Turnee

Golden Masters mai așteaptă: Djokovic pierde iar în turul 3. Federer s-a aprins cu Monfils, îl primește pe Murray în sferturi

Adrian Țoca | 15 august 2014

Novak Djokovic a fost eliminat în turul 3 de la Cincinnati, al doilea turneu de Masters în tot atâtea săptămâni în care nu trece de această fază a competiției.

Cincinnati e un maraton de meciuri promițătoare și nu-s puține cele care chiar se ridică la nivelul așteptărilor. E farmecul unui Masters, unde tabloul comprimat și încărcat de nume grele dă naștere unor matchup-uri de top încă din primele tururi. Iar totul se întâmplă fantastic de repede, Toronto nici nu s-a terminat bine și deja vorbim despre sferturile de la Cincinnati.

Punctul comun al celor două turnee Masters e că la niciunul dintre ele Novak Djokovic n-a ajuns în ultimii opt. Când Rafa a anunțat că nu-și apără titlurile la cele două competiții, decizia spaniolului l-a propulsat instant pe Nole în postura de mare favorit al celor două, iar lupta pentru primul loc la sfârșitul anului părea să fie încheiată prematur. Fast forward două săptămâni mai târziu și Novak, acum o lună jucătorul momentului, trebuie să explice la conferințe de ce jocul său brusc nu mai funcționează, exact când s-a intrat pe suprafața sa preferată.

Și dacă la Toronto accepțiunea generală a fost că sârbul nu și-a regăsit ritmul după pauza pe care și-a acordat-o pentru nuntă (și nici tragerea la sorți foarte dificilă nu a ajutat), la Cincinnati toată lumea se aștepta ca lucrurile să se schimbe dramatic în bine. Motivația era imensă: în joc era unicul titlu de Masters care îi lipsește lui Djokovic din palmares. Numai că drumul său s-a oprit neașteptat de repede, în același tur ca și la Toronto. Anunțat de evoluția slabă din meciul cu Gilles Simon, eșecul lui Nole a venit în fața lui Tommy Robredo: 7-6, 7-5, iar Career Golden Masters mai trebuie să aștepte.

“E mai mult decât evident că nu joc nici pe departe ce ar trebui să joc”, a comentat Novak, care intră în US Open cu doar patru meciuri pe hard în picioare, și niciunul dintre ele convingător. Dar însuși traseul acestui sezon e o indicație că nimic nu e pierdut. Djokovic a ratat turnee atunci când era așteptat să le câștige (AO, RG, dubla Toronto – Cincy) și a performat masiv atunci când au început să apară întrebări (dubla IW – Miami, Wimbledon). Și, cu toate că US Open arată acum ca un turneu foarte deschis, Novak are destul timp să-și regăsească jocul pentru un Slam la care are o tradiție favorabilă.

Pentru Robredo, victoria cu Djokovic e o răsplată pentru longevitate. A fost abia a 2-a oară când Tommy învinge un număr 1 mondial. Îl va întâlni în sferturi pe David Ferrer, care a făcut mici minuni până acum, revenind spectaculos de câteva ori în meciurile cu Kohlschreiber și Youzhny.

Meciul vedetă al serii n-a dezamăgit. Federer și Monfils au început mai greu, într-un prim set plin cu pierderi de momentum, dar seturile doi și trei au livrat pe măsură. O cascadă de lovituri direct câștigătoare (34-27 Federer), multă intensitate, tenis curat, rapid și eficient. Media între puncte a fost undeva între 15 și 17 secunde pentru amândoi, motiv pentru care cele aproape două ore de joc au trecut pe nesimțite. Gael și-a făcut rația de execuții care taie respirația, ajungând la mingi la care niciun atlet obișnuit n-ar fi avut vreo treabă să ajungă, și nu doar că a ajuns, dar le-a prefăcut și în lovituri direct câștigătoare.

Federer a continuat politica venitului la fileu, chiar dacă procentajul a fost un pic mai slab acum (26 din 44). Numai în superbul set trei Federer a urcat în 22 de rânduri în față, iar strategia, pe lângă faptul că a contribuit masiv la spectaculozitatea meciului, l-a ajutat să se desprindă de un Monfils din ce în ce mai periculos pe măsură ce s-a “aprins”.

Dar ceea ce i-a adus victoria lui Federer, cred, a fost starea nervoasă care l-a cuprins de undeva din setul doi. Nervi pozitivi, dar numai pentru că i-a direcționat unde trebuie. Federer a devenit ușor frustrat pe la mijlocul setului doi, când a avut câteva ocazii de a evada pe serviciul lui Monf, ratate, apoi a început să aibă probleme pe propriul serviciu, sfârșind prin a-l pierde. În plan secundar, e posibil să-l fi iritat un pic și Gael, care a început să devină foarte gălăgios, încurajându-se agresiv după și înainte de fiecare punct, sau scoțând sunete aproape ostentativ, pe post de automotivație. Amuzant a fost că Federer a răspuns imediat cu un Come on! victorios și cu serii întregi de Komm Jetzt!, iar intensitatea a crescut simțitor.

În debutul setului trei, Federer a devenit Grumpy de-a binelea. S-a certat, a devenit tot mai intens, a dat cu o rachetă de pământ (!), chit că nu a plesnit-o la propriu, fapt care nu s-a mai petrecut, foarte probabil, de la Miami 2009, dintr-un meci cu Djokovic în care a și rupt una. Apoi s-a luat pe nedrept de arbitrul Bernardes, reproșându-i că n-ar fi fost atent la un challenge.

Această din urmă descărcare i-a prins bine, pentru că nu mult mai târziu a venit și breakul decisiv. Un break în obținerea căruia punctul de mai jos a avut un rol esențial:

Federer a mai răspuns cu un slam dunk a la Pete Sampras și s-a implicat într-o serie de schimburi superbe, în care i-a ținut isonul lui Gael, atât artistic, cât și fizic. Ceea ce a fost fun de privit: încă o dată, e remarcabil cât de fresh este Federer în aceste zile și cât de determinat și intens arată uneori pe teren.

În esență, Federer avea motive serioase să fie frustrat. În principal pentru că setul secund l-ar fi putut costa masiv. Monfils e exact genul care, deși “adormit” la începutul meciului, poate câștiga liniștit cu oricine imediat după ce și-a găsit jocul. Federer, la rându-i, are destule înfrângeri similare la activ și suficientă experiență cât să înțeleagă cum scapă astfel de meciuri printre degete.

Dar cred că dincolo de asta, Federer e mai furios pentru că tot pierde meciurile și turneele mari, DEȘI joacă bine și, uneori, foarte bine. Cred că e disperat, în sensul bun, după un titlu important și sătul să le tot rateze. Ar putea avea o șansă mare la Cincy și chiar și la US Open. Faimoasa întrebare “Va mai câștiga Federer un Slam?” părea să-și fi găsit un răspuns definitiv la Wimbledon, unde sentimentul multora a fost că elvețianul a pierdut o șansă mare, poate ultima. Însă cel mai riscant lucru în tenis e să dai verdicte, iar desfășurarea de forțe de acum, cu Rafa incert și Djokovic dintr-o dată ieșit din formă, e de natură să-i încarce cu un optimism nesperat pe fanii lui.

Deocamdată însă, Federer are nevoie de un titlu la Cincy, și traseul lui continuă să fie foarte greu: mâine se revede cu Andy Murray, la rându-i în căutarea disperată a unui trofeu, sau măcar un rezultat respectabil de care să se agațe. Federer – Murray, pe hard rapid, în sferturi, iată ceva ce nu trebuie ratat.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi