New Haven rămâne în urmă: Simona pierde în turul 2. Urmează US Open

Adrian Țoca | 20 august 2014

Simona este la al doilea turneu la care joacă, dar nu reușește să își apere titlul, după Hertogenbosch.

Simona Halep a pierdut în turul 2 al turneului de la New Haven, la care era campioană en-titre. Simona a fost învinsă în trei seturi de slovaca Magdalena Rybarikova, scor 6-2, 4-6, 6-3, într-un meci care a durat două ore fără două minute. Halep va rămâne pe locul 2 de luni indiferent de rezultatul pe care îl va obține Petra Kvitova la New Haven. Simona va rămâne cu 6.310 puncte, încadrată de Na Li (locul 3, 6.170 puncte) și Serena Williams (locul 1, 9.430 puncte).

Nu pe fiecare zi se întâmplă ca meciul unui număr 2 mondial să nu fie produs pentru televiziune, dar unele dintre turneele din America au regulile lor, reguli care implică startul transmisiunilor abia dintr-o fază mai avansată. Așa că fanii români ai Simonei au experimentat și ei ciudata senzație de a urmări evoluția unui meci pe un scoreboard, practică mult mai uzuală în urmă cu câțiva ani.

Bine, nu pe fiecare zi se întâmplă ca un număr 2 mondial să joace în săptămâna care precede un turneu de Grand Slam. E important de repetat asta, pentru că de aici ar trebui plecat în orice analiză a rezultatului Simonei de la New Haven. În vreme ce românca intra pe terenul pe care anul trecut câștiga cel mai important titlu – la acel moment – al carierei, Serena, Sharapova, Azarenka, Radwanska și restul rivalelor de top din WTA erau deja la New York, unde se pregătesc și se acomodează cu terenurile de la Flushing Meadows. Sunt zile importante, în care se reglează detalii fine, care nu pot fi încercate în meciuri oficiale. Sau, pur și simplu, într-o atmosferă mult mai degajată, sportivii intră în ambianța cu totul specială a US Open.

Există un motiv serios pentru care nu-i vedeți aproape niciodată pe Federer, Nadal, Djokovic, Serena sau Sharapova jucând în săptămâna de dinainte de un Slam. Excepțiile sunt rare și țin mai degrabă de situații de neprevăzut, cel mai adesea o revenire tardivă după o accidentare prelungită. Altminteri, nimeni nu riscă un Slam de dragul unui turneu micuț. Acele câteva zile de pregătire, de acomodare, sunt mai importante. 

Simona a câștigat anul trecut la New Haven, spuneam, cel mai important titlu al carierei. A fost un traseu superb pentru o jucătoare aflată, atunci, în afara Top 20, atenție. Trofeul câștigat într-o finală perfectă cu Kvitova a propulsat-o până pe 19. Natural, experiența a fost nemaipomenită, i-a plăcut mult, s-au legat prietenii și amintiri. Așa că Simona a promis că va reveni în calitate de campioană en-titre, și s-a ținut de cuvânt, ajutând turneul prin prezența ei. Tot așa cum a promis că va juca și la București, altă promisiune onorată, cu tot cu implicațiile de program ulterioare. Aceste promisiuni, e important însă, au fost făcute cu mult înainte ca Simona să se gândească măcar că va urca până pe locul 2 în lume. Loc care implică cu totul și cu totul alte așteptări. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Realitatea e alta. Tocmai de aceea, New Haven e drăguț, dar e greu de crezut că Simona va mai juca la anul aici.

E important să luăm în calcul toate aceste detalii, înainte de a ne repezi iar mult prea frenetic în a găsi neapărat semnificații ascunse în acest 2-6, 6-4, 3-6 cu Magdalena Rybarikova. Nu sunt semnificații ascunse. Nu înseamnă că gata, trebuie schimbat totul. Nu înseamnă că Simona a involuat brusc, într-o săptămână. Sau că trebuie alterată strategia. E o înfrângere ca multe altele, nici mai mult, nici mai puțin. Diferența, față de alte ocazii, e că vine după o altă înfrângere, mult mai dureroasă, cea cu Sharapova, ceea ce îi amplifică oarecum relevanța, sau cel puțin e tentant să o amplifici. Nu s-a întâmplat de prea multe ori ca Simona să acumuleze două înfrângeri una după alta. Știți ce s-a întâmplat după ultimele (singurele) două perechi de eșecuri consecutive de anul acesta? Simona a pierdut cu Cibulkova la AO, apoi cu Mladenovic la Paris, după care a luat titlul la Doha. Sau a pierdut cu Ivanovic la București și, imediat după, cu Kuznetsova la Stuttgart. Apoi a răspuns cu finală la Madrid. Așa că să așteptăm. 

Ca și pentru fanii care au urmărit un scoreboard țeapăn în miez de noapte, și jocul Simonei s-a chinuit în primul set. A pornit greu, n-a avut deloc ritm. Problemele au plecat de la serviciu, pe care românca și l-a pierdut de trei ori la rând (la 0, la 15 și la 15), într-un set care s-a făcut nevăzut în 28 de minute.

Reacția n-a întârziat să apară. Simona a pornit ca din pușcă setul doi, desprinzându-se la 4-0, cu două break-uri. Apoi a avut două șanse de 5-0, iar pedeapsa unui bagel părea foarte plauzibilă. Dar, dintr-o dată, Halep s-a contractat iar. La 4-1 a pierdut un serviciu în care a condus cu 40-0. A recuperat break-ul, dar serviciul următor a fost iar scăpat printre degete. De la 40-15, de data asta, inclusiv două mingi de set ratate. Când a servit la 5-4, Halep n-a mai ezitat, și aveam decisiv.

În care decisiv s-a mers cap la cap până la 2-3, trend care părea că va continua înainte ca Simona să scape iar un game în care a condus cu 40-0. La fel ca în setul doi. Rybarikova a profitat și a făcut 5-2 prompt, Halep a pus întrebarea, făcând hold și oferindu-și două șanse de rebreak la 3-5, dar slovaca a rezistat într-un game strâns, și a pus capăt meciului când, după aproape două ore de la primul schimb, Halep a trimis afară un retur. Rybarikova și-a oferit astfel un career-best, cea mai bună victorie a carierei, raportat la rankingul adversarei.

Cifrele serviciului Simonei, foarte slabe în primul set (38 pe primul, 16 pe al doilea) s-au mai înviorat pe parcurs, ea încheind meciul cu 54 la sută procentaj pe primul și 42 pe cel secund și 4 duble greșeli. Dar Simo a pierdut punctele care contau, și îndeosebi a avut un procentaj foarte slab la șansele de break, care s-a dovedit fatal într-un final. A concretizat doar 4 dintre cele 14 șanse pe care și le-a creat, salvând însă doar una din șapte, un procentaj oarecum atipic pentru ea.

După meci, Simona i-a dat credit adversarei – “Magdalena a jucat foarte bine azi” – și a spus că va încerca să vadă lucrurile pozitive din acest eșec. “De fiecare dată când pierd sunt un pic tristă. Trebuie să iau ce-i bun din acest eșec și să merg mai departe”.

Mai departe înseamnă New York. Un meci în plus n-ar fi stricat, așa-i; dar dacă mai venea unul, am mai fi vrut încă unul, iar apoi am fi vrut încă un titlu. Dar, de vineri, toată discuția despre New Haven va trece oricum pe plan secund. Vine tragerea la sorți a US Open, foarte importantă din multe puncte de vedere, apoi vin meciurile care contează cu adevărat. E ca în iarnă, când scriam că nu-și va mai aduce nimeni aminte de înfrângerea cu Keys de la Sydney (sau de cea cu Mladenovic de la Paris) peste alte câteva luni.

Rămâne cum am stabilit (aici, la subpunctul “Drama meciurilor pierdute”): o jucătoare de Top 10 pierde, în medie, între 15-25 de meciuri pe an. În circuitul WTA, Simona are 13 înfrângeri până acum în 2014; ba chiar 12, dacă nu calculăm WO-ul de la Roma drept meci încheiat pe teren.

În calitate de al doilea cap de serie, Simona va avea de la sine o presiune imensă pe umeri la New York. E prima oară când e atât de sus pe lista favoriților la un Slam. La US Open e cu atât mai apăsător: presa americană va fi cu ochii pe ea; se va face caz de cifre, de locul 2, de probabilități, de precedente; se vor pune întrebări; va fi prezentată drept challenger-ul Serenei; se vor da la televizoarele americane fel și fel de statistici lipite de chipul ei. E destulă atenție. Să nu punem și noi o presiune și mai mare pe ea, doar pentru New Haven.

 

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi