Grigor Dimitrov e în cea mai importantă finală a carierei. Și-a descoperit în sfârșit identitatea ca jucător?

Radu Marina | 19 noiembrie 2017

Finala Turneului Campionilor va fi așadar Grigor Dimitrov – David Goffin. Cei doi s-au întâlnit și în grupe, când bulgarul a câștigat cu un net 6-0, 6-2. Neînvins în această săptămână și pierzând doar 13 game-uri (!) în ultimele trei meciuri, Dimitrov va urca de săptămâna viitoare pe cel mai bun loc al carierei și va încheia anul în top 3.

Grigor Dimitrov i se alături lui David Goffin în finala Turneului Campionilor, după 4-6, 6-0, 6-3 cu Jack Sock, și va încheia anul așa cum l-a început: cu o finală. Doar că acum e cea mai importantă finală a carierei.

Fără să exceleze neapărat, cu un serviciu care i-a dat bătăi de cap și cu un final de meci care l-a găsit, explicabil, plin de emoții, bulgarul a ieșit câștigător dintr-un meci în care s-a văzut dominat în destule momente de pe baseline de Sock și a avut puține răspunsuri în schimburile de forehand. Dar a compensat cu multă răbdare, muncă și maturitate în momentele cheie ale meciului.

De-a lungul anilor, despre Grigor Dimitrov s-a scris mult, s-a vorbit mult și s-a așteptat la fel de mult din partea lui. Faptul că tenisul lui se aseamănă teribil de bine cu al lui Federer l-a adus rapid în centrul atenției, l-a făcut remarcat cu ușurință, dar la fel de repede i-a pus în spate o presiune și niște așteptări pe care nu le-a putut duce. A avut mult de muncit, a trebuit să cadă serios și să înfrunte multe momente dezamăgitoare pentru a-și face cu adevărat un loc în tenisul mare și pentru a-și împlini potențialul. Iar marele lui merit e că nu a ezitat să caute soluții, să-și pună întrebări și să vrea să se îmbunătățească.

După succesul din 2014, când a intrat pentru prima dată în top 10 și s-a calificat în prima lui semifinală de Slam, a urmat o perioadă tulbure, cu multe înfrângeri, căderi, ieșirea din Top 30 și o lipsă de formă care părea că se accentuează de la meci la meci. Apoi a urmat o serie de schimbări. Întâi a încetat colaborarea cu Roger Rasheed, un antrenor australian care și-a pus mai mult amprenta pe partea de motivație/mental și mai puțin pe joc, a început o altă colaborare cu Franco Davin (i-a mai antrenat pe Del Potro și Gaudio), dar fără prea mult succes, iar după eliminarea prematură de la Wimbledon 2016 a început să lucreze cu Dani Vallverdu, cunoscut pentru perioada petrecută alături de Andy Murray. Această mutare este, probabil, unul dintre motivele importante ale acestei ascensiuni a bulgarului.

Vallverdu spunea la începutul colaborării: “În ultimii ani, Grigor a avut dificultăți în a-și găsi propria identitate; el nu știa ce fel de jucător este”. Într-o singură frază a pus punctul pe i, a găsit problema iar pas cu pas cei doi au început să o rezolve. Sigur, pe lângă asta a contat și maturizarea bulgarului, care, odată cu trecerea anilor, a văzut altfel tenisul, s-a responsabilizat și a simțit puțin diferit lucrurile: “Cred că a fost o perioadă (după 2014) în care am simțit că am învățat multe despre mine, despre tenis, despre tot, în general. Deși eu sunt o persoană optimistă, acum apreciez mult mai mult lucrurile, nu le mai iau ca și cum mie mi se cuvine totul. Ci vreau să muncesc, să dau totul în fiecare meci și să profit la maximum de fiecare șansă”.

Maturitatea asta s-a reflectat și în jocul bulgarului, care, așa cum aminteam și după victoria la Goffin din grupe, e acum mult mai eficient. Asta se vede de la serviciu la forehand-ul mult mai apăsat, la reverul lovit mereu plin și cu un timing perfect, și până la deplasarea excelentă. Nu e o transformare uluitoare, peste măsură de spectaculoasă. E, în schimb, una mai prețioasă. Grigor a reușit să pună cap la cap niște lucruri, să aibă o altă atitudine față de tenis;  alături de Vallverdu a reușit să completeze un puzzle care la un moment dat părea imposibil de montat.

Iar meciul de astăzi e dovada perfectă. Nu a jucat cel mai bun tenis al lui, dar a știut cum și când să pună presiune, când să-și ridice nivelul și cum să reacționeze în momentele importante. Dacă în începutul de meci a plecat ca din pușcă, jucându-l exclusiv pe rever pe american, de la 3-0 și chiar mingi de 4-0, Dimitrov a intrat într-o stare de relaxare care mai apoi s-a transformat în pasivitate, din care nu a mai ieșit până la finalul setului. Și-a cedat serviciul, au apărut dublele greșeli, apoi a nu a mai avut niciun control cu forehand-ul, iar cu reverul a ratat orice a încercat.

Sock, în schimb, a jucat exact cum spunea înainte de meci că o va face: fără nicio presiune, big & free. Chiar și condus cu 0-3, și-a văzut de treabă, nu s-a panicat și a lovit excelent cu forehand-ul; cu excepția unei rame, a fost impecabil cu forehand-ul și nu a ratat aproape nimic. Iar când s-a simțit dominat și a văzut ca Dimitrov îl tot joacă constant spre rever, nu a ezitat să vină în față, să facă serviciu voleu sau să vină spre fileu imediat după retur, toate cu mult succes.

Nu a reușit însă să mențină același nivel și nici să-și după planul la bun sfârșit. După setul câștigat, Jack a părut destul de nervos la orice mică greșeală, a devenit temător și nesigur, iar Dimitrov a avut o contribuție majoră la asta. Nu numai că a continuat să-i pistoneze reverul, dar a mixat jocul din ce în ce mai bine, nu i-a mai dat ritm, iar acel slice de rever foarte jos l-a ajutat enorm astăzi pentru că a reușit mai mereu să neutralizeze forehand-ul americanului și l-a obligat să joace o minge în plus.

Decisivul l-a găsit pe Sock ceva mai calm și chiar la un moment dat părea favorit dată fiind ușurința cu care reușea să își facă serviciul (până la 3-3 pierduse un singur punct cu prima servă). Pe când Dimitrov a avut mari dificultăți și chiar a salvat o minge de break în debutul decisivului. Bulgarul a rezistat însă foarte bine, a găsit de fiecare dată ba câte un passing, ba câte un rever în lung de linie ori vreun punct spectaculos la fileu pentru a rămâne în față, iar când s-a ajuns la 4-3 a fost impecabil.

A fost un game în care a returnat lung, a variat, a pus presiune, i-a atacat reverul americanului cu mingi din ce în ce mai puternice și s-a agățat de orice minge pentru a nu-i scăpa break-ul din mână (Sock a avut trei ocazii de a egala). Dar marea provocare a fost momentul în care a servit pentru meci; cu mari emoții, cu duble greșeli la minge de meci și cu un Sock care părea gata să reintre în meci, Dimitrov a reușit să închidă meciul în ceea ce avea să fie cea mai mare victorie a lui. O victorie care îi confirmă forma excelentă din acest an, ascensiunea anunțată odată cu semifinala de la Australian Open, când n-a fost atât de departe de o victorie cu Nadal. Apoi a câștigat titlul la Cincinnati, primul Masters al carierei, iar acum, ca și Goffin, se află în fața meciului carierei. Dimitrov va încheia astfel pe locul 3 un an început în Top 20.

***

Black Friday pe 30-0 Shop: azi e ultima zi în care toate produsele din Shop sunt reduse între 20 și 50 la sută! Ia-ți acum unul dintre tricourile sau revistele 30-0. Sau cumpără pachetul care le cuprinde pe toate: un tricou la alegere + revista de colecție + revista din 2017 + un voucher de 30 de lei pe care să-l folosești ulterior pe site, la viitoarele produse pe care le vom lansa!

 

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi