Momente bune, momente rele. Eforturile românilor de la dublu se concentrează pe băieți

Ziua a cincea de la Roland Garros a adus doi români pe teren, iar sentimentele au fost împărțite. În vreme ce Horia Tecău a trecut confortabil de primul tur, Raluca Olaru s-a oprit în aceeași fază a tabloului feminin, unde nu mai avem alte reprezentante, după ce perechea Irina Begu – Monica Niculescu s-a retras. Focusul de la dublu rămâne pe Horia și pe Florin, ale căror echipe se numără printre favoritele la titlu și pe hârtie, dar și pe teren. Ambii semifinaliști în ultimii doi ani, Horia și Florin revin chiar azi pe teren. Tecău/Rojer îi văd pe Granollers/Cuevas, în vreme ce Mergea/Bopanna îi întâlnesc pe francezii Barrere/Halys. De asemenea, mult-discutatul dublu Horia/Simona debutează la mixt, contra perechii Mirnyi/Chan, favoriți 7. Ziua, firește, e dominată de meciurile fetelor: Irina și Simona încearcă să acceadă împreună în optimi. Meciurile lor se joacă în paralel, de la ora 12:00, Irina cu Annika Beck, pe Court 2, iar Simona cu Naomi Osaka, pe Suzanne Lenglen.

Horia Tecău și Jean Julien Rojer sunt favoriți 2 și și-au deschis turneul cu o victorie solidă împotriva unei echipe de argentinieni, Pella/Zeballos. Am mai văzut în trecut că, deși nu par, aceste perechi formate din jucători preponderent de simplu pot fi adesea obstacole mult mai periculoase, așa că rezultatul (6-4, 6-4) e binevenit.

Impresionant cât de migălos pregătesc Horia și Juls orice meci, ei cercetându-și cu atenție adversarii, deoarece unul dintre ei, Guido Pella, nu are background de jucător de dublu: “Pe Zeballos îl știam, dar n-am putut să facem o tactică decât pe baza a ce am văzut la Pella jucând la simplu și vorbind cu câțiva jucători care au jucat contra lui la dublu. Știam ce vor face, loviturile lor mai bune, dar n-a schimbat prea mult jocul nostru, dar am ținut cont de câteva execuții din partea lor care ne puteau surprinde”, ne-a spus Horia, din ale cărui vorbe răzbat intențiile de a sta cât mai mult la Paris.

“Noi suntem conștienți că putem câștiga fiecare turneu pe care-l jucăm, trebuie doar să fim concentrați, să fim bine fizic, să executăm, să luăm punctele importante, că acolo se face diferența. La Madrid am făcut toate aceste lucruri. Aici construim. Deocamdată am câștigat un meci bun azi, mâine vine un altul, vom încerca să facem la fel. Încercăm mereu să fim constanți, lucrăm să eliminăm greșelile.”

L-am întrebat și dacă nu-i mai trece prin cap, uneori, și gândul că ar putea deveni numărul 1 după finalul turneului. Horia e, însă, și el din categoria masivă a jucătorilor care prețuiesc titlurile, nu rankingul. “Nu mă gândesc la asta, mă gândesc să câștig turneul. Ce vine după aia e secundar. Îmi doresc să câștig aici, știu că putem face asta; restul – puncte, clasament – nu mă gândesc la ele pentru că, sincer, n-am nevoie.”

Horia revine azi nu doar pentru dublu, ci și pentru mult-așteptatul parteneriat cu Simona, singura ocazie de a juca împreună înainte de Rio. “Ca organizare, poate fi o mică provocare, că pot fi situații când trebuie să joci două meciuri în aceeași zi, sau să joc mixt înainte de un meci important de dublu, de a doua zi. Dar știam lucrurile astea când ne-am asumat să jucăm mixt. Dacă asta înseamnă să stăm mai mult pe teren, să stăm mai mult la recuperare, asta o să facem. Anul trecut am jucat două semifinale aici, n-ar fi o surpriză pentru mine să am două meciuri într-o zi și două zile la rând. Facem ceea ce trebuie făcut. ”

Și o observație interesantă de la Horia, un insight bun vizavi de cum ar putea evolua multe matchup-uri în cele două turnee de simplu. “Condițiile sunt mai grele ca în alți ani, cu aerul mai rece, dar și mingea e mai grea decât în alți ani. Nici de la jucători buni de simplu, care lovesc tare, nu vine mingea la fel de repede ca în alte ocazii. Nici noi nu mai putem servi la fel de tare, dar și retururile lor vin mai încet cu această minge.”

***

Nu toate veștile zilei au fost bune. Raluca a fost iar forțată de situație să joace cu o parteneră cu care nu poate avea constanță pe termen lung; de data asta, cu rusoaica Vera Dushevina. Cele două au fost învinse de americancele McHale/Vandeweghe (6-3, 6-0), cea din urmă, fără niciun semn că ar fi fost afectată cumva fizic de maratonul de cu o seară înainte, cu Irina Begu.

Foarte afectată, Raluca a admis că a pierdut din încrederea cu care începuse anul în Australia, când atât jocul, cât și primele rezultate au fost promițătoare. A urmat apoi o serie lungă de eliminări premature, serie pe care Raluca a lăsat-o să-i intre în cap și să o afecteze. “Mi-ar prinde bine să nu mă mai gândesc la rezultat, la clasament, ca să fiu mai relaxată și să pun în practică ce fac la antrenament. Nu cred că lucrurile bune – de exemplu, în iarnă m-am pregătit așa de bine – au dispărut. E această conjunctură, mi-am pierdut din încredere, apoi m-am gândit prea mult la faptul că am pierdut X meciuri. Săptămâna asta a fost ok, chiar am avut o atitudine bună, mi-am dorit să aduc în prim plan lucrul acesta, că mă bucur că sunt pe teren. Și chiar m-am bucurat. Vreau să continui așa, pentru că așa îmi pot atinge potențialul și să îmi cresc nivelul.”

Despre meci, Raluca a continuat: “Scorul (6-3, 6-0) mi se pare mai dur decât ce-a fost, simțeam că am fost mereu aproape și am avut șanse, dar nu închideam game-ul. Pe de o parte. Pe de altă parte, cam asta a fost povestea de câteva luni încoace, am tot pierdut la echipe foarte bune, eu mereu cu partenere diferite. E un sentiment mereu prezent, că sunt mereu aproape, dar nu se concretizează, iar apoi îmi pierd din încredere. Iar când îți scade încrederea, devine cu atât mai mult mai greu în momentele când ești aproape.”

E un cerc vicios, între rezultate și lipsa unei partenere constante (situație explicată în repetate rânduri de Raluca), care ajunge să o afecteze, poate prea mult. “Chiar asta mi-a spus antrenorul după meci, că mă consum prea mult cu povestea asta cu partenerele. Da, mă consum. E frustrant să nu găsești pe nimeni. Mă întreabă deseori jucătoare, însă doar pentru un turneu, dar nu și pentru Slamul care îi urmează; încerc mereu să-mi găsesc o parteneră cu care să joc trei-patru turnee legate, sau cea cu care joc la Grand Slam, să joc un turneu și înainte”, spune Raluca, luptându-se să-și stăpânească emoțiile.

Apoi tot ea caută să se încurajeze. “Trebuie să fii tare. Tu, partenera, echipa. Trebuie să faci cumva să depășești astfel de situații.”

“Până la urmă, trebuie să gestionăm și momentele grele”.