 9

Novak Djokovic nu mai pierduse niciun SET în prima săptămână a unui Grand Slam de doi ani. Sam Querrey i-a luat trei, întinse pe două zile și a intrat în acel club pestriț al jucătorilor care în fiecare an provoacă o răsturnare legendară a unui favorit la Wimbledon. Interesant este că ultima victorie a lui Sam la un jucător de top 5 fusese tot Djokovic, în 2012 la Paris. Bonus points pentru faptul că, spre deosebire de colegii săi de upseturi, Querrey a câștigat și meciul următor, contra lui Mahut.

Novak Djokovic: nota 7

Acum, un 7 n-o să-i strice media lui Djokovic, la câți de 10 are. Sincer, Novak cred că și-a câștigat mai multă simpatie cu această dublă (titlu RG și ieșire timpurie de la Wimby) decât dacă ar fi câștigat titlul și la Paris și la Wimbledon. Așa, a dovedit că e și el om (eu mai am nevoie de niște dovezi suplimentare totuși) și a mai lăsat și pe alții să viseze la un titlu de Slam.

Ploaia: nota 4

Cel puțin în prima săptămână, programul a fost făcut praf de întrerile din cauza ploii. Așa de grav a fost că s-a jucat în duminica din mijlocul turneului pentru prima dată din 2003, iar primele două tururi la dublu s-au jucat în sistemul două seturi din trei. ”Vocea Wimbledonului”, adică doamna care a avut ingrata sarcină să citească toate anunțurile de interes public, inclusiv cele despre vreme, a avut niște zile foarte stresante. În prima miercuri, a trebuit să facă 10 anunțuri legate de vreme, un record se pare. Săraca, și a fost primul ei an în acest job.

Mențiune specială ”Sergiu Nicolaescu”: Lleyton Hewitt

Pe lângă rolurile de antrenor și comentator, Lleyton a intrat ca jucător pe tabloul de dublu, asta în condițiile în care s-a retras, teoretic din tenis. Teoretic, dar nu și practic. Și cum altfel să câștige primul tur decât cu 19-17 în decisiv, după patru ore și opt mingi de meci salvate?

Premiul ”Cenușăreasa”: Marcus Willis

Ce să mai adăugăm despre simpaticul Willis, clasat pe locul șapte sute șapte zeci și ceva înainte de Wimbledon? A ajuns el să-l lobeze pe Federer pe Centre Court? A ajuns. Acum să vedem dacă basmul continuă, sau se termină când ceasul bate miezul nopții și caleașca aurită a Centre Court se transformă înapoi în dovleacul turneelor ITF unde gustările sunt alcătuite din batoane Mars și Cola.

Premiul ”Kartoffeln”: jurnaliștii de tenis pe Twitter, pentru comentariile hilare de la meciul de fotbal Italia-Germania

Roger Federer: nota 8

8-ul asta e media dintre 10, nota pentru meciurile până la sferturi și trei seturi din semifinală, și 6, nota pentru acel set al patrulea din semifinala contra lui Raonic. ”Inexplicabil”, a descris Federer la conferință cele două duble consecutive care l-au băgat pe Raonic în setul patru și în meci. Dacă te uiți din perspectiva omului care prima parte a anului a gestionat accidentări (serioase) și care avea ca obiectiv calificarea în a doua săptămână, atunci performanța lui Federer la acest Wimbledon a depășit cu mult așteptările. Dacă te uiți din prisma portiței care s-a deschis cu eliminarea lui Djokovic, Wawrinka, neparticiparea lui Rafa, atunci Wimbledonul ăsta cam miroase a oportunitate ratată. Dar dacă ne uităm din perspectiva faptului că putea foarte bine să piardă la Cilic în sferturi…Deci depinde de unde privești și cât de selectivă îți este memoria. ”Sper să uit cât mai repede”, a zis Federer la conferință, ceea ce îi dorim și noi.

Nick Kyrgios: 6

Nick a început turneul cu niște victorii foarte plăcute ochiului, la Dustin Brown și Stepanek, dar lucrurile au luat o turnură neașteptată în meciul contra lui Murray. După pierderea primului set cu 7-5, Kyrgios pur și simplu a capotat psihic. I-aș fi dat 5, dar câștigă un punct în plus pentru onestitatea de la conferința de presă, în care a spus niște chestii pe care nu orice sportiv profesionist are curajul să le admită. Pe scurt, Kyrgios a recunoscut că a jucat jalnic și că atunci când lucrurile se complică pe teren are tendința să se înmoaie, să nu mai lupte. A recunoscut de asemenea și că interesul său pentru tenis nu este la fel de mare de la o săptămână la următoarea. ”Am nevoie de un antrenor, dar nu știu ce antrenor o să accepte că o săptămână am chef să mă antrenez, o săptămână nu.” A recunoscut că în dimineața meciului cu Murray s-a jucat pe calculator. ”Este aceasta cea mai bună pregătire pentru un meci? Nu. Dar a fost distractiv.”

Kyrgios a fost privit cu înțelegere de Murray, care le-a atras atenția jurnaliștilor că nici ei nu sunt ușă de biserică prin felul în care îl provoacă la conferințe. Andy a menționat că nu este ușor să-ți găsești calea și să alegi cea mai bună echipă când ești atât de tânăr. La 19, 20, 21 de ani nu ai curajul să spui oamenilor din jur ce crezi, dacă ești în dezacord cu ei, sau înțelepciunea să știi mereu ce vrei. De asemenea, Kyrgios a primit simpatie și din partea media, pentru onestitate și pentru că, să recunoaștem, puțini dintre noi știam pe ce lume trăim când aveam 21 de ani. Și, cel mai important, niciunul dintre noi n-a trebuit să-și facă greșelile în lumina reflectorului.

Premiul pentru cel mai bun coechipier: Jo-Wilfried Tsonga

Premiul ”Thirty and flirty”: Tomas Berdych și Jo-Wilfried Tsonga

Jo și Berd sunt deseori băgați la pachet, împreună cu Ferrer, în acel grup de etern staționați în a doua parte a top 10. Ne enervează că sunt suficient de constanți ca să ocupe acele trei locuri, dar nu suficient de buni ca să amenințe serios Big 4. Și la acest Wimby, cam aceeași poveste: Murray le-a venit de hac amândurora, lui Jo mai greu, lui Tomas mai ușor. Însă până acolo, Tomas s-a văzut distribuit în rolul de gatekeeper, de test pentru lupii tinerii. I-a luat în primire și i-a școlit consecutiv pe Zverev (4 seturi), Vesely (meci greu, întins pe două zile și 5 seturi) și Pouille (3 seturi). Poate au și veteranii aceștia tampon rolul lor: să pună la muncă NextGen și să le arate cam ce-i așteaptă contra Big 4. Și să-i ajute să-și pună cortul pe cei care stau la celebra Coadă de la Wimby.

Andy Roddick comentează pe Periscope finala masculină: nota 9

Cine zice că trebuie să ai sprijinul unei televiziuni ca să comentezi? Andy Roddick a arătat că un om cu opinii articulate poate să comenteze și din garajul propriu, cu o cană de cafea în față, abia trezit, și internetul va asculta. Bonus points pentru steagul american de pe peretele din spate. I-aș fi dat 10, dar Andy n-a putut să stea decât la o parte din finală, pentru că a fost chemat să-și execute îndatoririle de tătic. A promis însă că revine la US Open. Ura pentru noi, nașpa pentru ESPN.

Milos Raonic: nota 8+

Plusul acela a fost câștigat doar pentru că Milos a declarat că dacă ar fi să aibă un singur vecin tot restul vieții, ar alege să locuiască lângă Steven Tyler. Are curaj și în afara terenului, nu numai pe teren. Asta mă impresionează cel mai tare la el, ambiția și curajul de a încerca orice pentru a avansa. În ciuda jocului său limitat de pe baseline, iată-l pe Raonic făcând o treabă bunicică anul acesta și în Australia și la Londra cu serviciul, voleul și forehandul. Nu-i destul însă, asta i-a arătat Murray în finală. Sunt curioasă ce lovituri mai poate să mai atașeze Miloș la acest construct care este jocul său. Bănuiala mea că va începe să șurubărească la retur mai întâi, după ce-a pățit cu Andy ieri.

Andy Murray: nota 10

Ca să ne amintim cam ce carieră are Murray, cu tot cu ghinionul de a fi înghesuit între Federer, Nadal și Djokovic: anul acesta a atins borna de 50 de victorii și 9 sferturi consecutive la Wimbledon. Omul joacă finale de Slam din 2008 și singurii la care a pierdut au fost Federer și Djokovic. E drept, le-a și câștigat pe primele două tot împotriva lor. Dar pentru un jucător care are ”cel mai ridicat tennis IQ din circuit” (evaluarea lui Andy Roddick), de unde te-ai uita, Murray mai merită să câștige câteva Slamuri până la sfârșitul carierei. Acesta al treilea este mai mult decât binevenit, și din prisma întregii sale cariere, dar și prin prisma felului cum a jucat în aceste două săptămâni. O fi efectul Lendl, o efectul Kim, o fi efectul anilor de muncă și străduință, dar la ora actuală, afirm că Murray joacă cel mai bun tenis al carierei sale. Și are cel mai larg registru de emoții de la un set la altul, bonus pentru telespectatori 🙂

Ivan Lendl: nota 10

Ivan își ia în primire jobul la începutul sezonului de iarbă și Murray începe să câștige tot ce atinge: mai întâi Queens, apoi Wimbledon. Așa procentaj de reușită, mai rar. Bonus pentru reacția, exuberantă pentru standardele sfinxului Lendl, de la sfârșitul finalei.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi