Finală Djokovic – Federer la Dubai, Rafa și Vika sunt în creștere. Plus fatidicul 11-9 al românilor

Rafa Nadal începe să-și revină, ceea ce era previzibil, Vika Azarenka începe să-și revină, ceea ce era previzibil, iar la Dubai finala va fi Djokovic – Federer, ceea ce era, iarăși, previzibil. Mai puțin previzibil era ghinionul românilor la dublu de vineri, o serie de trei înfrângeri la limită, toate cu fatidicul scor 11-9 în supertiebreak. Pe scurt, acesta ar fi rezumatul a ce s-a întâmplat relevant înainte de fazele finale din weekend ale turneelor acestei săptămâni. Pe rând, în brief:

Românii. Care erau șansele ca toate cele trei perechi care îi implică pe români să fie eliminate în semifinalele zilei la dublu? Probabil suficient de mici, însă în mod cert șansele ca toate trei să piardă cu același scor, improbabilul 11-9 în decisiv, erau practic aproape de zero. Și totuși, așa s-a întâmplat, într-o zi în care s-a ratat ocazia de a adăuga la bilanțul românesc al anului, oprit momentan la “doar” trei titluri și cinci finale.

Horia Tecău a fost primul pe teren. El și Jean Julien au câștigat primul set al întâlnirii cu experimentații Nestor și Bopanna, apoi au avut break avans și o minge de meci în tiebreak-ul setului doi, cedat în cele din urmă cu 11-9. În supertiebreak, fatidicul scor s-a repetat, dar nu înainte ca Horia și Rojer să aibă un avantaj de 5-2 și 8-5, cu o altă minge de meci la 9-8. Abia a treia înfrângere a anului pentru perechea clasată pe locul al doilea în Race to London.

Florin Mergea și Dominic Inglot ocupau locul patru în aceeași ierarhie, iar finala de la Dubai a fost și pentru ei la un singur punct distanță. Contra lui Quereshi/Zimonjic, dublul româno-britanic a luat primul set cu 7-6 și l-au pierdut pe al doilea cu 6-4. În decisiv, Mergea și Inglot au repetat exact pașii lui Horia: au condus cu 8-5, au avut minge de meci la 9-8, au pierdut cu 11-9.

Nu e doi fără trei. La Acapulco, Elena Bogdan a adăugat un parcurs bun la dublu lângă prima ei victorie a carierei pe un tablou WTA de simplu, ajungând în semifinale, alături de Nicole Melichar. Le-au întâlnit pe favoritele 1, experimentatele Hlavackova/Hradecka și au intrat în supertiebreak, după ce au pierdut primul set, 6-4, și l-au luat pe al doilea la 1. Scenariul negativ s-a repetat, ba chiar mai cinic decât în cazul băieților. Patru mingi de meci s-au dus la 9-5, iar înfrângerea s-a scris cu același obsedant 11-9, într-o zi de uitat cât mai repede.

Dubai. În vreme ce primii doi favoriți ai turneului și-au curățat nestingheriți culoarele, un alt nume a ieșit din rând. Puștiul croat Borna Coric a trăit o săptămână intensă în Dubai, unde întâi s-a văzut eliminat din calificări, apoi a intrat pe tablou ca lucky-loser, după care a reușit o victorie memorabilă contra unui Andy Murray aflat, ce-i drept, într-o zi ireal de slabă. Borna și-a trăit visul până la capăt și l-a întâlnit pe Roger Federer în semifinale, iar Internetul a făcut rapid calculele și a socotit că Borna avea doar doi ani când elvețianul își începea cariera la profesioniști. Afară de un debut în care s-a ținut scai, Coric n-a putut ține pasul, însă nici n-a mai contat, experiența e, oricum, mult mai prețioasă decât rezultatul. “Când ești pe teren cu el și simți mingea din racheta lui, simți presiunea pe care o exercită asupra lui, îți dai seama că e mult mai greu decât pare din fața televizorului. L-am urmărit încă de când aveam șase, șapte ani și mereu mi-am dorit să joc contra lui”, a spus Coric despre Federer, care i-a întors complimentele, lăudându-i cu tâlc potențialul. “Pot să înțeleg acum de ce a pus probleme jucătorilor de top”, a spus Federer, care i-a apreciat deplasarea și retururile.

Acum că s-a antrenat cu varianta mai tânără a lui Djokovic (conform lui Coric, dar și originalului Djokovic), Federer va avea ocazia să dea ochii cu însuși sârbul, în prima lor confruntare oficială de la ceea ce ar fi trebuit să fie finala Turneului Campionilor de la Londra, când Roger s-a retras, cu dureri de spate. Anterior, meciul lor precedent se consumase la Shanghai, în condițiile unei suprafețe similare ca viteză cu cea de aici, și i-a prilejuit elvețianului poate cea mai bună evoluție a sezonului. A fost un an în care Roger și Nole s-au tot întâlnit: un total de cinci meciuri (unul chiar la Dubai), dintre care RF a câștigat trei. Asta duce la 19-17 bilanțul întâlnirilor directe dintre cei doi specialiști ai turneului de la Dubai. Împreună au adunat 10 titluri aici (RF 6 – ND 4).

Federer va juca pentru titlul 84 al carierei, în vreme ce sârbul, care l-a învins cu 6-0, 5-7, 6-4 pe Tomas Berdych, va încerca să devină al 12-lea jucător din era Open care intră în clubul select al câștigătorilor de 50 de titluri.

Buenos Aires. Ca de obicei în cazul său, zgura face minuni. La câteva zile după înfrângerea surpriză din semifinalele de la Rio, Rafa Nadal a produs poate cel mai bun meci al anului, învingându-l pe argentinianul Del Bonis cu 6-1, 6-1. Mult mai tonic față de aparițiile anterioare, Rafa a produs inclusiv un punct care ne-a reamintit de zilele lui cele mai bune pe zgură:

Nadal îl va întâlni în semifinale pe un alt argentinian, Carlos Berlocq, în vreme ce a doua semifinală se joacă între Juan Monaco și Nicolas Almagro. În 2013, la revenirea după accidentare, Rafa a avut ceva probleme cu Berlocq tot în America de Sud, dar la Sao Paulo (sferturi), unde s-a impus în trei seturi disputate, 6-4 în decisiv. Cu Almagro, Rafa a pierdut ultima întâlnire directă pe zgură, la Barcelona anul trecut, dar conduce cu 10-1, în vreme ce cu Monaco are 5-1 în meciurile directe și n-a pierdut decât 13 game-uri în 12 seturi jucate pe zgură!

Cu un titlu, Rafa îl va egala pe Guillermo Vilas în ce privește titlurile pe zgură, 46 la număr.

Doha. Venus Williams avea o serie similară de victorii la Dubai, înainte de a-și vedea oprită seria, săptămâna trecută. Azi, Williams n-a putut să pună capăt unei alte serii impresionante, încă o dovadă că sunt jucători și jucătoare care au o relație specială cu anumite turnee. E vorba de seria Victoriei Azarenka, învingătoare în 14 meciuri consecutive jucate la Doha. Bielorusa a câștigat titlul acolo în 2012 și 2013, apoi a absentat în 2014, anul victoriei Simonei, iar anul acesta a reluat lucrurile de acolo de unde le-a lăsat. Succesul cu Venus s-ar putea să fie cel mai important dintr-un început de sezon care transmite toate mesajele corecte în ce-o privește pe fosta ocupantă a locului 1. Vika, noua elevă a lui Wim Fissette, avea nevoie nu numai de o finală, ci și de o victorie solidă, cu revenire, care să-i mărească și mai mult încrederea. A obținut-o cu Venus într-un meci intens, cu multe schimburi spectaculoase: 2-6, 6-2, 6-4 pentru Azarenka și prima ei finală tocmai de la Brisbane 2014 încoace.

Oponenta Vikăi în finală va fi Lucie Safarova, la rându-i cu un început promițător de an. Lucie a eliminat-o în trei seturi pe Carla Suarez Navarro.

Acapulco. Turneul fetelor a rămas fără Maria Sharapova, retrasă înainte de semifinala cu Caroline Garcia din cauza unor probleme stomacale. Finala o va opune pe franțuzoaică elvețiencei Timea Bacsinszky, aflată deja la a doua finală a anului, după cea pierdută cu Simona Halep la Shenzhen. Felul în care au procedat organizatorii însă e exact stilul care îi aduce pe jucători în vizorul publicului: deși pe Internet știrea circulase cu câteva ore înainte, vestea a fost dată publicului abia cu puțin timp înainte ca meciul ei să înceapă, motiv de fluierături la scenă deschisă la Acapulco.

Dacă ar fi câștigat titlul aici, Maria ar fi avut ocazia de a trece pe primul loc în Race to Singapore, depășind-o pe Serena Williams. 

În turneul masculin, Kei Nishikori își continuă perioada remarcabilă de formă și s-a calificat într-o nouă finală, a doua a anului după cea câștigată la Memphis, tot într-un turneu de 500. Nishikori, care l-a eliminat în trei seturi pe Kevin Anderson, și-a asigurat astfel un nou career high: va urca pe locul patru, indiferent de rezultatul finalei, și are șanse chiar la un istoric loc trei. Îl va obține dacă va lua titlul la Acapulco, iar Nadal nu câștigă turneul de la Buenos Aires.