Între extreme: anul carierei pentru Ana și Raluca, dificultăți pentru Pati și Alex, căutări pentru Florin

Radu Marina | 28 decembrie 2017
Recap 2017

Cum a fost sezonul 2017 pentru Ana Bogdan, Raluca Olaru, Alexandra Dulgheru, Patricia Țig și Florin Mergea.

Într-un sport ca tenisul, în care totul e în continuă mișcare, iar învingătorul ia totul, problemele, accidentările și eșecurile trec foarte repede pe sub radarul publicului. Când nu joci și nu câștigi, pentru mulți nu prea mai contează drumul pe care l-ai parcurs pentru a te pune în poziția de câștigător. Detaliile despre ce se află în spatele unei victorii (sau înfrângeri) sunt repede uitate.

Ce trebuie să faci este să-ți câștigi meciul, să confirmi mereu și mereu. Eventual, să impresionezi – iar dacă reușești toate astea, lumea e a ta. Asta până când o să apară din nou înfrângerile și problemele.

Cel mai bun exemplu e povestea Alexandrei Dulgheru. Povestea ei e despre multe victorii umbrite de accidentări, potențial diminuat și pauze forțate. Au trecut mai bine de șase ani de când era cea mai bine clasată jucătoare din România și câștiga titluri WTA Premier. Acest timp a reprezentat pentru ea o luptă permanentă cu propriul corp: operații, recuperări, schimbări, luat totul de la zero, întoarcere pe teren. Când totul părea că intră în normal, se revenea la aceeași situație: operații, pauze, recuperări, luat totul de la zero.

Alex a suferit în 2012 prima intervenție chirurgicală la genunchi, la care a ajuns din cauza uzurii, a micilor probleme care nu au fost tratate la timp și a meciurilor jucate pe hard, suprafață care suprasolicită genunchiul. Pe moment, operația a rezolvat problema, dar la ceva timp după revenire, efectele operației au început să se arate: a avut mari probleme la umăr, motiv pentru care și-a schimbat mișcarea la serviciu, racordajul, grip-ul și dintr-o dată nimic nu mai era la fel. A avut nevoie de trei ani pentru a reintra în top 100, ca să revină în finale WTA (Kuala Lumpur) și ca să fie din nou prezentă în fazele superioare ale turneelor importante (Roma, sferturi). Dar când totul părea în regulă, scurtarea mișcării la serviciu a dus la o accidentare la spate, care s-a răsfrânt într-o nouă accidentare la genunchi – o accidentare pe care Alexandra o numea “parșivă” și de la care a tot sperat că va trece fără să fie nevoie de operație. “E o durere care efectiv mă înțeapă în os, simt mereu niște înțepături și nu mă lasă să îndoi tare genunchiul; e ca și cum ai avea un picior sau o mână paralizată și nu răspunde la comenzi. Am zile când mă lasă, îmi dă timp cu lingurița”.

În mai 2016, an în care a jucat doar 10 turnee, Alexandra s-a operat pentru a doua oară la genunchi. A revenit anul acesta, după o pauză de aproape un an – al treilea start de la zero. A jucat preponderent turnee ITF pe zgură pentru a vedea cum răspunde genunchiul, cum se simte și pentru a aduna ceva meciuri în picioare. Revenirea din acest an a început cu o finală chiar la primul turneu jucat, cu un titlu ITF la Montepellier (25K) și cu sferturi la turneul WTA de la București. Au fost rezultate care au dus-o aproape de top 200, iar după un nou titlu ITF câștigat în Ungaria, la Hodmezovasarhely, a reușit să încheie în Top 200 un sezon început fără clasament.

Ultima perioadă a fost relativ asemănătoare și pentru Patricia Țig. Pentru ea, 2016 a fost anul în care a intrat în top 100 pentru prima dată, în care a reușit cel mai mare rezultat al carierei (sferturi la Madrid venind din calificări ), și victorii la jucătoare importante (Sloane Stephens, D. Kasatkina, A. Pavlyuchenkova, M. Keys), plus semifinala WTA de la Seul. Cu alte cuvinte, a fost anul în care a intrat în tenisul mare. Doar că anul acesta s-a confruntat aproape permanent cu probleme de sănătate; victoriile aproape au lipsit și, dintr-un foc, tot ce a construit cu greu anul trecut s-a dărâmat într-o clipă. Întâi a ratat complet începutul de sezon pentru că operația suferită la nas (care avea ca scop rezolvarea problemelor de respirație) i-a întârziat pregătirea în intersezon. Când a început să se așeze lucrurile și să revină la normal cu pregătirea, a reușit calificarea pe tabloul principal la Indian Wells, apoi a ajuns în optimi la Miami, cu victorii la Kristina Mladenovic și Heather Watson.

Miami a fost și singurul turneu în care a legat mai mult de 3 victorii în acest an. După Miami s-a ales cu o agravare a unor probleme mai vechi la genunchi, dureri apărute încă de la US Open 2016, ceea ce a scos-o din circuit până la RG. Pauza luată nu a ajutat la nimic; problemele au persistat, până la finalul anului a mai câștigat 3 meciuri, iar anul l-a încheiat cu două retrageri la două turnee diferite, după primul set.

Problemele de sănătate nu sunt o noutate pentru Patricia. Tot ce a obținut până acum în cariera ei a reușit cu niște sacrificii imense; confruntându-se des cu accidentări și dureri, vrând-nevrând a învățat să trăiască cu ele. După mai fiecare moment important al carierei ei, Pati a fost nevoită să treacă prin niște momente tare grele. Spre exemplu, prima finală WTA a carierei de la Baku a fost urmată de dureri de spate insuportabile (care apar frecvent la ea pentru că are coloana foarte tasată). “Zborul de la Baku către casă a fost un chin. Nu am putut sta jos de dureri la spate, am crezut că înnebunesc. Eu de obicei suport bine, dar am început să plâng, pentru că nu mai puteam, pur și simplu” –  spunea Pati, în documentarea articolului dedicat ei în 30-0 Pe Curat.

Sezonul 2018 o găsește pe Patricia în afara topului 200, ceea ce înseamnă că, la revenire, va fi nevoită să joace turnee ITF sau pe tablourile de calificări ale anumitor turnee WTA. Dar cel mai important pentru ea este să fie bine fizic. Tenisul ei si loviturile vor fi acolo.

Tot la capitolul “ce sezon complicat” se încadrează și Florin Mergea. El a început anul în Top 30, alături de Dom Inglot, dar luna martie l-a găsit alături Aisam-Ul-Haq Qureshi. Dar după titlul câștigat la Barcelona nimic nu s-a mai legat nimic; doar 2 victorii până la Wimbledon, unde Mergea și Qureshi au ieșit în turul 3. Pe fondul unor probleme fizice la umăr și la talpă, Florin a decis inițial să ia o pauză, ba chiar își calculase că își va îngheța sezonul după US Open. Pauza a însemnat și orientarea lui Florin către un nou partener, Adrian Barbu, o alegere neașteptată. Barbu are 34 de ani, iar în ultimii ani jucase exclusiv turnee Futures. Decizia lui Mergea a fost motivată de faptul că se antrenase cu Adrian Barbu, se înțelege bine cu el și sunt foarte bun prieteni, așa că ideea unui restart n-a părut de neabordat.

Cum Barbu era clasat în top 800, asta a însemnat participarea la turnee foarte mici; cei doi au strâns o serie de victorii în turnee Futures, asta până când Adrian Barbu a fost suspendat provizoriu pentru dopaj. Ulterior, Florin Mergea a anunțat că va reveni în tenisul mare, urmând să înceapă sezonul 2018 avându-l ca partener pe Nenad Zimonjic, fost număr 1 mondial și câștigător la Roland Garros și Wimbledon.

În alte zări, anul 2017 a fost ceva mai bun. Pentru Ana Bogdan, de exemplu, acesta a fost cel mai bun sezon al carierei. A reușit calificarea pe tabloul principal la primele două Slamuri ale anului, iar la Wimbledon și US Open a ajuns în turul doi. A reușit o nouă semifinală WTA după un an de la precedenta; s-a întâmplat la București, după ce a trecut de Sorana Cîrstea, Anastasija Sevastova (prima victorie vs. top 20) și a pierdut la limită cu Julia Goerges. De notat este și venirea lui Gabriel Moraru în echipa ei, ca antrenor. Prezent în studioul 30-0 de la BRD Tennis Insider, Gabriel Moraru a vorbit despre colaborarea cu Ana, spunând că obiectivul principal este ca ea să ajungă în top 50 și că are jocul să ajungă acolo. Tema este ca Ana să devină mai agresivă și să intre mai mult în teren, astfel încât să închidă repede mingile scurte. Ana Bogdan va juca primul turneu din sezonul 2018 la Shenzhen și va fi prezentă și pe tabloul principal la Australian Open.

Și pentru Raluca Olaru, sezonul 2017 e unul de ținut minte. E anul în care a jucat trei finale și a câștigat două (București, alături de Irina Begu și Hobart, alături de Olga Savchuk). De asemenea, a ajuns în premieră în sferturile de finală ale unui Grand Slam, performanță reușită la Roland Garros, alături de Olga Savchuk, unde cele două au reușit o victorie spectaculoasă contra favoritelor 5, într-un meci în care Raluca a fost on fire.

De asemenea, Ralu s-a calificat la WTA Elite Trophy Zhuhai și, tot pentru prima dată în carieră, a încheiat anul în top 50 la dublu. “Pe an ce trece, efectiv înveți mereu. Înveți lucruri despre tine, despre sport. Mă bucur că se întâmplă asta și că pot să evoluez“, spunea Raluca.

***

Nou! Am lansat „Simona de păstrat”, un album foto. Dedicat momentelor importante din cariera Simonei, albumul este tipărit în condiții grafice de calitate înaltă. „Simona de păstrat” este un cadou perfect pentru fanii Simonei și fanii tenisului.

Albumul este într-un tiraj limitat, așa că nu întârzia să-ți iei un exemplar de aici. 
Citește și alte articole din Retrospectiva 2017: 

Sorana Cîrstea

Mihaela Buzărnescu

Irina Begu

Monica Niculescu

Marius Copil

Horia Tecău

Simona Halep

O istorie subiectivă a sezonului 2017: ianuarie, Australian Open | martie, IW – Miami | sezonul de zgură și RG| Sezonul de iarbă și Wimbledon | Post-US Open și alte impresii

Top 5 meciuri în 2017

Îți place?
Cele mai noi