Kei Nishikori face surpriza anului, îl bate pe Djokovic, merge în finala US Open!

Adrian Țoca | 6 septembrie 2014

Kei Nishikori este primul japonez care se califică într-o finală de Grand Slam.

Kei Nishikori a produs o surpriză de proporții în semifinalele US Open: l-a învins pe Novak Djokovic în prima semifinală a US Open, scor 6-4, 1-6, 7-6, 6-3. Nishikori era la un pas să nu poată juca US Open, din cauza unei accidentări, dar a răspuns incredibil: victoria cu Djokovic vine după alte două dramatice, obținute în fața lui Raonic și Wawrinka, de fiecare dată în cinci seturi și câte patru ore de joc. Special Kei ajunge astfel în finală după ce i-a eliminat pe jucătorii clasați pe locurile 5, 3 și 1 în lume. La rândul său, Novak pierde o nouă oportunitate la un titlu de Slam și se pregătește acum de un final de an în care trebuie să-și apere poziția de lider.

Ceea ce miră și mai mult la cele două șocuri de sâmbătă, sau le face și mai fascinante, e maniera în care outsiderii i-au învins pe favoriți. N-au fost drame, n-au fost victorii smulse la diferență limită, sau în conjuncturi norocoase. Au fost victorii clare. În engleză e un termen mult mai potrivit, care sună ceva mai rotund și dă mai multă dreptate victoriilor reușite de Nishikori și de Cilic: outplayed. În română s-ar traduce cu mai bătrânescul “a fost mai bun decât” sau “l-a depășit”, dar ambele sintagme nu par a face o favoare învingătorilor, nu le face justețe pe deplin.

Precum Cilic l-a outplayed pe Federer, așa l-a outplayed Nishikori pe Djokovic. E fascinant cum acest jucător care nu știa dacă să vină sau nu să joace la New York, din cauza problemelor la picior suferite înainte de turneu, decide într-un final să apară și bate, rând pe rând, numărul 5, numărul 3 și, acum, numărul 1. Performanța lui Kei este remarcabilă și e o bucurie că ea le va permite mai multor fani să-l descopere pe unul dintre cei mai interesanți jucători din circuit: un tip agreabil, discret, modest, politicos, umil, liniștit, cu un tenis variat și foarte plăcut de urmărit, în stare să se și apere, să și domine, dar mai ales să gândească și să implementeze tacticile potrivite. Bonus: o atitudine calmă, aproape relaxantă, plus o disciplină specifică asiaticilor. Toate astea înseamnă o schimbare plăcută și răcoritoare față de ceea ce vedem de obicei la jucătorii de top, care umplu ecranele televizoarelor și altfel decât cu tenisul pe care-l joacă.

Cu Novak, Kei s-a folosit de toate calitățile sale native pentru a-l îndepărta încet, dar sigur, pe sârb de finala pentru care era mare favorit. Fanii lui Nole au răsuflat ușurați când au scăpat de un Wawrinka periculos, piază rea în Australia, dar au dat peste un alt matchup complicat pentru sârb. Nishikori e unul dintre rarii jucători care pot răspunde reverului lui Djokovic cu unul comparabil. Azi, reverul lui a fost chiar mai bun. Doar unul dintre capitolele la care japonezul l-a depășit pe liderul mondial, forțându-l într-o capitulare care a surprins pe toată lumea prin lipsa de pompă cu care s-a produs. Nole, luptătorul Nole, s-a scufundat ca un topor la fundul oceanului în setul patru, topit de condițiile groaznice în care s-a jucat și tocat mărunt de punctele superb construite de Nishikori.

Surpriza a căpătat formă în primul set, pe care japonezul l-a luat în pofida unui serviciu ineficient, cu care a câștigat doar 50 la sută pe primul serviciu. Dar Kei a compensat cu câteva winners în lung de linie și urcându-se pe serviciul doi al lui Novak, pe care a câștigat 9 puncte din 12. Rapid, tehnic și exploziv, Nishikori a trântit lovituri puternice de pe baseline și a găsit unghiuri dificile pentru liderul mondial, ținându-l nu o dată la distanță mare de fundul terenului.

Dar Nole a revenit puternic în setul secund, în care a reușit să intre mai mult în teren și să fie mai agresiv. A fost suficient un singur game slab pe serviciul lui Nishikori, iar balanța se inversase. O sclipire de inspirație, drop shot-ul cu timing perfect pe care Nole l-a executat în game-ul de 4-1, a rupt de tot echilibrul și a decis setul. În contrapartidă, scurta lui Kei din game-ul următor, neinspirată și previzibilă, i-a trădat oboseala. Încercând să scurteze punctele când nu era cazul, Kei a dat un indiciu că temperatura și umiditatea excesivă, poate și efectele celor două meciuri de cinci seturi din tururile anterioare, îl ajunseseră din urmă.

Dar Nishikori, departe de a fi omul care să renunțe în fața adversității, a găsit fântâna cu energie într-un game pivotal pentru tot restul meciului. Cumva, japonezul a ieșit cu bine din game-ul trei al setului trei, deși a avut de salvat patru mingi de break și de înfruntat șapte egalități. De acolo s-a schimbat cu totul meciul. De unde părea ieșit din cărți, un Nishikori revigorat s-a reîntors la obiceiurile bune din primul set, regăsindu-și explozia în braț și lungurile de linie atunci când avea nevoie mai mare. A făcut break pentru 5-3, cu unul dintre forehandurile care l-au lăsat spectator pe Djokovic, dar și l-a pierdut imediat. Așa a început linia dreaptă a setului: un finiș tensionat, cu erori de ambele părți și cu schimbări de momentum. Dar Kei a fost mereu la comandă, în vreme ce Djokovic a fost, paradoxal, jucătorul mai încordat, ca și cum el ar fi debutat într-o semifinală de Slam.

Erorile pe care le-a făcut în tiebreak l-au costat nu doar setul, ci și toată energia. Consumat mental, Djokovic a început aproape resemnat setul patru, pe care l-a pierdut într-o manieră în care a amintit de setul patru al finalei de anul trecut de la US Open, cea cu Rafa; adică într-o liniște atipică pentru omul de la care ne-am obișnuit să vedem numai recuperări epice din situații cu spatele la perete.

Înfrângerea îl lasă iar într-un loc dubios pe Novak: cum, în tenis, sărbătorile sunt scurte, iar înfrângerile dau naștere la discuții interminabile, se relansează discuția despre palmaresul și rezultatele lui Nole. Pare un pic bizar să chestionezi performanțele unui lider mondial, dar întrebările sunt legitime: este Nole underachiever sau își valorifică pe deplin potențialul? Ce ar trebui scos în față? Revenirea pe locul 1 și titlul de la Wimbledon sau ocaziile ratate la Australian Open, Roland Garros și US Open, toate, turnee în care a fost văzut, mai mult sau mai puțin, cu prima șansă? E de apreciat longevitatea la nivel înalt a sârbului la US Open sau discuția ar trebui să fie despre cum Nole, în ciuda a opt semifinale și patru finale consecutive la Flushing Meadows, n-ar decât un titlu aici? E de comentat cum Djokovic și-a făcut un nume și o carieră deși a jucat în paralel cu doi dintre cei mai mari jucători ai tuturor timpurilor, adunând deja șapte slamuri și fiind bine plasat pentru alte câteva, sau ar fi trebuit să aibă deja peste zece astfel de titluri până acum? Ce e de evidențiat: Nole, cel puternic mental ca o stâncă, în stare să revină de pe buza prăpastiei în repetate rânduri, sau Djoker, cel care dispare uneori când te aștepți mai puțin?

Oricare ar fi răspunsul concret, Djokovic este într-un punct interesant acum, cu multe motive de satisfacție, dar și cu multe teme la care trebuie să se gândească pe îndelete, cel mai probabil după nașterea primului său copil, când va apuca să . Pentru el urmează o perioadă încărcată, cu multe puncte de apărat într-un segment al sezonului în care anul trecut a câștigat, practic, tot. Cel mai probabil el va răspunde bine, așa cum a făcut-o și în primăvară, la precedentele perioade slabe, dar vulnerabilitatea sârbului contribuie din plin la oportunitățile numeroase pentru linia a doua, oportunități de care vorbea Marin Cilic.

Pentru Kei, este o realizare care îl duce în istorie și îi consolidează statutul căpătat anul acesta, când a demonstrat că se poate lupta cu succes cu jucători ca Federer, Nadal și, acum, Djokovic. E o surpriză enormă prin prisma contextului, pentru că e mare lucru să-l bați pe Novak pe suprafața lui dominantă, într-un Slam în care sârbul a avut atât de mult succes de-a lungul anilor. Dar nu e neapărat o surpriză din perspectiva potențialului lui Kei. Au spus-o și colegii săi de tur, o știa și Djokovic, aprobat și de Federer, și de Nadal. Știam și noi deja că e capabil de meciuri mari, ceea ce nu știam, sau credeam tot mai puțini, era dacă el poate aduce tenisul său cel mai bun la nivelul cel mai înalt și dacă se poate păstra sănătos îndeajuns de mult încât să facă față unor astfel de meciuri. “Mi-aș dori să fiu atât de fragilă precum e Kei”, a scris în timpul meciului pe Twitter o jurnalistă. O metaforă și un compliment frumos pentru japonez, dar în același timp o expresie a îngrijorărilor permanente care planau asupra acestuia. Era ca și cum ori de câte ori Nishikori reușea să lege câteva meciuri bune și să emită pretenții, corpul său îl trăda numaidecât, făcându-i pe specialiști să fie circumspecți în privința abilității sale de a se menține în top. Dar la US Open planetele s-au aliniat, în fine, pentru Special Kei, culmea, tot după o altă îngrijorare medicală.

“Poți să ne spui ce-i cu faimoasa ta fragilitate? Toată lumea spune: Kei e bun, știe să joace, dar se accidentează mereu înainte de turneele mari. Ce se întâmplă, poți să te menții sănătos?”, a fost întrebat Nishikori la conferință.

“Am lucrat mult cu corpul meu anul acesta, multe antrenamente fizice, multă recuperare și exerciții specifice. Simt că sunt mult mai puternic acum”, a răspuns japonezul. Dacă va adăuga continuitate lucrurilor pe care le poate face pe teren, s-ar putea să ne uităm la o prezență pe termen lung în vârful ierarhiei tenisului mondial. S-ar putea să fie ingredientul final. Dar e un mare Dacă. Până când vom afla, Nishikori pleacă oarecum ca favorit, prin prisma rezultatelor directe, în finala cu Marin Cilic de luni seară. În ceea ce va fi un duel fascinant al emoțiilor și al caracterelor celor doi debutanți la acest nivel, Kei Cel Fragil are de partea lui un bagaj mai variat și o disciplină izvorâtă din capacitatea de a controla durerea și limitările fizice. Cum am văzut de-a lungul anilor la marele absent al acestei ediții, cel care va preda de luni seară titlul US Open, durerea controlată și folosită ca un stimulent poate cuceri munții.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi