Monica Niculescu câștigă iar duelul românesc cu Ana Bogdan, rămâne ultima româncă pe tabloul de simplu

Treizecizero | 31 august 2017

Monica Niculescu a învins-o pe Ana Bogdan pentru al doilea an consecutiv în runda secundă la US Open, 6-2, 3-6, 6-3, într-un meci întins pe durata a două ore și 26 de minute. În turul următor, Moni o va întâlni pe americanca Jennifer Brady, care le-a elimint pe Petkovic și pe Strycova.

Până la un punct, meciul a părut o copie la indigo a celui de anul trecut, jucat în aceeași fază. Monica și-a pus în valoare jocul și armele, al căror efect e și mai ușor de pus în practică atunci când conștientizezi că adversarul nu este deloc încântat că trebuie să răspundă stilului tău de joc. Ca și în turul întâi, cu Mladenovic, Monica a dat peste o adversară care nu se descurcă deloc ușor cu stilul variat, unic al lui Niculescu. Dovadă stă și head-to-head-ul, 3-0 înainte de acest meci, cu un singur set câștigat de Ana, și acela pe zgură, suprafața cea mai slabă a Monicăi. Preț de un set și jumătate, Ana s-a încâlcit în ițele țesute de Monica. A lovit departe de minge, n-a gestionat bine slice-ul Monicăi și a produs multe erori neforțate. De asemenea, a avut probleme cu serviciul. În timp ce Monica a pus 84 la sută în teren primul serviciu și l-a câștigat într-un procent de 62 la sută, procentele Anei au fost de 50, versus 45.  Mai mult, pe serviciul doi, Bogdan a fost complet vulnerabilă, luând doar 27 la sută din puncte. Vântul a contribuit și el la frustrarea Anei, tot mai vizibilă pe măsură ce meciul a avansat. La 6-2, 3-0, părea o chestiune de minute până când cele două vor da mâna la fileu.

Dar la acel scor s-a întâmplat ce se întâmplă de obicei când un jucător care nu mai are multe de pierdut reușește, într-un final, să accepte că nu totul depinde de el, să accepte stilul adversarului, să accepte lupta de uzură, să accepte munca și acel “fac orice e nevoie ca să câștig, sau măcar să provoc cât mai multe daune înainte să pierd“. Ana a făcut realmente tot ce a fost nevoie pentru fiecare punct. A alergat cu disperare, a muncit, s-a poziționat mult mai bine pe teren, și-a schimbat limbajul corpului dintr-unul care exprima disperare într-unul mult mai energic. Și, mai important, a început să facă pasul în teren, a pus mai multă viteză și intenție în mingi, a devenit mai agresivă, a deschis mai bine terenul și și-a asumat riscuri. Dintr-o dată, dinamica jocului s-a schimbat, iar Ana a construit pas cu pas, a pus punct peste punct și a găsit combinațiile de lovituri care să străpungă defensiva Monicăi. Dominată de pe baseline, Monica și-a pierdut clarviziunea, jocul ei n-a mai arătat la fel de compact și n-a mai găsit la fel de ușor să facă punct. Seria de puncte și de game-uri a Anei, la început timidă, a devenit tot mai îndreptățită și s-a extins spectaculos, iar ea avea să ia curând setul cu 6-3.

Dar meciurile acestea lungi sunt o specialitate a Monicăi, care a trecut prin prea multe ca să se piardă ușor doar pentru că a pierdut șase game-uri la rând. Decisivul a început cu o copie în miniatură a primelor două seturi. Iarăși Monica s-a desprins, iarăși Ana a recuperat deficitul. La 2-2 s-a jucat game-ul decisiv al acestui meci. O serie de opt egalități, Ana a avut șase șanse de a închide game-ul, iar Moni, patru șanse de break. Multe puncte de-a șoarecele și pisica, scurte la fileu și raliuri epuizante, care au stors-o până la urmă de puteri pe Ana, ea trebuind să-l cedeze. Scurta pauză care a urmat, prilejuită de un timeout medical al Monicăi, a părut să n-o ajute prea mult pe Bogdan, care a apucat, probabil, să conștientizeze importanța acelui game pierdut, sau să resimtă efortul fizic depus. Sau ambele. Ana avea să mai ia un singur game până la finalul meciului, final care a găsit-o iar parțial pierdută în jocul rotund și cu o varietate de răspunsuri al lui Niculescu. 6-2, 3-6, 6-3, în două ore și 26 de minute epuizante.

Monica rămâne ultima româncă în concursul de simplu și o va întâlni acum pe Jennifer Brady, care a găsit repede ac de cojocul unui alte jucătoare cu un joc mai puțin ortodox, Barbora Strycova, pe care a învins-o 6-1, 6-1. Dar pentru Monica acest US Open e deja o victorie, indiferent ce se va întâmpla mai departe, un comeback important după cele trei Slamuri complet ratate în acest sezon, de fiecare dată din cauza problemelor de sănătate. Ea adună și ceva puncte prețioase, care o readuc în Top 100 în Race (pe 95, deocamdată chiar deasupra Anei).

Cât despre Ana, ea are motive să fie frustrată acum, dar per total are motive să fie mulțumită de munca depusă anul acesta la Slamuri. A jucat pe tabloul principal la toate, fie calificându-se, fie câștigându-și dreptul. De două ori a ajuns în turul al doilea și a mai adăugat și alte câteva rezultate bune în restul turneelor. Dar treaba ei nu se termină aici. Cu loviturile ei puternice de ambele părți și cu un potențial încă nexploatat în întregime, ea se poate deja uita în perspectivă, spre un viitor sezon care să o găsească mai acomodată cu circuitul.

 

***

Citește, în 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 – „She played Thor” – Vara toridă a Simonei, plus alte super articole, în peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis. 

“Eșecurile vor fi legate de momentul Paris. În mijlocul unui meci oarecare, la Cincinnati-urile sau Beijing-urile WTA-ului, poate își va aminti din senin că n-a atacat returul ăla la 3-0. Și va avea dubii iar. Nu e ceva ce va trece peste noapte. Presiunea va reziduală, până când altceva mai strălucitor, preferabil ceva scris tot de ea, va lua locul acestui subiect. E un test autentic de răbdare și de maturitate, tocmai pentru că nu e ceva care să dispară ușor. E momentul în care Noua Simo, cum chiar ea s-a numit, să fie încercată.“

Ia-ți revista 30-0 Pe Curat de aici.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi