În loc de preview. De ce meciul cu Serena de la Indian Wells e o oportunitate imensă pentru cariera Simonei

Toate meciurile sunt importante, dar unele sunt mai importante decât altele. Iar dintre acestea „mai importante”, ei bine, sunt unele care îți pot marca, sau propulsa, o carieră.

Meciul Simonei Halep cu Serena Williams, din această dimineață, este un asemenea meci. Un game-changer sau o răscruce, ideea e la fel în orice limbă. Marele lux de care beneficiază Simona este, însă, imens: pentru ea, nu există decât înainte. Pierderea acestui meci nu înseamnă o oportunitate pierdută iremediabil. Nu înseamnă că Simona își va pierde, brusc, calitățile sau speranțele. Nu înseamnă că toate laudele pe care le-a primit ar fi fost degeaba, că toate textele care s-au scris ar fi fost scrise degeaba. Pierderea lui nu înseamnă, de fapt, nimic. Câștigarea lui, în schimb? Înseamnă catapultarea Simonei la următorul nivel.

Blockbuster e un termen (prea) des folosit în tenis, dar e termenul parcă inventat pentru meciuri precum acesta. E întâlnirea dintre favoritele 1 și 3, nu numai singurele jucătoare de Top 10 rămase în turneu, dar și cele mai în formă jucătoare ale anului. În special atunci când a contat. Pliskova și Bacsinszky au câștigat mai multe meciuri decât Williams și Halep, însă ultimele două le-au câștigat pe cele mai mari, incluzând aici și cele mai importante două turnee de până acum, Australian Open și Dubai.

Indian Wells este, cronologic, a treia bornă relevantă a sezonului de până acum și a doua ca importanță, iar sentimentul general e că învingătoarea de aici va pleca mare favorită în finală. De aici și impresia că aceasta este „adevărata finală” a turneului. În plus, ambele au în spate câte o serie respectabilă de victorii, 15 consecutive pentru Serena, nouă la rând pentru Simona (și 18 din 19 în WTA 2015).

Astfel de cifre dau, de regulă, contextul marilor bătălii în tenis.

Rivalitățile care rămân pomenite și peste ani se modelează cu condiția să existe câteva ingrediente de bază.

Spre exemplu, narativul campion vs challenger.

De ani buni, Serena este singură în liga ei, și nimeni n-a putut s-o dea jos decât conjunctural, în special atunci când, din varii motive personale, americanca nu a jucat la nivelul ei optim. În rest, sunt deja ani de când Williams nu a mai avut un rival pe măsură. Niciuna dintre cele care au încercat din această generație de jucătoare – Sharapova, Azarenka, Wozniacki, Ivanovic, Kvitova, Radwanska, retrasa Na Li – nu a putut să se apropie de ea.

Simona este la un punct al carierei în care întrunește două condiții necesare pentru a fi o mare campioană: obține rezultate ȘI are în continuare mult spațiu pentru îmbunătățiri. Nu numai că are unde să-și upgradeze jocul; ea lucrează în mod constant la adăugarea de opțiuni în repertoriu, în același timp găsind o cale prin care să nu sacrifice rezultatele pe termen scurt și să rămână competitivă la cel mai înalt nivel – lucru deloc ușor. În plus, a făcut progrese fantastice în ce privește capacitatea ei de a susține pe plan mental presiunea marilor rezultate. Iar cireașa de pe tort, toate semnele – declarații publice, body-language, reacții, părerile unor specialiști – arată că Simona are foame imensă de rezultate. Declarând 2015 anul în care vrea să câștige cât mai multe meciuri și cât mai multe turnee cu putință, apoi susținându-și aceste vorbe cu fapte, Simona a atins toate notele corecte. A arătat, așadar, că are jocul, are upside-ul și are foamea.

Toate aceste trăsături o fac o potențială rivală autentică pentru locul 1 al Serenei ÎN TIMP CE Serena e încă la nivelul ei cel mai bun. Sună a nerozie, poate, dar nu e. Simona va fi un challenger puternic la locul 1 și după retragerea Serenei, însă farmecul cel mare este să o depășească în timp ce Serena e încă activă și în căutare de titluri mari cu care să-și completeze o colecție excepțională. Iar acest “încă activă” e un understatement: motivația americancei e încă la cote dintre cele mai înalte, iar obiectivele de pe lista ei sunt mereu aceleași: fiecare titlu de Slam, fiecare turneu mare, fiecare meci relevant. Plus Jocurile Olimpice din 2016.

Pus în context, acesta este ceea ce am numit narativul campion versus challenger. Pe de o parte, cea mai bună jucătoare din lume. Pe de altă parte, o candidată autorizată la cele mai importante titluri.

Aici intervine narativul numărul 2, care ajută cazul Simonei: precedentele. Ceea ce le lipsesc celorlalte fete enumerate anterior este ceva magic: atenția Serenei. Liderul mondial nu e câtuși de puțin deranjată în mod real atunci când o întâlnește pe Sharapova, secondanta ei din clasament. O învinge cu regularitate, iar matchup-ul lor nu dă semne că se va mai suci vreodată. Victoria Azarenka, singura care a mai fost competitivă în mod real, livrând două finale excelente în doi ani consecutivi la US Open, se chinuie acum să-și recapete măcar un joc de Top 10, iar recuperarea e lentă și lungă. Celelalte, Kvitova, Wozniacki, Radwanska se laudă cu câte unul, maxim două meciuri competitive contra Serenei în mulți ani. Prea puțin.

Enter Simona. Precedentul Singapore este important, e foarte important. Sigur că Serena și-a răzbunat deja acea înfrângere imensă – cea mai dură a carierei ei – în finală, ceea ce a dat naștere unui lung șir de discuții inutile despre sportivitatea Simonei. Dar asta nu înseamnă că Simona nu i-a atras atenția. Eram la conferința de presă a Serenei după acea înfrângere din grupe și n-am să uit prea ușor cum americancei îi scăpărau ochii, în timp ce promitea că va merge acasă și se va antrena special pentru a o reîntâlni și pentru a se revanșa în fața Simonei în 2015. Nu știa, la acel moment, că nu va trebui să mai aștepte atât de mult. Însă Serena n-a uitat nici acum acea zi, dovadă declarațiile ei recente: “Cu ce am rămas din acele meciuri e că trebuie să fiu gata pentru ea. Gata pentru jucătoarea nemaipomenită care poate să fie”.

Complimentele Serenei, o jucătoare care va ocupa un loc de cinste în istoria tenisului, sunt scumpe. Dar respectul ei nu e doar de fațadă. E o validare. La următoarele meciuri, Serena va fi gata pentru Simona.

La aceste două idei, cifrele deja menționate mai sus nu strică. Ele nu-s totul, dar nu strică să fie reluate. Sunt două sportive neînvinse, cele mai lungi serii de invincibilitate active la acest moment, față în față. Mai mult, Simona este ultima jucătoare care a învins-o pe liderul mondial într-un meci oficial, evident, întâlnirea din Singapore.

Dar, cel mai important, în cazul acestui meci în particular, mai e ceva în plus. O miză suplimentară, care îi poate aduce Simonei recunoaștere pe tot globul.

Acest turneu în particular a fost unul atipic. Serena s-a întors la Indian Wells dintr-un număr de motive, iar motivația ei pentru a câștiga acest titlu este extremă. Este scena ei, este povestea ei, este țara ei, este publicul ei. Este petrecerea ei. Dacă ar lua titlul, headline-urile care se vor scrie vor suna în mintea tuturor ani la rândul și vor funcționa ca o doză suplimentară de prestigiu pentru Serena. Este ceea ce ea își dorește, pe bună dreptate. 

Însă există și petreceri care sunt făcute ca să fie sparte. În sport, în mod special, nu există nimic mai spectaculos decât narativul outsiderului care vine, îl învinge pe marele favorit într-un meci mai important pentru acesta din urmă și, în timp ce face asta, își atrage de partea lui respectul fanilor campionilor, apoi adulația tot mai multor fani, respectul lumii tenisului și teama celorlalți competitori. Există astfel de precedente în toate sporturile, de la fotbal la box, de la Formula 1 la tenis. În astfel de meciuri se câștigă mai mult prestigiu decât în turnee întregi. E un fel de transfer accelerat de faimă. Dacă o va răpune pe Serena azi, Simona va schimba cursul poveștii scrise parcă special pentru Serena la Indian Wells. O victorie azi ar face, mediatic vorbind, cât trei titluri mici. Din punct de vedere sportiv, ar face minuni pentru cariera Simonei și pentru drumul pe care este ea angajată acum. Pentru încrederea ei, beneficiile ar fi greu calculabile. Bonus, i-ar aduce șansa de a lupta pentru cel mai important titlu al carierei.

Simona Halep este outsider azi, și e ok să fie așa. Va mai fi outsider în multe meciuri cu Serena (că vor mai fi). Dar acesta nu e un meci obișnuit. E un meci în care nu contează forma de moment, pentru că ambele își vor ridica jocul. E un meci pe care nu are rost să-l analizezi din perspectiva precedentelor evoluții din turneu. E un meci care se va câștiga cu sufletul. Iar la acest capitol, Simona pleacă de pe poziții egale cu titrata ei adversară.

Frumusețea e că Simona are luxul de a nu avea nimic de pierdut, ci absolut totul de câștigat. Iar noi avem luxul de a trăi pe viu un meci mastodont, un arc în timp, 21 de ani mai târziu de la alte nopți americane memorabile. Un blockbuster de fluturași în stomac. Ai noștri, că ea are curaj cât să ne inspire pe noi toți.