Federer, despre retragere: “Nici nu-mi pun problema asta, mai am multe de câştigat. Iubesc prea mult tenisul ca să mă opresc”

Adrian Țoca | 23 februarie 2012

Federer, despre retragere: “Nici nu-mi pun problema asta, mai am multe de câştigat. Iubesc prea mult tenisul ca să mă opresc”

Interviurile lui Roger Federer sunt tot mai bune odată cu trecerea anilor. Elveţianul este întotdeauna volubil şi deschis la vorbă, doar una din calităţile care-l fac admirat de legiuni întregi de fani, dar şi de specialişti. Roger evită adesea limbajul de lemn şi transmite un mesaj coerent şi complet, fluent şi variat, cumva asemănător cu jocul său. Iar bonusul vine din umorul  neintenţionat şi din naturaleţea cu care vorbeşte despre talentul şi despre reuşitele sale. Aşa s-a întâmplat şi la Rotterdam, săptămâna trecută, în timpul turneului pe care Federer l-a câştigat. Fostul lider mondial a participat la un eveniment promoţional, organizat la Manhattan Hotel, ocazie cu care a răspuns mai multor întrebări legate de cariera sa, inclusiv despre perspectiva retragerii.

DESPRE SERVE&VOLLEY ŞI DESPRE SUPRAFEŢE. “Mi-aş fi dorit să mai avem jucători care preferă stilul serve & volley, însă în ziua de azi jucătorii servesc şi returnează atât de bine încât e dificil să vii atât de des la fileu. Lucrurile s-au schimbat dramatic faţă de perioada în care am început eu, şi mi-e un pic dor de anii de atunci, pentru că eu am apucat să joc şi cu Sampras, Henman, Krajicek şi alţii din generaţia aceea. Oricum, nu mai există specialişti pe zgură şi specialişti pe hard sau pe iarbă, ca atunci. Azi trebuie să fii capabil să joci pe orice”.

DESPRE DESCĂTUŞAREA DIN TINEREŢE. “Eram destul de nebun şi de agitat când eram mai tânăr, reacţionam prea pasional, până când m-am adunat şi mi-am dat seama de cât de important e să munceşti din greu. Odată ce-am început să muncesc mult,  am început să-mi pun în valoare şi potenţialul, despre care ştiam că e mare, dar nu că ar fi atât de mare. Sunt absolut uimit de cât de departe am ajuns”.

DESPRE CÂT DE UŞOR PARE. “N-am crezut vreodată că o să ajung să joc un tenis atât de bun. Pentru mine a fost fantastic să evoluez în clasament din anii junioratului şi până pe primul loc în lume atâţia ani. Uneori, pare foarte simplu, dar nu e, e multă muncă în spate. Lucrurile par foarte naturale şi simple în ce mă priveşte, oamenii îmi fac multe complimente, dar nu există o altă cale de a ajunge sus în afară de muncă multă”.

DESPRE CÂT DE EMOŢIONAL E TENISUL. “La început joci în turnee futures şi challanger, iar tranziţia către turneele importante, către meciurile pe terenul central poate fi anevoioasă. Lucrul acesta îţi poate juca feste, mintea ta e supusă la tot felul de presiuni, şi să te lupţi cu proprii tăi demoni nu e întotdeauna uşor. Am avut şi eu demonii mei când eram mai mic. Apar tot felul de întrebări, de îndoieli. Plus oboseala, presiunea, călătoriile, toate se adună în capul tău. Părerea mea este că dacă munceşti din greu, planifici deştept, alegi turneele potrivite pentru tine şi-ţi iei suficiente pauze, rezultatele vor veni”.

DESPRE ACTUALII “DEMONI”, NADAL ŞI DJOKOVIC. “Cred că actualul clasament nu minte. Novak a avut cel mai bun an dintre noi toţi şi este cel mai bun din ultimele 360 şi ceva de zile. Cred că marea diferenţă este că el joacă şi are mai multă încredere decât avem noi, ceilalţi. Dar poate că eu am mai mari probleme cu Rafa şi poate că el este cel mai dificil competitor, dar ceilalţi sunt cel puţin la fel de puternici, dacă nu mai puternici, cum e cazul lui Djokovic”.

DESPRE CEI DOI ANI FĂRĂ UN GRAND SLAM. “Au fost mici detalii care au contat. Nu cred că am făcut prea multe lucruri greşite. Sigur că lucrurile s-au schimbat un pic pentru mine în ultimii ani, de când am o familie, dar nu asta e cauza pentru care am avut mai puţin succes. Am fost foarte aproape, însă n-am reuşit pasul decisiv atunci când era important. Anul trecut a fost unul greu. Cred că ar fi trebuit să câştig câteva dintre meciurile pe care le-am pierdut în Slam-uri”.

DESPRE CELE MAI FRUMOASE 3 VICTORII DIN SLAM-URI. “Sigur că prima trebuie să fie chiar primul trofeu câştigat, cel de la Wimbledon 2003. Eram într-un moment greu, se spunea despre mine că am talent, dar nu voi ajunge niciodată la un nivel mai mare. Tocmai fusesem din nou eliminat la Roland Garros din primul tur. A fost o uşurare imensă, ulterior totul a părut să capete sens şi să pară mai uşor. Să câştigi la Wimbledon, acolo unde toţi idolii mei, Becker, Edberg, Sampras, câştigaseră, a fost imens.

A doua ar fi finala de la US Open, din 2005, cu Agassi. În nocturnă, New York, e cumva special şi electric. În acea seară, publicul  a făcut cea mai grea atmosferă pe care a trebuit s-o îndur vreodată, probabil şi pentru că se credea că, dacă mă va bate, Agassi şi-ar fi anunţat imediat retragerea (n.r. a fost ultima finală de Slam a lui Agassi). A fost foarte greu şi emoţional şi, câştigând acea finală, mi-am dovedit mie că sunt un număr 1 meritat şi un bun jucător de Slam-uri.

A treia ar fi Roland Garros-ul din 2009, fie şi numai pentru simplul motiv că am alergat atât de mult după el. Dar mai sunt şi alte două meciuri, finalele de la Wimbledon din 2007 şi 2009. Ambele meciuri au avut ceva mistic în ele. Borg şi Sampras erau acolo, era presiunea recordului (n.r. al 15-lea Slam, în 2009, vs Roddick). Eram ca un personaj în plin teatru”. 

DESPRE FUNDAŢIA ROGER FEDERER. “Agassi m-a influenţat oarecum. L-am auzit zicând că ar fi trebuit să o înceapă pe a lui mai devreme. Am rezonat la idee şi mi-am zis să încep din timp şi să vedem ce se întâmplă. Mi-am dorit mereu să pot ajuta copiii între 5 şi 14 ani, în perioada formării lor. Cred că educaţia e ceva ce nu trebuie interzisă nimănui. Avem diverse proiecte în toată Africa, în Zimbabwe, Etiopia, Malawi sau Tanzania. Ne vom extinde pe parcurs şi în alte ţări, pregătim asta acum”.

DESPRE MOTIVAŢIE ŞI DESPRE EVENTUALA RETRAGERE. “Categoric, să continui să joc este pe primul loc în priorităţile mele. Vreau să mai trăiesc acele momente extraordinare, cum ar fi cele de la Wimbledon. Toată lumea întreabă: Care-i rostul, care-i farmecul să mai câştigi încă un Wimbledon? Tocmai asta e ideea! Vreau să ajung măcar o dată să ridic trofeul acolo, să trec prin toate stările acelea incredibile, emoţiile de dinainte de mingea de meci, să arăt prietenilor mei, familiei mele, ţării mele, fanilor mei, cât de bun sunt. Am toate motivele din lume să continui să joc. Fizic nu m-am mai simţit aşa de bine de ani”.

DESPRE 2012 ŞI OBIECTIVUL REVENIRII PE PRIMUL LOC. “Am un program încărcat în acest an, iar asta arată tocmai că vreau să joc în continuare cât mai mult şi să obţin cât mai multe. Iubesc tenisul. Mai sunt multe de câştigat. Mai e şi posibilitatea revenirii pe primul loc în lume. Unii ziarişti se întreabă: Ce mai e de câştigat pentru el? Răspunsul e că întotdeauna mai e ceva de făcut sau de demonstrat câtă vreme te bucuri făcând asta, câtă vreme te bucuri că joci. Aşa că pentru mine nici măcar nu se pune problema să mă gândesc la retragere, la cum va fi sau când va fi ea. Când apuci să te gândeşti la aşa ceva, înseamnă că sfârşitul e aproape. Corpul îmi va spune când va fi cazul. Dar acum, îmi place prea mult să joc ca să mă opresc!”

Concluziile? Cred că sunt deja clare. Federer a simţit nevoia să clarifice, cumva, apele, în condiţiile în care discuţia eventualei retrageri “în glorie” tot apare. Era evident că elveţianul îşi doreşte să atace iar prima poziţie, iar mult-prea-calculatul Federer ştie că tot în 2012 are cea mai bună şansă să obţină acea săptămână (sau mai mult) pe primul loc, care să-i permită să bată şi recordul lui Sampras, în condiţiile în care mai ales Djokovic, dar şi Nadal, au multe, foarte multe puncte de apărat. 

De asemenea, Federer va încerca să fie de fiecare dată în preajma fazelor avansate ale turneelor de Grand Slam, mizând pe fantastica sa experienţă şi valoare pentru a mai câştiga poate unul, poate două astfel de titluri. Nu strică să mai pui ceva diferenţă între tine şi Nadal, în condiţiile în care scorul este de 16-10. 

Dar dincolo de aceste obiective cât se poate de concrete, e cumva normală şi sinceră dorinţa lui de a continua cât mai mult timp la cel mai înalt nivel. Indiferent de rezultatele pe care le va mai obţine, moştenirea lui e certă. Iar noi ar trebui să facem ce a zis, tot la Rotterdam, Boris Becker: “Ar trebui să nu ne mai punem atâtea probleme de când se va retrage Federer, ci doar să ne bucurăm că îl avem în preajmă, e o şansă unică”.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi