Jumătatea mai bună a tenisului: cum se vede cariera unui jucător profesionist prin ochii celui de aproape

Înainte de a face un pas înainte în vâltoarea unui nou Grand Slam, facem unul în spate, cât să ne tragem sufletul și să privim o idee lucrurile în perspectivă. O perspectivă de care uităm adesea, prinși de focul meciurilor, de intensitatea competiției și de emoțiile marilor competiții. 

Viața unui jucător profesionist de tenis intrigă și suscită zeci și zeci de întrebări, majoritatea privitoare la stilul de viață. Privim către carierele lor din diferite unghiuri, dar rareori auzim perspectiva celui cu care eroii noștri împart totul, cel care îl ajută să treacă de clipele dificile sau îi împărtășește bucuria în cele frumoase. Cum arată viața partenerului sau partenerei tenismenilor profesioniști, cum arată, deci, călătoria văzută din scaunul din dreapta? Care sunt lucrurile bune, unde vin cele grele?

Cu întrebările astea – și altele în plus – am ajuns la Andreea Hănescu, soția celui mai bun tenismen român de simplu al ultimilor ani. Andreea și Victor s-au căsătorit în anul 2010, dar călătoria lor e mai lungă de atât. Îi mulțumim Andreei pentru ușa deschisă, pentru umor și povestirile ei inedite.

Iată, așadar, câteva momente din viața soției de jucător de tenis profesionist, așa cum ni le-a povestit Andreea Hănescu:

 

“Este o viață tare frumoasă, mai ales dacă iubești tenisul, competiția sportivă, călătoriile și aventura; și dacă te gândești la emoțiile de dinaintea unui meci, la trăirile intense din timpul meciului, la bucuria de după o victorie. Apoi, e frumos să fii în fiecare săptămână în alt loc, să întâlnești alți oameni, alte culturi, diferite obiceiuri. Dar este și o viață grea, pentru că trebuie să te căsătorești și cu “tenisul”, să accepți multe, să tolerezi, să înțelegi, să susții, să rămâi optimistă și să încurajezi mereu.

În ce mă privește, am fost foarte curioasă să-l cunosc pe omul din spatele jucătorului. Victor mi-a părut un tip blând, timid, conștiincios, integru și inteligent.  

Am aflat rapid ce înseamnă să te pregătești pentru un concurs, care sunt turneele lui preferate, ce simte înaintea meciurilor, ce “ritualuri” are înaintea fiecărui joc, cum gestionează un meci câștigat, altul pierdut, cum își alege turneele sau partenerii de antrenament.

Dar implicarea mea în “jobul” lui este mai degrabă emoțională. Este foarte important să fiu pozitivă după fiecare meci, nu contează că este un joc câștigat sau pierdut, pentru că indiferent de evoluția lui, Victor are nevoie de încurajări, de o stare bună și de încredere pentru următoarele meciuri.

Nu este ușor. Au fost momente destul de dificile, mai ales după încheierea parteneriatului cu Firicel Tomai, pe care îl respect și îl admir pentru tot ce a realizat cu Victor. Au fost situații la început când reacțiile mele după anumite meciuri în care mă “așteptam să câștige” nu au fost constructive, dar am învățat repede ce înseamnă un meci pierdut, de ce anume are nevoie de la mine după un meci în care nu a fost mulțumit de propria evoluție.

Pentru mine,  ca soție – și acum risc să ofer, chiar și indirect, un sfat viitoarelor partenere de viață ale jucătorilor de tenis –, nu contează victoria sau înfrângerea. Important este ca atunci când Victor este în teren să-i transmit că îmi doresc pentru el să se bucure de jocul său și să dea tot ce are mai bun. Întotdeauna după meciuri, mai ales după cele dificile, am vrut să simtă din partea mea energie bună, pace, încurajări și liniște. Un jucător are nevoie lângă el de o femeie tolerantă, pozitivă, care să-l aprecieze în primul rând pentru omul care este în afara terenului, care să-l înțeleagă pe tot parcursul carierei lui. E drept, drumul e lung și multe se învață pe parcursul relației. La noi au fost momente dificile, pe care însă am învățat să le gestionăm, să vorbim despre ele, să le acceptăm și să le depășim.

Perioada care a urmat colaborării cu Firicel a dus și la multe aspecte pozitive legate de autocunoaștere, a lui Victor și a mea, atât în teren, cât și în afara lui. Pentru că valoarea unui jucător de tenis stă mai ales în afara terenului, nu neapărat în teren. Victoria din teren este oglinda victoriei din afara terenului.

Acum înțeleg mai bine și pot aprecia la adevărata lor valoare momentele când un tenismen trebuie să o ia de la capăt. În fiecare zi apar ocazii în care îți poți demonstra bucuria de a juca tenis, plăcerea de a fi pe teren și încrederea că poți fi mai bun decât în ziua precedentă. Este un lucru specific tenisului, care necesită putere de caracter și o perseverență ieșită din comun.

Dar pe lângă lucrurile dificile, sunt altele – multe – foarte frumoase, care fac din călătoria asta ceva special. O mulțime de episoade intense sau comice, dacă nu cumva și intense și comice. De pildă, suntem la Wimbledon 2010, turul unu, un meci greu, de cinci seturi, cu Andrei Kuznetsov, cel care câștigase cu un an în urmă titlul la juniori. Eram în tribună, destul de tensionată. La un moment dat, într-o pauză, m-am uitat la Victor să îl încurajez și el mi-a făcut semn să plec. Inițial, nu am crezut că mi se adresează mie, dar el a insistat. Mi-am dat seama că vrea să plec și, evident, prima reacție a fost de uimire, de indignare. Abia apoi, când am ieșit de acolo, am realizat că eram atât de stresată că poate chiar era mai bine că am plecat. A câștigat meciul, apoi mi-a spus că mă vedea într-atât de tensionată când se uită la mine, încât a hotărât că mai bine mă trimite să mă liniștesc.

Am lăsat pentru final un alt mare avantaj pe care îl propune stilul acesta de viață, un alt argument al călătoriei alături de jucătorul de tenis. Nu doar că ajungi să cunoști mereu oameni noi, dar reușești să-i cunoști chiar în elementul lor. Așa cum sunt jucătorii în players lounge. Îmi amintesc că la Doha, acum câțiva ani, eram în players lounge, iar pe ecrane era transmis meciul lui Federer, care juca pe central. În lounge erau cinci-șase jucători care se uitau la meciul lui Federer, printre ei Fognini și Seppi. Dintr-o dată s-a auzit o răbufnire de grup, cu râsete și uimire generală: Federer reușise încă o minge printre picioare. Mi s-a părut foarte interesant să văd jucătorii de top adunați lângă un ecran pentru un meci de-al lui Federer, iar reacția lor, în opinia mea, a fost de admirație sinceră. Nadal era pe canapea, el n-a schițat nimic 🙂

 

Victor continuă pregătirile pentru Train Like a Pro

Victor va lansa, anul acesta, programul Train Like a Pro, un concept în cadrul căruia îi va pregăti pe cei interesați pentru viața de jucător profesionist de tenis, în special acele aspecte neglijate în mod tradițional în România. Victor și echipa sa se vor ocupa de latura tehnică, tactică, fizică, mentală și emoțională a participanților, într-un cantonament de 10 zile, programat între 24 iulie și 2 august, la Cluj-Napoca.

„O să mă duc cu o echipă, formată din antrenori, preparatori fizici și pentru partea mentală, să le arătăm copiilor de 11-16 ani cam ce înseamnă performanța, cum se lucrează în afară, să le dăm o idee pe ce direcție să meargă. Ulterior vreau să fac și la București o bază pentru cei interesați să se antreneze alături de mine și de echipa mea„, spunea Victor, atunci când a fost invitat la BRD Tennis Insider, emisiunea Treizecizero.   

„Aș fi vrut să am șansa, atunci când am început eu, să mă antrenez în mod profesionist, cu oameni care au făcut deja performanță. Așa că m-am gândit ca, împreună cu echipa mea, să ofer copiilor din România care vor să facă performanță un concept nou. Ne adresăm micilor sportivi care fac performanță, cu vârste între 11 și 16 ani. Pentru că aici este segmentul unde pot să vin cu ceva nou, cu ceva care să le marcheze acest parcurs către marea performanță. Ce le-am pregătit participanților este o combinație reușită între antrenament, pregătire mentală și distracție, toate sub atentă supraveghere și coordonare a unei echipe puternice care m-a pregătit și pe mine de-a lungul anilor” – spune Victor, în prezentarea proiectului său.

Înscrierile se pot face pe site-ul Trainlikeapro.