Fast
Jelena, prima finală de Slam

Jelena Ostapenko, neașteptata adversară a Simonei din finală: 245 de lovituri câștigătoare în șase meciuri!

Radu Marina | 9 iunie 2017

Jelena Ostapenko s-a calificat în prima finală de Grand Slam a carierei după un joc grozav făcut cu Timea Bacsinszky (7-6, 3-6, 6-3), în care a a făcut 50 de lovituri direct câștigatoare.  

Ce m-a impresionat cel mai mult în acest meci a fost capacitatea Jelenei Ostapenko de a rămâne în meci și de a nu ceda niciun moment. De regulă, când joci prima semifinală a carierei la un GS, când ai doar 20 de ani și nu ai mai fost niciodată acolo, tentația de a te crispa, de a te speria de ceea ce ai putea reuși e foarte mare. Dar Ostapenko nu a părut în niciun moment încordată; s-a mai certat, a vorbit singură, a contestat câteva decizii ale arbitrului, a mai aruncat racheta, dar a rămas lucidă, mai ales în momentele în care Timea părea în control după câștigarea setului doi.

În contextul unor diferențe majore de stil, meciul a fost neașteptat de bun. S-a jucat intens și au fost multe momente în care ambele jucătoare au jucat la un nivel ridicat. După începutul ezitant de meci, Ostapenko și-a găsit treptat ritmul, a început să lovească din ce în ce mai puternic. Bacsinszky pornise meciul agresiv, intrând mult în teren pe serviciul doi al Jelenei și încercând să dicteze de pe partea de rever. O decizie puțin ciudată, având în vedere că atunci când a fost întrebată cum va juca, spusese că va încerca să o scoată din zona de confort. Lucru pe care nu prea l-a făcut în primul set; ba mai mult, a jucat exact ce îi place Jelenei. I-a dat ritm, a fost agresivă (a încheiat primul set cu 14 lovituri direct câștigatoare), dar nu prea a încurcat-o cu nimic.

În setul doi, însă, Timea a schimbat complet tactica. A renunțat la agresivitate (ca atare, a făcut doar 4 greșeli și 3 lovituri câștigatoare) și s-a axat pe mingi înalte, foarte multe slice-uri de dreapta, s-a agățat de orice minge, iar la fiecare lovitură în forță a letonei a răspuns cu un slice de forehand, căutând să forțeze greșeala, cu destul succes. De la 3-3 au urmat 15 minute în care Ostapenko a fost de-a dreptul exasperată de faptul că mingea i se tot întorcea înapoi și a făcut greșeală după greșeală în încercarea de a închide punctul doar din 1-2 lovituri.

Natural, în decisiv Timea a continuat cu aceeași tactică, numai că de data asta Ostapenko și-a ajustat foarte bine atât loviturile, cât și poziția corpului, a flexat genunchii mai mereu la acele mingi joase și slice-uri, iar asta a făcut diferența, pentru că i-a limitat numărul de greșeli. Apoi, în momentul în care Ostapenko s-a dus la 3-1 în decisiv (după un game foarte disputat cu multe schimbări de situație), a dat impresia că s-a eliberat complet. A lovit fără nicio teamă, a făcut retur câștigător după retur câștigător și nu a mai ratat nimic. Nu e prima dată când se întâmplă asta și e de notat, în perspectiva finalei: și în meciul cu Wozniacki, după ce a obținut break-ul, a fost de neclintit pe linia dreaptă. Meciul l-a închis tot cu un forehand câștigător, a 50-a lovitură direct câștigătoare din tot meciul.

Jelena va juca, așadar, prima ei finală de Grand Slam, în condițiile în care nu are un titlu WTA în palmares. Ultimul care a reușit să câștige un Grand Slam fără să fi câștigat un titlu anterior a fost Gustavo Kuerten, care ridica primul lui titlu de la Paris exact în ziua în care… Ostapenko se năștea.

Acum trei ani, când Simona juca prima ei finală de Slam, Jelena tocmai se impunea la Wimbledon, în turneul junioarelor.

Un merit important în acest progres accelerat al Jelenei tind să cred că îl are și Anabel Medina Garrigues (a câștigat de două ori la Roland Garros în proba de dublu și deține recordul de cele mai multe titluri câștigate pe zgură), care a început să lucreze cu Ostapenko încă de anul trecut din sezonul asiatic, iar de ceva timp au reluat colaborarea. Medina Garrigues a descris-o pe Ostapenko că fiind “o fată cu un caracter puternic și cu o mentalitate de est european”, iar ea va încerca să o ajute să găsească ,,răbdarea jucătorilor spanioli”.

Un aspect important la care Garrigues spunea că a lucrat cu Ostapenko a fost returul și jocul la fileu, iar modalitatea cea mai bună pentru a le îmbunătăți au fost meciurile de dublu, acolo unde Ostapenko deja a câștigat sezonul acesta două titluri Premier, la Sankt Petersburg și Stuttgart. Tot ea mai spunea că din punct de vedere al jocului în forță o vede pe Jelena în Top 3, dar încearcă să o facă să înțeleagă că trebuie să își adapteze jocul în funcție de adversară și că nu poate câștiga toate punctele doar din 1-2 lovituri.

Într-adevăr, e impresionantă forța ei, iar conform unei statistici, viteza medie a forehandului ei în acest turneu a fost de 76 mph – adică peste Andy Murray, iar singurii jucători care o depășesc în acest top sunt Dominic Thiem (84 mph), Stan Wawrinka (81 mph) și Rafa Nadal (79 mph).

Calificarea în finală a Jelenei Ostapenko e una dintre cele mai mari surprize din ultimii ani la un Grand Slam și demonstrează cât de deschis e circuitul acum. Jelena devine și cea mai tânără jucătoare care se califică într-o finală de Slam la Roland Garros, de la Ana Ivanovic în 2007, cea onorată azi pe Chatrier, printr-o ceremonie simbolică de retragere desfășurată între cele două semifinale.

Tot o premieră mai e și faptul că e pentru prima dată după 34 de ani (Mima Jausovec, 1983) când o jucătoare se califică în finală la Paris nefiind cap de serie.

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.

2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant