Federer, 300 de săptămâni pe primul loc; îl va păstra și la finalul anului?

Adrian Țoca | 11 octombrie 2012

Federer, 300 de săptămâni pe primul loc; îl va păstra și la finalul anului?

 Când, la începutul anului, Roger Federer vorbea despre obiectivul revenirii pe primul loc, planul elvețianului părea unul cel puțin discutabil, în condițiile în care Novak Djokovic avea, la acel moment, de un avans kilometric. 

Câteva luni mai târziu, după un sezon neașteptat de bun, Federer a câștigat din nou la Wimbledon, întrerupând seria nefastă în turneele de Slam. Consecința directă – revenirea pe primul loc și depășirea recordului lui Pete Sampras.

Cum în tenis, ca și în alte domenii, fanii au memorie scurtă, e o scurtă introducere care trebuia făcută, pentru a înțelege exact cum am ajuns în actualul context. Cu exact un an în urmă, Federer era la aproape 6.000 de puncte distanță în urma lui Djokovic – o eternitate, practic (Nole – 14.220, Roger – 8.380, clasamentul de pe 10.10.2011). Astăzi, grație victoriei din turul 3 de la Shanghai cu Stanislas Wawrinka (4-6, 7-6, 6-0), el și-a asigurat prezența pe primul loc în lume pentru a 300-a săptămână. Practic, 5 ani și 40 de săptămâni din viață, pe primul loc. Imens.

Succesul împotriva bunului său amic nu s-a profilat însă deloc simplu. Ba chiar dimpotrivă. Dintre toți oamenii din lume, tocmai Wawrinka era să-i strice sărbătoarea lui Federer, ceea ce ar fi fost, cu siguranță, un pic ironic. În plus, ar fi aruncat o umbră de incertitudine asupra trecerii barajului 300 – un scenariu în care Federer n-ar mai fi reușit să recapete locul 1 ar fi devenit, de ce nu (dacă ne gândim la câte puncte are de apărat în perioada următoare), o posibilitate.

Federer are o tradiție în a începe nervos sau ușor absent meciurile în care are șansa realizării a tot felul de jubilee, cifre rotunde și astfel de performanțe. În mod cert nimeni nu s-ar fi așteptat să aibă vreo emoție cu Stan Wawrinka, omul pe care îl învinsese de 11 ori din 12 meciuri directe. Singura înfrângere fusese consemnată la Monte Carlo, în 2009, pe zgură, într-un moment în care Federer abia se însurase. Dar, după un prim set în care a expediat doar 2 winners, Federer s-a văzut trecut prin tot soiul de stări și situații de un Stan-the-Man extrem de inspirat, curajos și foarte în formă. Wawrinka a atacat adesea mai mult, și s-a apărat excelent, forțându-l, în câteva ocazii cruciale, la o lovitură în plus pe Federer, lovitură adesea greșită. În plus, cel puțin în primă fază, Wawrinka nu s-a pierdut cu firea după șansele ratate, cum are de obicei. A avut șansă de break la 4-4 în setul secund, după îl câștigase pe primul cu 6-4. Apoi a fost la două puncte de break în game-urile următoare. Au fost momente în care Federer a părut gata învins. A părut, pentru că după ce s-a extras, cumva, dintr-un final de set superb, cu multe reușite spectaculoase, Roger a câștigat și tiebreak-ul (al 6-lea din 6 cu Wawrinka în carieră).

Setul trei a fost o glumă proastă: liderul mondial a obținut rapid break-ul, apoi Wawrinka a clacat, intrând într-o stare soră cu non-combatul. Dovadă scorul pe puncte din decisiv: 24-5 pentru același Federer încolțit cu doar câteva minute mai devreme. De altfel, Roger a admis superioritatea adversarului său: “Stan a fost mult mai bun în primele două seturi. Am fost norocos în setul secund”. Atât de ghinionist de-a lungul timpului, sau incapabil să profite de șansele uriașe ale carierei, Wawrinka a fost, așadar, mai aproape ca oricând de o victorie de prestigiu, dar a ratat și de această dată. Reacția lui de pe Twitter, post-meci, spune absolut totul.  

 

#RF-300 în cifre

– săptămâni petrecute pe primul loc: Federer (300), Sampras (286), Lendl (270), Connors (268), McEnroe (170), Borg (109), Nadal (102), Agassi (101)

– săptămâni consecutive petrecute pe primul loc: Federer (237), Connors (160), Lendl (157), Sampras (102), Hewitt (75), McEnroe (58), Nadal (56)

– 300 de săptămâni ca lider mondial înseamnă 69 de luni, 2.100 de zile, 50.400 de ore, 3.024.000 de minute ca număr mondial

– Federer l-a egalat și pe Andre Agassi pe locul 5 în topul victoriilor în carieră (870). Următorul clasat, John McEnroe, are 875 de victorii.

– victorii obținute de jucătorii activi în întreaga carieră: Federer (870), Nadal (583), Hewitt (564), Haas (498), Ferrer (474), Djokovic (461), Davydenko (452)

prima zi ca lider a lui Federer: 2 februarie 2004.

 

Calificarea în sferturi  îi asigură lui Federer, așadar, șederea pe primul loc pentru cel puțin încă o săptămână. Dincolo de simbolismul momentului “300″, el este mai important pentru fani și pentru presă, pentru că, în imaginea de ansamblu, are o importanță mai mică, mai degrabă colaterală. Obiectivul major al lui Federer este, în fapt, reținerea locului 1 la finele anului, perfomanță care ar egala recordul lui Pete Sampras (6 ani terminați pe primul loc) și care, oricât de optimiști ar fi fanii lui Roger, va fi greu de reușit în sezoanele următoare.

În acest context, turneul Masters de la Shanghai are o importanță uriașă. Nici Federer, nici Djokovic nu au jucat aici anul trecut, nu au nimic de apărat, ceea ce înseamnă că în joc sunt 1.000 de puncte “curate”, iar dacă unul dintre cei doi reușește să câștige turneul, atunci respectivul va avea un atu important în mânecă. Nu decisiv, dar important. Djokovic a mutat primul, câștigând, cum era de așteptat, turneul de la Beijing, mutând presiunea pe umerii lui Federer, care a decis într-un final, în ceasul al 12-lea, să vină la Shanghai. Sunt multe variabile și scenarii posibile, în funcție de rezultatele pe care cei doi le vor obține în această săptămână, așa că momentan mai așteptăm cu niște calcule exacte, însă câteva lucruri merită menționate:

– la ce turnee mai sunt anunțați cei doi rivali în acest an

După Shanghai, Federer va merge cu siguranță la turneul său de casă, cel din Basel. Indiferent de starea fizică sau de planuri își face RF, e de neconceput să rateze această competiție, la care a fost copil de mingi în trecut, și care trăiește, practic, grație imaginii lui Roger. Apoi, e de urmărit ce decizie va lua elvețianul. Noile modificări din calendarul competițional al ATP au aglomerat teribil finalul de sezon. Ceea ce înseamnă că Basel, Mastersul de la Paris și Turneul Campionilor se joacă în trei săptămâni succesive. Federer le-a câștigat pe toate anul trecut și are mare nevoie de puncte ca să-l țină departe pe Djokovic, însă e destul de greu de crezut că va alege să joace la toate trei. Context în care Parisul ar putea fi sacrificat de Roger, ca să se menajeze pentru Londra.

La rândul său, Djokovic nu mai merge la Basel anul acesta, sau cel puțin nu apare pe listă în acest moment, sârbul urmând să joace turneele de la Paris și Londra.

– avansul lui Djokovic din clasamentul “Race to London”

“Singles Race to London” e, de fapt, clasamentul alcătuit doar pe baza rezultatelor de până acum din 2012, spre deosebire de tradiționalul “South African Singles Ranking”, care înseamnă clasamentul “normal”, care ia în calcul rezultatele din ultimele 52 de săptămâni. ”Singles Race to London” mai decide, de asemenea, și cei opt calificați la Turneul Campionilor și este un bun indicator despre cum va arăta, de fapt, clasamentul “normal” la finele anului. Iar în acest clasament Novak Djokovic are un avans simțitor, 10.410 de puncte versus 8.895 ale lui Federer, încă o dovadă că sârbul a avut, în pofida părerii generale, un an excelent.  De altfel, și Federer pare să dea prima șansă sârbului: “Locul 1 la finalul anului e în afara controlului meu. În aceste condiții, principalul meu obiectiv este acum să câștig World Tour Finals”, a fost declarația lui RF după meciul cu Wawrinka.

Chiar dacă nu a mai repetat triumfurile excepționale din 2011, Djokovic e mult mai echilibrat acum în evoluții, și mult mai constant pe toată durata sezonului. În 2011, post-US Open, Nole a lăsat impresia că nu-și dorește să mai fie pe teren, contabilizând o retragere, un walk-over, un 0-6 într-un decisiv cu Nishikori și un bilanț de 1-2 la Turneul Campionilor. De data asta, fără să mai aibă presiunea de a lupta să apere un sezon de perfecțiune, Nole pare mult mai relaxat, îmbrățișând relaxat statutul său de jucător world-class, fost și probabil viitor număr 1. Victoria de la Beijing a fost urmată deja de două succese scurte și elocvente la Shanghai, cu Dimitrov și Feliciano Lopez. Asta nu înseamnă neapărat că Nole va câștiga tot până la finalul anului, dar n-ar trebui să mire pe nimeni dacă o va face. Ca fapt divers: Djokovic nu a mai fost eliminat înainte de sferturile de finală ale unui turneu din 2010.

– ce au de apărat cei doi în 2012:

Federer: 500 de puncte la Basel, 1.000 de puncte la Paris, 1.500 de puncte la Londra

Djokovic: 180 de puncte la Basel, 180 de puncte la Paris, 200 de puncte la Londra

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi