Netgate 2, din nou cu Novak Djokovic în rolul principal. Nole trece de Murray, rămâne în cursă pentru dubla IW – Miami

Rivalitatea în oglindă, cum ar trebui să botezăm acest segment al Big Four din motive care nu mai necesită explicații, a început în forță, s-a aprins brusc, din motive non-tenisistice, apoi a promis prelungiri, și, într-un final, s-a stins brusc și neașteptat, precum un foc de paie. 

Fără să se vadă într-un meci oficial tocmai din finala Wimbledon de anul trecut, Nole și Andy au suflecat mânecile și au trecut direct la treabă, așa că nivelul a plăcut publicului: schimburi bune, mingi adânci, apărări conform faimei, plus un Murray mai activ și mai interesat să varieze. Capitol în care intră în scenă dreapta lui Andy, pe care, din motive încă neelucidate, britanicul o păstrează prea mult la cutie. Murray a pus mai multă presiune la retur și ar fi trebuit să profite de șansa pe care un Novak dintr-o dată stresat i-a dăruit-o la 5-5, cu o pereche de duble greșeli și o alta de filee ghinioniste. Andy a trimis însă în fileu mingea de break, deși nu era jenat de nimeni și de nimic, ocazie care a fost trecută repede în umbră de evenimentele din game-ul următor. 

Evenimentul petrecut la 6-5 pentru Novak e eticheta cu care va rămâne acest meci în memorie, ceea ce e un pic exagerat și nefericit, pentru că, dincolo de elementul controversat, faza n-a fost una de natură să decidă soarta jocului. Concret, într-un schimb pe care l-a controlat în totalitate, Djokovic l-a încheiat trecând mingea dincolo de fileu, mult în terenul adversarului. Nu e nimic de comentat aici, nu e nicio fantă de lumină de analizat la reluare, s-a văzut clar că racheta a trecut de fileu, numai că arbitrul a decis că punctul îi rămâne sârbului. Andy a văzut reluarea pe ecran (ceea ce în sine merită o discuție despre oportunitatea difuzării ei), moment în care au început discuțiile, întâi Andy cu Nole, apoi Andy cu arbitrul.

Britanicul avea dreptate să ceară punctul, iar în apărarea lui a invocat două argumente: întâi reluarea, și aici arbitrul avea dreptate să afirme că nu poate judeca după video (exceptând regula challenge, folosirea reluărilor video nu e permisă încă în tenis – și iată alt subiect bun de discuție: ar trebui?). Al doilea argument, faptul că însăși Nole a admis, în scurtul chat al celor doi, că racheta a trecut peste fileu. Și Djokovic, și Murray au reconfirmat după meci dialogul. Iarăși, arbitrul a avut un argument discutabil: „Nole ți-a spus ție asta, nu mie”. 

Într-adevăr: Novak nu i-a spus direct arbitrului că îi cedează punctul. Întrebarea este: ar fi trebuit s-o facă? Într-o lume perfectă, probabil că da. Ar fi fost în litera legii. În acest caz în particular, aș înclina spre spiritul jocului, nu al legii. Cu alte cuvinte nu, cel mai probabil n-ar fi trebuit s-o facă. Nu mi se pare un gest nesportiv al lui Djokovic și iată de ce.

Unu la mână, pentru că punctul era cumva al lui, câștigat adică (Murray n-ar fi avut nicio șansă să-l mai câștige; nu e ca și cum lovitura sârbului l-ar fi împiedicat pe britanic să facă punctul). Doi la mână, că nu e treaba lui Djokovic să arbitreze. „Eterna retorică legată de reguli în tenis: dacă un jucător nu face excepționalul gest de a ceda punctul adversarului, asta se cheamă că trișează?”, a întrebat cineva pe Twitter. Nu, nu cred. Cred că jucătorilor li se pun prea multe intenții dubioase în cârcă, sunt adesea bănuiți pe nedrept de treburi necurate, iar la urma urmelor, treaba asta este treaba arbitrului, sub ochii căruia se întâmplase toată treaba. Jucătorii se plâng, și pe bună dreptate, că de când cu regula challenge, arbitrii nu-și mai asumă deloc responsabilități de tipul overrule la mingile la limită, la adăpostul ideii că dacă jucătorul va simți că e ceva în neregulă, va face challenge oricum.

Trei la mână, la acest nivel e greu de crezut că un jucător umblă cu astfel de mărunțișuri. Cu toate păcatele lui, Novak e un jucător extrem de fair-play, care recurge adesea la cedatul punctelor adversarului. Nu mai departe de meciul cu Robredo a procedat similar. „Pentru mine e ceva normal. Dacă socotesc că n-aș mai fi putut câștiga oricum punctul, sau dacă văd că mingea a fost bună pentru el, îi spun să facă challenge. Pentru mine face parte din spiritul jocului”. Apropo de Novak, omul chiar nu știa cu certitudine regula. A fost intervievat de Brad Gilbert la ESPN după meci și a spus că nu știa sigur dacă a făcut o greșeală sau nu. „Ar putea fi greșeala mea, da. Am trecut cu racheta peste fileu ca să câștig punctul, dar n-am atins fileul. Nu-s sigur cum e regula, voi să-mi spuneți. I-am spus atunci lui Andy că eu știam că am voie să trec cu racheta peste fileu, și că e punctul meu dacă nu am atins fileul. Posibil că are dreptate, nu știu. Cu siguranță că momentul l-a distras, pentru că mai apoi a pierdut setul ușor”, a spus Nole, care a întărit ideea și la conferință: „Dacă știam regula, cedam punctul”. 

Sârbul a făcut de vreo două ori referire la atinsul fileului, și nu e greu de ghicit de ce. Episodul de anul trecut de la Roland Garros, când a atins fileul la un smash într-un moment crucial al decisivului cu Rafa Nadal, l-a marcat pe sârb. Și dacă vi se pare de mirare că ditamai Novak nu știe regula, nu e nimic ieșit din comun. Anul trecut, un mini-sondaj efectuat de USA Today printre jucătorii din ATP și WTA a relevat că aceștia nu-s la curent cu multe dintre reguli elementare, cum ar fi numărul de time-out-uri medicale permise, câte pauze pentru mers la toaletă sunt permise sau care e durata permisă între puncte. Însuși Djokovic a căzut testul atunci: „Jeez, sunt neinformat”, a fost reacția lui.

În fine. Mult zgomot pentru nimic. Am lungit un pic discuția mai mult de dragul dilemei morale în ce-l privește pe Djokovic, nu pentru incidentul în sine. Cel mai bine a rezumat situația PseudoFed, cu următoarea reacție:

I had no idea I could actually jump over the net and hit the ball back from the same side as My opponent! #excited

— Not Roger Federer (@PseudoFed) March 26, 2014

Dincolo de glumă, adevărul e că a fost, totuși, un punct la 0-15, departe de a impacta decisiv meciul. S-a mai jucat mult tenis și înainte (vezi șansa de break ratată la 5-5), și, mai ales, după. Însuși Murray a declinat să dea vina pe moment: „Am avut, totuși, un break în setul doi”. A avut, așa-i, iar momentumul părea să fi trecut de partea lui. Dar cum a venit, așa s-a și dus, Andy a cedat în stilu-i caracteristic rebreak-ul, iar de acolo meciul s-a evaporat dintr-o dată. Încă o dată, ca și cu Federer la Indian Wells, Djokovic câștigă un meci important fără să lase impresia că a strălucit câtuși de puțin. 

Sunt, totuși, multe lucruri bune cu care Murray trebuie și poate să rămână după acest meci. În ciuda înfrângerii, e unul dintre cele mai bune jocuri ale lui din ultima perioadă, posibil chiar din tot sezonul. A lovit foarte bine în marea majoritate a timpului, a fost jucătorul mai pozitiv, s-a deplasat bine și are dreptate când spune că e pe drumul cel bun. Prea puține l-au despărțit de Nole în statistica meciului. Ce-i drept, va coborî în clasament pe locul 8 de luni, dat fiind că era campion en-titre la Miami. Va fi cea mai proastă clasare a lui din 2008 încoace, o postură destul de complicată înainte de sezonul de zgură. Asta-i vestea proastă, vestea bună e că n-are puncte de apărat la Roland Garros, turneu după care ar trebui să-și înceapă urcarea. Dacă nu, va fi un jucător pe care nu și-l va dori nimeni în sferturi la Wimbledon. 

Cât despre Nole, trebuie să ia atitudine cu fileurile astea. Face ce face și ba le atinge, ba le sare cu totul, și mereu în ocazii importante. Netgate în toată regula.

Video-ul tărășeniei:

Și discuția dintre Andy și arbitrul Damien Steiner

  

New entry în Top 10 la fete și semifinale decise

În turneul fetelor,  Dominika Cibulkova și-a confirmat două trenduri: forma foarte bună din 2014 și dominarea Agnieszkăi Radwanska. Slovaca e la a treia semifinală a anului (la care se adaugă și un sfert de finală la Indian Wells), drept urmare va urca în Top 10 de luni. Cibulkova o bate, de asemenea, încă o dată pe Aga, la fel ca și la Australian Open. De data asta a fost mult mai strâns: 3-6, 7-6, 6-3. Necaracteristic ei, poloneza a ratat trei mingi de meci în setul secund și își mai trece în cont o oportunitate ratată. Se cam adună astfel de situații la Aga, ceea ce trebuie că e destul de frustrant. Premiul de consolare îi revine însă pentru această nouă demonstrație unică de măiestrie, cum numai la Aga vedem (video, mai jos).

Cibulkova o va reîntâlni pe Na Li în semifinale, reeditarea finalei de la AO, asta după ce chinezoaica a pus capăt parcursului Carolinei Wozniacki la Miami cu un dublu 7-5. N-a fost frumos, dar a fost sănătos pentru numărul 2 mondial, care nu a strălucit câtuși de puțin în Florida, dar începe să câștige și atunci când jocul nu-i merge la capacitate maximă. 

Va fi deja al treilea meci al anului între Cibulkova și Na Li, care s-au mai văzut și la Indian Wells, în sferturi. De fiecare dată a câștigat Na Li. 

Cealaltă semifinală a fetelor este, evident, rematch-ul Serena – Sharapova.

Hot Shot Radwanska

 

Premiul pentru întrebarea zilei…

Q. Why do you live in MonteCarlo instead of Miami? Is it because you're afraid of Latin women?NOVAK DJOKOVIC: …Afraid of Latin women?

— Ana Mitrić (@ana_mitric) March 27, 2014