Între Canada și Cincinnati, cu gândul la US Open

Adrian Țoca | 14 august 2012

Între Canada și Cincinnati, cu gândul la US Open

 

Viața în circuit continuă fără pauză și fără milă, așa că, imediat după Turneul Olimpic, jucătorii și jucătoarele din ATP și WTA s-au trezit parașutați în plin sezon de hard nord-american, fără să aibă ocazia să-și tragă sufletul măcar. Și așa congestionat în urma scurtării lui, decizie intrată în vigoare din acest an, calendarul competițional a devenit și mai încărcat după porția de olimpism servită pe terenurile de la Wimbledon. Așa s-a ajuns în situația ca, de la Londra, să se treacă direct într-un turneu Masters/Premier, cel de la Toronto (pentru băieți, Montreal pentru fete), urmat, la rându-i, săptămâna aceasta, de un alt Masters/Premier de mare importanță, cel de la Cincinnati. Apoi, după o altă săptămână, vine US Open. Nimeni nu are timp să aștepte pe nimeni.

Nu că Toronto ar fi fost cel mai reușit turneu al anului. Nici măcar pe aproape. Văduvit mai întâi de retragerea previzibilă a lui Rafa Nadal, din același motiv pentru care fostul lider mondial a ratat și Jocurile Olimpice, Toronto a rămas, la fel de previzibil, și fără Roger Federer, care a făcut uz de regula de vârstă a ATP, regulă care îi dă dreptul să nu participe la unul dintre turneele Masters obligatorii, alegând să se retragă. Decizie logică a elvețianului: n-avea multe puncte de apărat în Canada, iar o săptămână de odihnă în plus ar putea să-și arate roadele la cel de-al patrulea Slam al anului.

Djokovic, victorie (ne)glorioasă, venită la timpul potrivit

Necazurile organizatorilor de la Toronto nu s-au oprit aici: devenit favorit 2, Andy Murray a ales să se retragă și el, înaintea meciului din optimile de finală cu Milos Raonic, din cauza problemelor la genunchi. Murray, încă victimă a insomniilor de fericire de după triumful fabulos de la JO, a ales, iarăși logic, să nu forțeze, deși câștigase în două seturi lejere primul meci din turneu: “E mai bine să dau o șansă corpului meu să se refacă și să-mi ofer mai mult timp să mă acomodez cu atmosfera”, a explicat Andy, cel care, dacă ar fi reușit un rezultat bun la Toronto, ar fi avut ocazia să-l trimită pe Nadal pe locul 4. 

Pentru ca dezastrul să fie complet, alte nume grele, precum Jo-Wilfried Tsonga sau Juan Martin Del Potro au ieșit din turneu încă de la primul meci, iar ploaia a dat complet peste cap programul competiției, ajungându-se la situația în care Novak Djokovic, rămas să defileze de unul singur, să fie obligat să joace două meciuri în patru ore pentru a se califica în semifinale. 

În fine, ultima speranță a organizatorilor la a-i face pe fani fericiți era Milos Raonic, canadianul care s-a aflat la prima prezență în fața propriilor fani de la intrarea în top 25. Deși cu drumul eliberat de retragerea lui Murray, Raonic a pierdut cu Isner în sferturi. 

În aceste condiții, orice alt rezultat în afară de triumful final al lui Novak Djokovic s-ar fi calificat drept o mare surpriză. Surpriză care n-a venit, astfel că Nole, învingător cu Tipsarevic în semifinale și cu Gasquet în finală (o cronică neobișnuită, aici), și-a păstrat titlul cucerit anul trecut.

Ce înseamnă acest succes pentru Novak?

În primul rând, o revenire la normalitate. Cum-necum, aprilie, mai, iunie și iulie s-au scurs fără ca sârbul să-și mai pună mâna pe vreun trofeu, ultimul turneu câștigat fiind, coincidență sau nu, și ultimul Masters jucat pe hard, cel de la Miami. E adevărat, a fost la o pauză de ploaie distanță de a-și relansa finala cu Rafa de la Roland Garros, și, implicit, de a realiza mult discutatul Novak Career Slam, dar, de atunci și până acum, puține lucruri au mers bine pentru sârb. Despre sârb s-a vorbit că ar traversa un moment personal mai puțin fast. Fosta sa antrenoare, Jelena Gencic, a pus paie pe foc, declarând că Novak se confruntă cu probleme personale care-l afectează pe teren, declarație care a stârnit un val de comentarii aprinse în presa de profil. Cu tact, Djokovic a ales să nu vorbească despre probleme lui, oricare ar fi ele: “Prefer să nu vorbesc despre ele. Oricine are probleme, e ceva normal”. A fost și asta o manieră de a confirma existența lor, însă.

Învins, pe iarbă, în semifinale atât la Wimbledon, cât și la Jocurile Olimpice, Nole a trecut, inevitabil, pe planul secund al atenției generale, audiența fiind impresionată fie de triumful istoric al lui Federer la Wimbledon, fie de cel la fel de spectaculos al lui Murray, la Jocurile Olimpice. 

Onest până la os, Novak a admis că nu a încasat prea bine ultimele înfrângeri. “M-au durut destul de tare eșecurile de la Londra. Nu m-aș fi așteptat să câștig aici, am încercat doar să îmi revin din pumni și să mă recuperez”. 

“Recuperarea” lui Nole, altminteri normală din punct de vedere al opoziției pe care a întâmpinat-o la Toronto (probabil unul dintre cele mai ușoare, dacă există așa ceva, victorii pentru Djokovic în circuit, în ultimii ani) îi aduce acestuia al 12-lea triumf într-un turneu Masters și ocazia de a rămâne în ceafa lui Federer, al cărui loc 1 este, din nou, în bătaia puștii. La Cincinnati, el poate fi recuperat.

Nadal absentează (și) de la Cincy; Tsonga s-a lovit de un hidrant

Săptămâna aceasta ne mutăm, așadar, la Cincinnati, un turneu pe care, din 2003 încoace, cu excepția lui Agassi, nu l-au câștigat decât trei jucători: Federer, Roddick și Murray. Elvețianul, în mod deosebit, se simte bine la Cincy, acolo unde s-a impus în patru ocazii, ultima oară în 2010. Doar un alt motiv pentru care Federer, revenit la Cincinnati ca și favorit 1, să fie considerat favorit al turneului, alături de Murray, campionul en-titre, și de Djokovic, de trei ori finalist aici. Un al doilea motiv, poate și mai serios decât primul, e că elvețianul a avut parte de o tragere la sorți avantajoasă: Murray a nimerit în jumătatea lui Djokovic, aceeași parte de tablou unde se mai află și Juan Martin Del Potro. În partea lui Federer e favoritul 4, David Ferrer, plus cehul Tomas Berdych.

Lipsește, ca și la Jocurile Olimpice sau Toronto, Rafael Nadal. Marele absent a așteptat până în ultima clipă să-și anunțe retragerea, explicând că este insuficient refăcut. Decizia lui Rafa aruncă umbre asupra șanselor acestuia de a juca inclusiv US Open, mai ales fără un turneu pregătitor pe hard înainte de Flushing Meadows. Nadal mai are, însă, varianta de a cere un wild-card la turneul de la Winston-Salem, un 250 în săptămâna premergătoare US Open, însă ultimele vești în ce-l privește sunt mai degrabă pesimiste: “Problemele cu genunchiul sunt diferite față de cele din trecut. Nu sunt sigur că mă voi recupera la timp pentru US Open”, a spus Nadal.

Fără să fi câștigat vreodată la Cincy, Nadal are însă o amintire deosebit de plăcută legată de acest turneu: aici l-a depășit prima dată pe Federer, în vara lui 2008, preluând, în premieră, fotoliul de lider.

Mai lipsește de la Cincy și J0-Wilfried Tsonga. Carismaticul, dar și, adesea, dubiosul francez, a șocat atunci când și-a anunțat motivul retragerii: aparent, Jo s-a accidentat în timp ce se plimba pe străzile din Toronto, lovindu-se de…un hidrant. În urma impactului, cel mai nefericit a fost genunchiul drept al francezului, care ar trebui să se refacă la timp pentru US Open.

Cum își poate păstra Federer primul loc?

Spuneam că Djokovic îl are din nou în bătaia puștii pe Federer. Distanța dintre cei doi s-a redus la 75 de puncte, ca și după Wimbledon, astfel încât Novak are șanse să-și recupereze primul loc. Turneul de la Cincinnati are, din acest punct de vedere, o importanță aparte, dat fiind că jucătorul care va pleca de aici cu primul loc va fi favorit 1 și la US Open. 

Federer are, în continuare, prima șansă la a-și apăra poziția, dat fiind că are de apărat doar 180 de puncte aici (sfert cu Berdych anul trecut), față de cele 600 de puncte ale lui Novak (finală pierdută cu Murray în 2011). 

Pentru ca Djokovic să redevină lider, el are nevoie să ajungă în finală, iar Roger să fie eliminat înainte de sferturi, variantă destul de puțin probabilă. Dacă Federer ajunge în sferturi sau semifinale, atunci Djokovic trebuie să câștige turneul. În fine, dacă Federer ajunge în finală, atunci el este asigurat de locul 1, indiferent de rezultatul final al lui Nole.

Turneele Masters în 2012, împărțite între trei oameni 

Indian Wells: Roger Federer (în finală cu Isner)
Miami: Novak Djokovic (Murray)
Monte Carlo: Rafael Nadal (Djokovic)
Madrid: Roger Federer (Berdych)
Roma: Rafael Nadal (Djokovic)
Toronto: Novak Djokovic (Gasquet)

Lista jucătorilor care au câștigat cel puțin 3 Masters într-un sezon

2011: Novak Djokovic – Indian Wells, Miami, Madrid, Roma, Montreal
2010: Rafael Nadal – Monte Carlo, Roma, Madrid
2009: Rafael Nadal – Indian Wells, Monte Carlo, Roma
2008 Rafael Nadal – Monte-Carlo, Hamburg, Toronto
2007 Rafael Nadal – Indian Wells, Monte-Carlo, Roma
2006 Roger Federer – Indian Wells, Miami, Toronto, Madrid
2005 Roger Federer – Indian Wells, Miami, Hamburg, Cincinnati
2005 Rafael Nadal – Monte-Carlo, Roma, Montreal, Madrid
2004 Roger Federer  – Indian Wells, Hamburg, Toronto 
2002 Andre Agassi –  Miami, Roma, Madrid 
1998 Marcelo Rios – Indian Wells, Miami, Roma 
1995 Andre Agassi – Miami, Montreal, Cincinnati 
1995 Thomas Muster – Monte-Carlo, Roma, Essen
1994 Pete Sampras – Indian Wells, Miami, Roma 
1990 Stefan Edberg – Indian Wells, Cincinnati, Paris

Meciuri și turnee câștigate în turneele Masters:

1.Rafael Nadal – 21 de titluri | 230 de victorii – 47 înfrângeri
2. Roger Federer –  20 de titluri | 261 victorii – 77 înfrângeri 
3. Andre Agassi – 17 titluri | 209-73
4. Novak Djokovic – 12 titluri | 163 – 44
5. Pete Sampras – 11 titluri | 190-70

* Sursa: ATP

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi