Nederanjat de Nishikori, Djokovic ajunge fără întârziere la întâlnirea cu Federer din semifinale

Lui Djokovic nu i s-a cerut azi cea mai bună performanță a sa. Nu a fost nevoie pe teren de Nole-fără-greșeală, nici de Nole-scoate-tot. În schimb, a fost de ajuns o îmbunătățire față de jocul trecut, în care Simon i-a pus atâtea și atâtea întrebări.

TreizecizeroTreizecizero este la Australian Open

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

După ce a fost obosit serios de încăpățânatul Gilles Simon, care l-a agasat de-a lungul celor cinci seturi lungi din optimi, Novak Djokovic și fanii săi se așteptau la o nouă hărțuire din partea lui Kei Nishikori. Nu a fost loc de una. S-a terminat 6-3, 6-2, 6-4 pentru Nole, în doar două ore de tenis.

Atent, fără să atingă 30 de greșeli neforțate, Djokovic a pus mâna pe ocaziile prezentate cu generozitate de Kei. Iar când a fost nevoie de ceva special (rar), liderul mondial a strecurat mâna în buzunarul de la piept, de unde a scos, cumpătat, câteva lovituri speciale.

Pe restul, speră fanii lui, le păstrează pentru semifinale, unde așteaptă, cât se poate de amenințător, seniorul Federer. Roger, probabil, nu-și va pierde prea multe game-uri pe serviciu de la 40-0, așa cum a făcut Kei în jocul șase, când Nole s-a distanțat, decisiv pentru primul set, la 4-2. Iar pentru cei care încearcă mereu să găsească punctele de inflexiune ale partidelor de tenis, să pună degetul pe un moment special și să puncteze că “aici s-a jucat meciul!”, game-ul șase din primul set e ofertant.

Pentru că la tenis se spune că mai bine pierzi game-ul la zero decât să-l pierzi de la 40-0. Asta - mai ales în fața jucătorilor care nu-ți cedează niciun centimetru - poate fi fatal pentru încredere. Căci pe teren nimeni nu poate rămâne concentrat de la prima și până la ultima minge. Concentrarea e o resursă limitată, pe care jucătorii nu vor să o risipească când consideră game-ul sau setul încheiat. Tocmai de-asta ți se spune să te concentrezi la primele două puncte din game, că pe celelalte le câștigi cu mintea sau brațul relaxat. Or, de la 2-4 în primul set, Nishikori a arătat oricum, numai relaxat nu.

Sigur să indispoziția lui Kei nu o fi venit tocmai de-acolo, dar japonezul a ieșit din concurs după primele șase game-uri, reintrând în meci, episodic, abia la începutul setului trei (pierdut în game-ul șapte, când de la 40-15 și-a pierdut încă o dată serviciul). Pentru un tip care se declara pregătit să-l bată din nou pe liderul mondial, așa cum reușise la US Open 2014, a fost puțin.

Nishikori, intrat în meci cu o ușoară accidentare la coapsă, a cerut asistența medicului în a doua parte a jocului, dar nu a dat semne că ar fi încurcat în deplasare. Japonezul chiar a condus cu 3-1 în startul setului trei, când a devenit (în sfârșit!) mai agresiv și a început să-l miște mai mult pe Djokovic. Însă de fiecare dată când Kei a avut o jumătate de ocazie, Nole s-a grăbit să închidă și ușa, și geamul, sprijinit pe câteva backhand-uri în cros care l-au descurajat, în final, pe Nishikori.

Djokovic va mulțumi amabil pentru ziua de azi și, odihnit, se va uita de-acum după Federer. Urmează a 45-a lor întâlnire (tot atâtea are Djokovic și cu Rafa Nadal), meciul care să rupă egalitatea continuată la Turneul Campionilor, când Federer a câștigat în grupe și a pierdut în finală. Asta, după ce a rupt-o deja pe cea cu Nadal.

Nole le-a urat cele bune australienilor, care-și serbează ziua națională pe 26 ianuarie, apoi și-a îndreptat atenția spre semifinală: “Am jucat cu Roger de 44 de ori și cu Rafa cred că de 45 (de fapt, 47 n.a.) – am impresia că jumătate din cariera mea stă în meciurile contra lor. Despre realizările lui Roger nu are sens să mai vorbim. Am un imens respect pentru el și sunt sigur că va fi un meci grozav.”

Djokovic caută al șaselea titlu la Melbourne, un record pe care deocamdată îl deține Roy Emerson. Încurajator pentru Nole și fanii săi, în precedentele cinci ocazii când a atins semifinalele, sârbul a ridicat și trofeul.

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii