Jocurile Olimpice și locul lor incert pe harta tenisului: patriotism, antrenament sau distracție?

Camelia Butuligă | 10 august 2016

Serena Williams este ultimul nume mare rămas pe dinafară în lupta pentru medalii. Azi se joacă sferturile la feminin, optimile la masculin, semifinalele la dublu masculin, sferturile la dublu feminin și primul tur la mixt.

Se pare că tenisul are alte lucruri mai importante de făcut decât Jocurile Olimpice. Realitatea: toți capii de serie 1 (în afară de Mahut/Garcia la mixt, care încă n-au apucat să joace) au ieșit deja din concurs. Ultima victimă a fost o Serena Williams accidentată la umăr, care a făcut cinci duble într-un game în meciul pierdut contra Elinei Svitolina azi-noapte.

Jocurile Olimpice sunt un eveniment extraordinar pentru multe sporturi, dar nu și pentru tenis, care are deja anul organizat în jurul celor patru Grand Slamuri. Jucătorii abia mai au loc pentru Davis Cup și Fed Cup printre picături – Olimpiada este efectiv a cincea (sau a șasea?) roată la căruță într-un sezon aglomerat. La Londra în 2012, turneul de tenis mi s-a părut că a avut mai mult panaș deoarece complexul de la Wimbledon, locul de desfășurare al celui mai mare turneu de tenis de pe planetă, a împrumutat din aura lui turneului olimpic. La Rio, cu suprafața bizar supradimensionată a Centralului și destule terenuri auxiliare fără Hawkeye, cu tribune pline doar pe alocuri, senzația este de provincial și fără miză.

Și atunci, ce-i motivează pe jucători să participe? Nu se dau puncte, nu se dau bani, deci trebuie să căutăm altundeva. În primul rând, experiența de a face parte dintr-un asemenea eveniment gigantic, camaraderia cu sportivii din toate țările și mândria de a contribui la numărătoarea medaliilor pentru țara lor sunt factori motivatori destul de puternici. Mai ales în cazul jucătorilor tineri, aflați la prima lor experiență de acest gen, sau cei aflați la apusul carierei, acest aspect este important. Apoi, mai este patriotismul, care poate fi foarte puternic la unii jucători. Nu la toți – la unii domină pragmatismul (și asta e ok) și am văzut anul acesta o grămadă de jucători de top, mai ales din ATP, care au spus pe șleau că nu vin la Rio pentru că preferă să joace turnee pe puncte și bani sau să-și protejeze sănătatea. Însă nici patriotismul nu e suficient uneori: Novak Djokovic, probabil cel mai patriot dintre Big 4 și, alături de Federer, cel mai însetat după un aur olimpic la simplu, a ieșit încă din primul tur contra lui Del Potro.

Unii au venit pur și simplu pentru distracție, ca Benoit Paire, care și-a luat misiunea un pic cam prea în serios și a fost exclus din delegația de tenis a Franței pentru indisciplină. Se pare că Benny a dispărut din peisaj imediat ce a intrat în zona crepusculară numită și Satul Olimpic, având alte treburi mai presante decât a semna zilnic condica la lot. După câteva avertismente în zadar, șeful echipei franceze de tenis, Arnaud Di Pasquale, l-a exclus din echipă pentru încălcarea regulamentului, chiar înaintea turului doi pierdut contra lui Fognini. Ce s-ar fi întâmplat dacă Paire ar fi mers mai departe și ar fi luat de exemplu o medalie olimpică, s-au întrebat chibiții? Ar fi fost considerat apatrid, independent? Sau parte din lotul olimpic al refugiaților? Refugiații în Lalaland, poate. În fine, Benoit a scutit Franța de această jenă și a pierdut la un confrate în ale țicnelii, Fabio Fognini. Au existat ceva regrete, scuze din partea lui Paire? Pas du tout: ”Îmi pare bine că plec”, a declarat francezul. ”Am o viziune diferită acum asupra Jocurilor Olimpice. A fost o săptămână obositoare. Federația este inexistentă, le reproșez multe lucruri. Jocurile Olimpice nu sunt cum crede lumea. Era un turneu fără puncte și bani, deci obiectivul era să profit pentru a mă antrena pentru perioada următoare.” 

Este Paire egoist sau doar realist? Este și asta o abordare, ca jucătorii prezenți să trateze Jocurile ca pe un turneu obișnuit de pregătire în vederea US Open? Dacă te uiți la tablouri, cam ăsta e nivelul, undeva între un 500 și un Masters la băieți și un Premier 5 la fete. Rio se joacă pe hard, e pe același fus orar cu New Yorkul, iată deci o ocazie bună de a mai bifa un meci două înainte de ultimul Gand Slam al anului. Jocurile sunt bune pentru jucătorii care au nevoie să revină în tenisul competitiv, ca Rafael Nadal și Juan Martin Del Potro. Nu-s la fel de bune pentru cei care au nevoie de o pauză de la atâta tenis competitiv, ca Djokovic și Williams.

Una peste alta, în ciuda neparticipării lui Federer și ieșirii lui Djokovic, a Serenei și Muguruzei, au mai rămas destule nume mari în tablouri pentru a face meciurile interesant de urmărit. La fete, avem un amestec de vechi și nou: Svitolina va juca contra Kvitovei, care este în Fed Cup mode la Rio, zice lumea. Știm cu toții cam ce înseamnă Cehia în Fed Cup, dar eu zic că la bază, Petra e tot Petra. Ieri a făcut  break pentru 5-3 în decisiv contra Makarovei și apoi a avut 40-0, deci trei mingi de meci consecutive. Bineînțeles, apoi a pierdut cinci puncte la rând și game-ul. Bineînțeles, apoi a făcut break pentru 6-4. Olimpic, neolimpic, tenisul nu se schimbă cu una cu două. Cu Svitolina va fi drăguț pentru că au stiluri diferite de joc, iar de dramă, slavă cerului, nu duce niciuna lipsă. 

Laura Siegemund își continuă anul foarte bun și va întâlni o altă jucătoare care a urcat încet și sigur în clasament în ultima vreme: Monica Puig, învingătoarea lui Garbine. În jumătatea de jos, avem patru jucătoare ale căror nume încep toate cu litera K. Hm? Keys – Kasatkina și Kerber – Konta. Iarăși contrast de stiluri, toate în formă, ar trebui să iasă niște meciuri bunicele. 

Azi băieții joacă optimile, alcătuite eclectic din meciuri tari și oarecare. Le enumăr pe cele care mi se par mai promițătoare: Nadal – Simon, Murray – Fognini, Bellucci – Goffin (mai ales pentru pentru atmosferă) și Monfils – Cilic.

Dublurile intră și ele pe ultima sută și România va aștepta cu sufletul la gură semifinala Mergea/Tecău contra perechii Sock/Johnson (ora 20.00) pentru a vedea dacă se va apropia de o medalie. Pentru cât de notă de subsol sunt Jocurile pentru tenis, este uimitor (și cam trist, în context) că tot acest sport are șanse să aducă primul ceva medalii, prin băieții de la dublu, care încep azi campania și la dublu mixt. Niculescu/Mergea deschid cu Suarez-Navarro/Ferrer și Tecău/Begu cu Radwanska/Kubot. Baftă tuturor!

  

Îți place?
Cele mai noi
comments powered by Disqus